joi, 18 decembrie 2008

a doua oara la Paris..

In vara va spuneam ca ma incearca diverse senzatii la intoarcerea de la Paris. Ei bine.. acum sunt a doua oara la Paris si am nemultumiri. 

Prima.. de care mi-am adus aminte acum, dar am incercat-o si prima oara, este ca nu au buda in aerport.. adica inainte sa-ti iei bagajul.. Deci.. te dai jos din avion si.. in orice alt aerorpot civilizat poti sa te duci la buda pina vine bagajul.. ei.. aici nu ai unde. Si nici dupa ce-ti iei bagajul nu e mai simplu.. pentru ca trebuie sa te duci la subsol. Si pute foarte tare la buda. Poate de aceea au ascuns-o in subsol. 

A doua nemultumire.. la hotel te cazezi dupa ora 15:00.. asta inseamna ca daca ajungi mai devreme trebuie sa te plimbi cu bagajele dupa tine.. sau sa lasi geamantanul la receptie si sa pleci oricum pe strazi sau sa stai in barul hotelului. 

Nu.. in concluzie.. adica are locuri frumoase, nimic de zis, dar mi se pare ca e un oras cu pretentii foarte mari, dar care nu se ridica la nivelul pretentiilor. 

Ramin la parerea ca imi place Londra mult mai mult! Si oricit de reci se spune ca sunt englezii, Londra mi se pare un oras mult mai primitor.. atmosfera e mult mai frumoasa.. cit despre atmosfera inainte de sarbatori... incomparabil mai interesanta decit la Paris. 

Parisul mi se pare frumos vara.. cind poti sa te plimbi si sa faci picnic pe peluza din fata Turnului Eiffel.. sau sa te plimbi pe linga Sena.. Iarna, adica acum.. e urit.. si nici magazinele nu sunt foarte invitante.. si nu sunt reduceri prea multe sau oferte de sezon. Chiar si pentru shopping Londra e mai ofertanta.. Scuzati voi francofili.. oricit de mult am incercat.. nu mi se portiveste stilul.. sau poate m-am obisnuit cu stilul anglo-saxon.. asta e.. :)))

duminică, 30 noiembrie 2008

Dress code...

A venit acel moment din an cind toata lumea organizeaza petreceri.. baluri.. gale.. serate. De ce acum mai mult ca in orice alta perioada nu stiu, dar m-am saturat sa vad lume deplasat imbracata pentru ca de fapt nu stie despre ce este vorba, nu pentru ca stie si a vrut sa fie iesita din tipare.. asa ca.. iata dragi cititori..

www.dresscodeguide.com

Am gasit explicatiile de mai jos pe undeva pe la noi, deci exista.. trebuie numai sa le cauti si sa te intereseze...

Formal: - trecut pe invitatiile pentru receptii, baluri, Opera, gale caritabile. Pentru barbati “formal” indica, obligatoriu, “white tie”, iar pentru femei “rochie de bal”. “Formal” este echivalentul “nivelului 0” in politica, iar tinuta care trebuie purtata de catre barbati este formata obligatoriu din: frac cu revere din satin, pantaloni negrii cu vipusca (simpla sau dubla) din satin, camasa alba cu plastron apretat si guler atasat cu nasturi, cravata alba, vesta alba, pantofi si (normal) sosete negre suficient de lungi astfel incat atunci cand stai picior peste picior sa nu lasi sa se vada niciun milimetru de piele... Sunt acceptate medalii sau oricare alte insemne si decoratii precum si jobenul, manusile albe si o esarfa din matase alba. Pentru femei rochiile de bal indicate sunt cele fastuoase, clasice, fara sa bata recorduri de fantezie sau inovatie, in general realizate intr-o singura culoare. Toate aceste restrictii trebuie respectate exact si nu exista nicio scuza si nicio solutie de compromis.

