Tracy Chapman - Change

Ingrid Michaelson - The way I am

Tracy Chapman - Bridges

posesorii de i(orice... apple sa fie si castile aferente)

Da, bine, castile albe erau definitorii pentru ipod (acum au aparut de diverse culori..) si pentru posesorii acestora.. dar mai e ceva ce fac absolut toti cei care au un i(ceva, orice).. si anume trebuie sa descurce castile. 

Oricum le-ai tine sau oricum le-ai impacheta, cind le scoti se incurca si fiecare om care poseda un iPod trebuie sa treaca neaparat prin ritualul descilcirii castilor (dureaza citeva zeci de secunde) inainte de a putea asculta muzica. 

Imi aduc aminte ca am vazut asta foarte des in UK.. oamenii isi pescuiau obiectul din buzunar sau din geanta sau de pe unde si-l pusesera si incepeau sa tricoteze cu castile citeva zeci de secunde bune.. Va zic.. nu e intentionat, nu o fac sa arate ca-l au, dar chiar asa se intimpla. 

Am incercat sa fiu foarte ordonata, mi-am luat husa, le-am rulat in jurul obiectului, le-am indesat in husa, am incercat mai multe variante.. no luck.. ritualul trebuie respectat, oricit de mult m-ar enerva asta.. Si in timp ce cautam o poza pentru postul asta am gasit si solutia (si alte articole interesante pe site). Poate o sa functioneze.. 

și LE: 8 ani mai târziu... în 2016 au apărut AirPods... ca să nu mai existe această problemă :)))) pentru viitoare idei de business.. watch me... vă spun ce mă deranjează...

Anouk - I don't wanna hurt

Au revenit muzicile de weekend... :)

crezi ca e mai simplu.. dar

cred ca postul Momente lacrimogene este cel mai citit post al meu si cel care a stirnit cele mai multe reactii.. in scris sau in persoana. Cineva mi-a spus ca am lansat un nou curent.. al sinceritatii. Nu a fost cu intentie. N-as fi vrut sa demolez imaginea idilica si misiunea 'nobila' a femeilor, dar am avut nevoie de acel moment de sinceritate.. si poate de multe altele. Cind ma intreaba cineva cum e sa ai un copil le spun ca nu e bine.. asta e. Asta mi se intimpla mie. Sigur, acum lucrurile sunt mult mai 'fun' si omuleatza e simpatica, dar nu e simplu si nici nu va fi vreodata simplu. Sigur, n-au trecut decit doi ani si patru luni, dar copilul e acolo si din momentul in care apare... gata.. lucrurile se schimba si nu prea ai ce sa faci. E o schimbare majora. Nu glumeam cind spuneam ca eu probabil ar fi trebuit sa mai copilaresc. Si acum am momente in care imi vine sa-mi iau cimpii. Dupa cum spuneam lucrurile nu se schimba neaparat in bine.... adica se schimba in bine si in rau in acelasi timp. Cind nu mai urla fara motiv (sau poate exista un motiv, dar mama nu-l stie), copilul incepe sa se tirasca pe jos.. sau pe unde-l lasi. Deci Nu mai urla in patutzul/carutzul in care l-ai pus.. incepe sa descopere lumea.. si atunci nici macar nu-l mai poti lasa urlind sa pleci intr-o alta camera. Nu, trebuie sa stai legata de el.. pentru ca.. desi nu va dati seama, pe jos sunt niste lucruri foarte interesante si periculoase (unele la care nici nu v-ati gindi vreodata). Luati de exemplu o masa plianta.. copilul isi prinde cu siguranta degetele.. sau chiar capul acolo.. mda.. nu v-ati gindit pina atunci ca e posibil. De fapt o masa plianta poate parea un obiect foarte sigur si normal pina ai un copil tiritor prin casa... sau prizele, firele, dulapurile.. totul este o cursa cu obstacole si capcane. Si uite asa ajungi sa stai linga el non-stop. Apoi vine faza in care vrea sa mearga.. si tu stai aplecata la 90 grade pina nu te mai poti indrepta.. si faza asta dureaza o vreme. Apoi merge singur.. ati putea sa spuneti ca e o binecuvintare.. ei bine.. depinde cum privesti lucrurile. Nu mai stai aplecata.. dar esti in pozitie de start in mod constant. Pentru ca odata cu mersul vine si catzaratul.. Si nu mai poti sa stai linistit pe un scaun sau o banca.. pentru ca in secunda doi copilul e in mijlocul strazii si tu stabilesti un nou record de viteza la cursa de 100m. Credeti ca e mai bine?.. nu.. nu e mai bine.. Mai bine e doar cind copilul te stringe in bratze si iti spune 'mami'.. dar altfel nu e bine deloc.