Semi-formal – un dress code care apare indicat in special pe invitatiile pentru nuntile “cu pretentii”, premiere teatrale sau unele baluri. Semi-formal presupune “black tie” pentru barbati si “rochie de seara” pentru partenerele lor. Fata de “Formal” aici exista o mai mare libertate, sunt acceptate, chiar daca cu mare atentie, variatiuni si chiar mici excentricitati. “Black tie” descrie intotdeauna smoking-ul si papionul negru din matase, perfect decupat pe albul imaculat al camasii. Data fiind strictetea combinatiei, detaliile vor face (ca intotdeauna) diferenta: butoni, un ceas plat (in majoritatea timpului ascuns sub mansetele duble) si o batista alba in buzunarul de la piept. “Rochia de seara” este astazi un termen destul de abstract si poate si de aceea in cazul ei exista o mai mare libertate de exprimare. Femeile pot alege intre o rochie de cocktail (descrisa, in mod traditional, ca fiind rochia care se opreste imediat peste genunchi, realizata dintr-un material pretentios) si clasica rochie de seara, lunga. (cam tot ceea ce intalnesti pe covorul rosu de la Oscar sau Cannes. )

Informal – un dress code indicat pentru intalniri de afaceri sau diplomatice care implica, in cazul barbatilor, costumul clasic in nuante inchise si cravata, iar pentru femei este sugerata o tinuta in acelasi spirit business, cu cateva mici accente feminine (o bluza delicata din matase, o bijuterie fantezie prinsa de rever) sau o rochie cu linie conservatoare. Informal poate fi folosit cu succes pentru toate evenimentele care nu impun genul “white tie” sau “black tie”.

Cocktail attire - Un dress code “cocktail” indica purtarea unui costum clasic pentru barbati si rochie ¾ pentru femei (taiata pe sau la cativa centimetri sub genunchi).Fata de “clasicele” dress code-uri exista insa o mai mare libertate de exprimare si experimentare, in functie de gradul de importanta al evenimentului, spatiul in care se desfasoara (intr-un fel te imbraci pentru un garden-party si cu totul altfel pentru o mini-receptie sau o intalnire construita pe pretextul unui “five o’clock tea”) si sezon. Pentru barbati, vara, costumul clasic poate sa fie inlocuit de un sacou bine croit, o camasa simpla si o cravata fantastica, iar femeile isi pot purta rochiile din straturi de voal, cu imprimeuri diverse si accesorii fantezii. Iarna bratele si decolteul pot fi aparate de frig cu ajutorul unei cape, bolero sau un sal elegant. Ca variante acceptate ale rochiilor de cocktail sunt sugerate combinatiile de pantalon (nu sport) cu o bluza pretentioasa sau un top mai special. Coafura si machiajul trebuie sa fie in armonie si sa respecte momentul zilei in care se desfasoara evenimentul.

Dress code-uri tematice – "Pop”, “Disco”, “Rosu”, “Negru”, “Flori”, “New York” sau variante extreme gen “Bondage” si “Porno-chic” pot sa apara in dreptul dress code-ului. Aceste “indicatii pretioase” iti dezvaluie mai multe despre ceea ce te poti astepta sa gasesti la fata locului. Libertatea de interpretare a temei este totala si tine strict de stilul tau personal si de fantezie.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Personality Disorder

Am gasit chestia asta pe undeva si... am potential.. Schizoid, antisocial, evitant si obsesiv-compulsiv... să știți cu cine aveți de-a face, nu de alta...

Personality Disorder Test Results
Paranoid |||||||||| 34%
Schizoid |||||||||||||| 54%
Schizotypal |||||||||||| 42%
Antisocial |||||||||||| 50%
Borderline |||||| 30%
Histrionic |||||||||| 34%
Narcissistic |||||||||| 38%
Avoidant |||||||||||| 50%
Dependent |||||||||||| 46%
Obsessive-Compulsive |||||||||||| 50%
Take Free Personality Disorder Test
personality tests by similarminds.com


Disorder Info

Eccentric Personality Disorders: Paranoid, Schizoid, Schizotypal

Individuals with these disorders often appear odd or peculiar.

Paranoid Personality Disorder - individual generally tends to interpret the actions of others as threatening.

Schizoid Personality Disorder - individual generally detached from social relationships, and shows a narrow range of emotional expression in various social settings.


Schizotypal Personality Disorder - individual is uncomfortable in close relationships, has thought or perceptual distortions, and peculiarities of behavior.


Dramatic Personality Disorders: Antisocial, Borderline, Histrionic, and Narcissistic

Individuals with these disorders have intense, unstable emotions, distorted self-perception, and/or behavioral impulsiveness.

Antisocial Personality Disorder - individual shows a pervasive disregard for, and violation of, the rights of others.

Borderline Personality Disorder - individual shows a generalized pattern of instability in interpersonal relationships, self-image, and observable emotions, and significant impulsiveness.

Histrionic Personality Disorder - individual often displays excessive emotionality and attention seeking in various contexts. They tend to overreact to other people, and are often perceived as shallow and self-centered.

Narcissistic Personality Disorder - individual has a grandiose view of themselves, a need for admiration, and a lack of empathy that begins by early adulthood and is present in various situations. These individuals are very demanding in their relationships.


Anxious Personality Disorders: Avoidant, Dependent, Obsessive-Compulsive

Individuals with these disorders often appear anxious or fearful.

Avoidant Personality Disorder - individual is socially inhibited, feels inadequate, and is oversensitive to criticism

Dependent Personality Disorder - individual shows an extreme need to be taken care of that leads to fears of separation, and passive and clinging behavior.

Obsessive-Compulsive Personality Disorder - individual is preoccupied with orderliness, perfectionism, and control at the expense of flexibility, openness, and efficiency.

joi, 13 noiembrie 2008

cercul vicios..

Am simtit nevoia sa scriu despre asta neaparat. N-am mai calatorit cu autobuzul pe ruta Romana - Drumul Taberei de citeva luni... vreo 6 mai exact. Pe atunci era groaznic.. aglomeratie pe strada.. aglomeratie in autobuz. Preferam sa merg pe jos cel putin de la eroilor pina acasa pentru ca oricum ajungeam mai repede. Aseara.. printr-un concurs de imprejurari am ajuns in autobuz.. Surpriza.. nenumarate scaune libere.. cred ca erau maxim 15 persoane in autobuz, majoritatea pensionari sau studenti.. Pe strada.. ca de obicei haos. Am ajuns in mod foarte civilizat acasa in 35 de minute.. nu stiu cum si prin ce miracol, cred ca toata lumea din Drumul Taberei si-a louat masina si acum blocheaza dealul de la Academie.. lasind in acelasi timp locurile libere din autobuz.. Si mai cred ca masinile totusi ocolesc banda de autobuze pentru ca de.. astea tot opresc in statie - asa ca mi-a placut cu autobuzul ieri.. ce folos ca nu prea imi e la indemina autobuzul din Romana.. dar asa, din cind in cind cred ca e interesant. Si am avut timp si conditii sa si socializez cu prieteni cu care n-am vorbit de multa vreme..

vineri, 18 iulie 2008

posesorii de i(orice... apple sa fie si castile aferente)


Da, bine, castile albe erau definitorii pentru ipod (acum au aparut de diverse culori..) si pentru posesorii acestora.. dar mai e ceva ce fac absolut toti cei care au un i(ceva, orice).. si anume trebuie sa descurce castile. 

Oricum le-ai tine sau oricum le-ai impacheta, cind le scoti se incurca si fiecare om care poseda un iPod trebuie sa treaca neaparat prin ritualul descilcirii castilor (dureaza citeva zeci de secunde) inainte de a putea asculta muzica. 

Imi aduc aminte ca am vazut asta foarte des in UK.. oamenii isi pescuiau obiectul din buzunar sau din geanta sau de pe unde si-l pusesera si incepeau sa tricoteze cu castile citeva zeci de secunde bune.. Va zic.. nu e intentionat, nu o fac sa arate ca-l au, dar chiar asa se intimpla. 

Am incercat sa fiu foarte ordonata, mi-am luat husa, le-am rulat in jurul obiectului, le-am indesat in husa, am incercat mai multe variante.. no luck.. ritualul trebuie respectat, oricit de mult m-ar enerva asta.. Si in timp ce cautam o poza pentru postul asta am gasit si solutia (si alte articole interesante pe site). Poate o sa functioneze.. 

și LE: 8 ani mai târziu... în 2016 au apărut AirPods... ca să nu mai existe această problemă :)))) pentru viitoare idei de business.. watch me... vă spun ce mă deranjează...

duminică, 13 iulie 2008

Anouk - I don't wanna hurt

Au revenit muzicile de weekend... :)

crezi ca e mai simplu.. dar

cred ca postul Momente lacrimogene este cel mai citit post al meu si cel care a stirnit cele mai multe reactii.. in scris sau in persoana. Cineva mi-a spus ca am lansat un nou curent.. al sinceritatii. Nu a fost cu intentie. N-as fi vrut sa demolez imaginea idilica si misiunea 'nobila' a femeilor, dar am avut nevoie de acel moment de sinceritate.. si poate de multe altele. Cind ma intreaba cineva cum e sa ai un copil le spun ca nu e bine.. asta e. Asta mi se intimpla mie. Sigur, acum lucrurile sunt mult mai 'fun' si omuleatza e simpatica, dar nu e simplu si nici nu va fi vreodata simplu. Sigur, n-au trecut decit doi ani si patru luni, dar copilul e acolo si din momentul in care apare... gata.. lucrurile se schimba si nu prea ai ce sa faci. E o schimbare majora. Nu glumeam cind spuneam ca eu probabil ar fi trebuit sa mai copilaresc. Si acum am momente in care imi vine sa-mi iau cimpii. Dupa cum spuneam lucrurile nu se schimba neaparat in bine.... adica se schimba in bine si in rau in acelasi timp. Cind nu mai urla fara motiv (sau poate exista un motiv, dar mama nu-l stie), copilul incepe sa se tirasca pe jos.. sau pe unde-l lasi. Deci Nu mai urla in patutzul/carutzul in care l-ai pus.. incepe sa descopere lumea.. si atunci nici macar nu-l mai poti lasa urlind sa pleci intr-o alta camera. Nu, trebuie sa stai legata de el.. pentru ca.. desi nu va dati seama, pe jos sunt niste lucruri foarte interesante si periculoase (unele la care nici nu v-ati gindi vreodata). Luati de exemplu o masa plianta.. copilul isi prinde cu siguranta degetele.. sau chiar capul acolo.. mda.. nu v-ati gindit pina atunci ca e posibil. De fapt o masa plianta poate parea un obiect foarte sigur si normal pina ai un copil tiritor prin casa... sau prizele, firele, dulapurile.. totul este o cursa cu obstacole si capcane. Si uite asa ajungi sa stai linga el non-stop. Apoi vine faza in care vrea sa mearga.. si tu stai aplecata la 90 grade pina nu te mai poti indrepta.. si faza asta dureaza o vreme. Apoi merge singur.. ati putea sa spuneti ca e o binecuvintare.. ei bine.. depinde cum privesti lucrurile. Nu mai stai aplecata.. dar esti in pozitie de start in mod constant. Pentru ca odata cu mersul vine si catzaratul.. Si nu mai poti sa stai linistit pe un scaun sau o banca.. pentru ca in secunda doi copilul e in mijlocul strazii si tu stabilesti un nou record de viteza la cursa de 100m. Credeti ca e mai bine?.. nu.. nu e mai bine.. Mai bine e doar cind copilul te stringe in bratze si iti spune 'mami'.. dar altfel nu e bine deloc.

duminică, 25 mai 2008

Real hypermarket... chiar fara egal!


Sa va spun una care mi-a marcat weekendul..:) Am fost plecata o perioada, asa ca am stat putin mai mult pe acasa in weekend.. care pentru mine incepe vinerea. Asa ca la sugestia 'ar trebui sa mergem sa facem si noi niste cumparaturi' am marsat, dar 'mai tirziu'. Ba chiar.. de ce sa nu mergem noi la Real ca tot e deschis toata noaptea... Zis si facut. Pe la ora 10 noaptea, dupa ce s-a culcat copilul, am purces la cumparaturi la Real. Am ajuns intr-un final la 'minunatul hypermarket' ce va spune asta... hypermarket? Mie una imi spune ca nu te duci sa cumperi o paine.. te duci sa-ti faci cumparaturile saptaminale.. sau in orice caz, o sesiune serioasa de cumparaturi. Asa ma gindeam io in naivitatea mea.

Ajungem fericiti la real si incercam sa intram in parcare.. eee.. aici a inceput surpriza. Cind ai un caine care de obicei iti ocupa tot portbagajul si un copil care sta pe jumatate sau aproape din bancheta din spate, nu prea ai o alta varianta pentru bagaje, decit sa-ti iei portbagaj de masina.. vestitele cutii argintii sau ce culoare or fi ele.

Cu tomberonul respectiv pe masina reusim sa intram in parcarile subterane de la Mall sau Cora. Ei bine, la Real trebuie sa ai sub 1.90 m pentru a intra in parcarea subterana. Si n-ai ce sa faci pentru ca inaltimea nu este masurata cu o bara legata de vreun lant ci cu o structura metalica.. tocmai buna sa sparga un portbagaj de plastic. Din categoria pe-aici nu se trece amaritilor.. n-aveti masina mica fara tomberon.. nu intrati na. Partea si mai frumoasa este ca nu au o altfel de parcare!!! Dupa ce am incercat parcarea subterana si am vazut ca n-avem cum sa intram ni s-a recomandat sa ne cautam pe strada.. sau prin spatele blocurilor.. VINERI noaptea la ora 22.30!!! cind toata lumea e acasa.. si intr-un cartier in care oricum strazile dintre blocuri sunt un fel de alei.. Si io am venit la cumparaturi, la hypermarketul Real.. n-am venit in vizita la vreun om care sta in Titan!!!

In fata hypermarketului este o parcare.. nu foarte mare, vreo 20 de locuri de parcare. Baietii de la paza mi-au zis ca e parcarea angajatilor si n-avem voie acolo. Repet.. se facuse deja 22.45 (ca dadusem deja un tur de cartier in cautarea unui loc de parcare).. Cine mai vine la munca la ora respectiva?!? Zic.. putem sa stam aici vreo 30 minute sa ne facem si noi cumparaturile ca la ora asta nu prea mai avem unde sa la facem? Nu se poate. Zic.. bine.. sa incerc cu cineva din conducerea magazinului.. ca poate aia, dandu-si seama de absurdul situatiei fac o exceptie si ne lasa sa parcam. Intru.. vorbesc cu o doamna de la informatii.. ea ma intreaba foarte preocupata de situatia mea daca n-am gasit niciun loc de parcare pe strada.. sau in spatele blocurilor.. sau pe undeva... Oameni buni, am venit la magazin sa-mi fac cumparaturile.. n-ar trebui voi sa-mi asigurati un nenorocit de loc de parcare?!? Ar trebui sa fie treaba mea sa-mi gasesc unul prin cartier?!? Zic.. pot sa vorbesc cu cineva din conducere? Sigur, cu seful magazinului.. Vine un domn.. ii explic situatia.. Se vede treaba ca a facut multe cursuri de cutomer care si a invatat cum sa empatizeze cu clientul frustrat si nervos. Zimbeste timp la mine pe tot parcursul discursului meu si imi zice acelasi lucru.. sa-mi caut io loc de parcare in spatele blocurilor!!! 'Adica imi recomandati sa plec!' iar el zice 'Nu, nu va recomand sa plecati, dar daca nu intrati in parcare.. trebuie sa va cautati alt loc unde sa parcati'. Dar in parcarea din fata nu se poate?!? macar juma' de ora? Nu.. in niciun caz. E parcarea conducerii magazinului. In aceste conditii m-am intrebat 1. Cine din conducerea magazinului mai vine la munca la ora 23.00 intr-o zi de vineri si 2. daca evident conducerea magazinului este mai importanta decit clientii magazinului.. si nu in ultmul rind.. daca conducerea magazinului are macar idee ca astfel de lucruri se intimpla... Asa ca am plecat.. din categoria m-am dus bou si-am venit vaca! La Real nu se poate nene, pentru ca nu exista exceptii.. si poti sa-l vezi pe client tirind milioane de pungi spre aleile dintre blocuri.. Pentru ca, dupa cum va spouneam, nu prea vine multa lume sa-si ia asa.. ceva simbolic, lumea merge la hypermarket pentru cumparaturi serioase. Cum sa le cari apoi la masina (care nu e in apropierea magazinului)?!? Va spun eu ca am vazut scena in timp ce ieseam din magazin.. Un cetatean cu cosul doldora de produse se indrepta spre masina lui, lasata pe marginea drumului probabil sau pe aleile dintre blocuri, iar cei de la paza au inceput sa alerge dupa el pentru ca nu avea voie sa plece cu cosul.. asa ca cetateanul i-a vazut si a inceput si el sa alerge spre masina si astia de la paza dupa el... deci e chiar misto la Real.. ai spectacol asigurat - sigur, daca esti relaxat si vrei spectacol, nu daca ai vrea sa-ti faci cumparaturile. Prin urmare.. prima si ultima mea incursiune la real s-a terminat prost.. alta sigur nu va mai exista..

Mi-am facut cumparaturile La Fourmi, linga casa, tot non-stop deschis. Ne-au lasat sa plecam cu cosul pina la scara blocului. Toata stima.. La Fourmi + 100 bile albe. Real.. nici nu merita mentionat.. l-am scos din lista de potentiale locuri in care sa-mi fac cumparaturile.

joi, 15 mai 2008

Cel mai bine... Zen..


De saptamina trecuta inca incerc sa experimentez starea zen la birou. E foarte diferit ce se intimpla.. surprinzator.. pina la lacrimi. Uneori iti vine sa-ti iei cimpii si sa-ti bagi picioarele. Asa ca m-am hotarit sa fiu zen (sigur, e o figura de stil), dar le mai dau o sansa. pina la urma am 30 de zile perioada de proba.. se poate intimpla orice.. In unele zile mi se pare mai bine. In altele.. tara piere si babele se piaptana.. iar in altele toate mi se intimpla numai mie. Da' stiti ce ma scoate absolut din sarite?!?.. cind un personaj (de formatie inginer... blestemul vietii mele, cred).. pe pozitie de suprem... imi vorbeste mie de vizibilitate!!! Vizibilitatea companiei.. noi facem x lucru pentru vizibilitate.. si y tot pentru vizibilitate... Si se mai mira lumea ca tara asta e cu curu'n sus. Fiecare ar trebui sa faca ce stie, nene! Ce a invatat sa faca.. sau daca se apuca de altceva.. atunci sa invete si acel altceva.. ca vizibilitate nu inseamna nimic! cum stam cu pozitionarea? cum stam cu recunoasterea brandului? cum stam asa.. pur si simplu pe planeta si ne dam mari.. asta e.. Zen... si numai cu Zen se poate pentru ca altfel.. exista mai multe variante.. ris isteric la mentionarea a zecea oara in cadrul aceleiasi fraze a cuvintului vizibilitate... sau dimpotriva.. ton arogant si punerea la punct a personajului... asa ca... Zen (cit m-or mai tine si pe mine nervii)..:)))

marți, 13 mai 2008

Snow Patrol - Chasing Cars

Am ramas in urma cu muzicile de weekend. A trecut prima saptamina la noul birou... asa ca weekendul l-am petrecut pe principiul odihna si tratament..:)) Asta e.. lume noua, obiceiuri noi, informatii foarte multe si noi.. neuronul meu singuratic avea nevoie de odihna..:)))

Asa ca va propun ceva.. altceva ca muzica de weekend... de marti..:)

sâmbătă, 3 mai 2008

Tracy Chapman - The Promise

Am revenit si cu muzicile de weekend..:)))

ce faci cind n-ai ce face?

Copilul Nichita are 2 ani si o luna. nimic special veti spune. Asa e. Da' sa nu te duci cu copilul de 2 ani si 1 luna la tara.. cu mama, tata si bunicii.. ca se suie copilul pe pereti (ca si mama.. fie vorba intre noi). Pentru ca de fapt copilul nu prea are ce sa faca.. Asa ca, dupa ce-si termina programul liber ales - sculat la 7.30, maxim 8.00; executat baia de dimineata; executat si ceva de mincare daca are chef in dimineata respectiva, copilul de 2 ani si 1 luna face urmatoarele lucruri liber alese: joaca la nisip vreo juma' de ora, urcat si coborit scari pina il dor picioarele si nu mai poate, mers la girla sa vada cum bea Maurice apa, strigat vaca sa-i dea lapte de Milka (da, are legatura cu ciocolata Milka), mincat de prinz, dormit dupa-masa, sculat si executat din nou nisipul, scarile, girla si vaca.. copilul de 2 ani si 1 luna trece la individual compusele: suit in masina parintilor unde gaseste un pumn de monede (5, 10 si 50 bani) si se gindeste ca trebuie sa faca ceva cu ele.. gaseste o gaura care pare potrivita pentru moene si le indeasa acolo - gaura era cauciucul care imbraca frina de mina si care are o fanta ingusta (cind mama ride isteric vazind ce s-a intimplat, copilul baga mina sa scoata monedele si mina ramine intepenita, asa ca incepe copilul sa urle..); umplut costumasul de corp cu nisip pina la refuz - se ia una bucata lopatica de plastic, se traga tricoul si de indeasa nisip in sin.. pentru efect maxim nisipul trebuie sa fie ud... si se face asa un colac mare de nisip in tricou.. dupa care se striga mama sa o ia de jos ca nu se mai poate ridica. Va spun... e foarte distractiv la tara cu un copil de 2 ani si 1 luna..:)))) Asta daca nu cumva am luat-o total razna.

Vodafone minte cu nerusinare

Saptamina trecuta m-au agasat constant cu reclama lor... pe toate posturile tv.. sau pe cele citeva pe care ma uitam eu. Internet.. la viteza maxima 7.9 Mb (sau 7.2.. nu mai retin exact) in toata tara. Si eu eram in tara asta! Si.. surpriza.. eram la tara.. da, acolo, pe virful dealului unde eu si toata lumea pe care eu o cunosc spune ca esti la tara... Mda.. si aveam un modem de la Vodafone. Ca asa m-a convin consortul sa stau o saptamina pe-un picior de plai.. pe-o gura de... sa lasam poezia ca mi-a iesit pe nas. Asa.. dupa cum spuneam am fost convinsa sa stau acolo mult peste limita (mea) normala.. pentru ca aveam un modem care promitea marea cu sarea la doar 256K.. si asta inseamna ca pot sa ma dau pe net din cind in cind, sa citesc si chiar sa trimit un mail... Doar stiu asta de pe vremea cind aveam modem de 56K pe dial-up.. si mergea.. Asa ca m-am dus.. si am stat. in primele citeva zile n-am avut nevoie sa-l folosesc.. da' am vazut reclama.. si ma gindeam cu incintare ce-o sa ma mai dau eu pe net si ce-o sa mai tricotez pe blog.. daca altceva n-o sa fac. Ei bine.. am aflat de la ei care e viteza maxima.. da' nu spun pe nicaieri care e viteza minima! Viteza MINIMA e 0Kb. Da, ati citit bine.. 0.. si maxima a fost de 18K da.. adik dupa vreo juma' de ora se incarca pagina de mail (asta in urma nenumaratelor F5 si a trei unghii roase de nervi).. si dupa alte 20 de minute de insarcau si mesajele (adik inboxu') pentru ca de citit vreun mesaj nu prea a putut fi vorba.. mesajul in 99,9% din cazuri era.. we're sorry da' e o problema cu mesajul.. incercati mai tirziu.. sau poate cind ajungeti acasa (la Bucuresti adik, la internet prin cablu). O prietena mi-a spus ca probabil n-au celula de date in zona... au doar antena de telefonie si atit. Da' de ce ar trebui sa ma intereseze pe mine chestia asta?!? Pentru ca Vodafone intelege altceva prin toata tara. Evident, la mine la tara nu face parte din toata tara lor.. nu stiu exact ce inteleg ei prin toata tara, poate in orasele mari?!?.. poate in Bucuresti si la mare.. si pe valea Prahovei? Nu nene! Toata tara ar trebui sa fie si la Suslanesti, Comuna Mioarele in judetul Arges (la 10 km de Cimpulung de Arges, unde mi-am blestemat io zilele in fiecare secunda de reclama la internet cu Vodafone).. asa sa stiti.

duminică, 20 aprilie 2008

Depresia...

Cred ca ar trebui sa accept pur si simplu realitatea. Sunt in depresie. E nasoala si pare fara iesire. 

Sigur.. asa par toate (depresiile vreau sa zic). Spun din experienta. Been there, done that ca sa zic asa.

Problema cu asta e ca nu o asteptam si nu eram pregatita pentru ea. 

In fine, cred ca nicio depresie nu vine in urma unei intilniri stabilita la o anumita zi si ora... vine pur si simplu. Nu-mi dau insa seama cind a inceput. Cred ca dupa ce mi-am facut curat pe birou.. sau.. in momentul in care l-am dezlipit pe Dobby de pe monitor. Statea acolo de... 5... sau chiar de 6 ani. S-a pleostit de tot in timpul asta si nu cred ca-si mai dadea seama cineva despre ce e vorba. In afara de mine.. desigur. Pentru ceilalti era doar o forma nedefinita de blue-tac.. cu o scoica in virf. Pentru mine era un prieten vechi.. unul care m-a vazut la bine si la rau. 

 Cred ca totusi 10 ani inseamna ceva. 

Si acum? Acum ce se va intimpla? N-am chef sa vad pe nimeni sau sa fac conversatie. Nu stiu cit va dura, dar va tin la curent. 

Pina atunci... alte muzici de weekend... desi vad ca cele puse zilele trecute nu prea se mai vad.. ciudat... Hmm.. de fapt nu se vad pentru ca nu merge youtube.. si deci nici nu pot sa pun alte muzici. 

Poate maine...

vineri, 18 aprilie 2008

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Hmm... deci se poate...

Nu vreau sa ma lansez in discutiile despre Summit-ul NATO de la Bucuresti pentru ca are cine sa vorbeasca despre asta.. oameni avizati adica. Ceea ce insa mi s-a parut mie nemaipomenit a fost fluiditatea traficului din Bucuresti cu citeva zile inainte de saptamina Bucurestiului aproape pustiu... Da, saptamina anterioara, in care colegii politisti din provincie faceau exercitii de dirijare a traficului din bucuresti si probabil invatau cum sa ajunga la post. Sigur, erau vreo 5 in fiecare intersectie... dar vreo trei oricum stateau degeaba si doar doi se agitau... asa ca din Drumul Taberei pina in Piata Romana am facut vreo 15 minute cu tot cu statul la semafoare. Uluitor.. si seara, la intoarcere, nu ne-am dat duhul pe deal la Academie.. s-a circulat civilizat.. deci se poate. Va rog.. cine poate sa ia o decizie in acest sens.. banii mei.. contributia mea la bugetul statului sa fie folosita in acest scop. Poate asta salveaza niste bani consumati pentru asigurarile mele de sanatate (pentru ca voi ajunge putin mai tirziu la Marcutza daca voi ajunge la birou si respectiv acasa asa cum am facut-o in saptamina ante summit). Da, sa fie ajutori de semafoare. Daca soferii bucuresteni nu-si dau seama ca un smecher incurca 100 de oameni cu bun simt, atunci sa vina politia sa ne civilizeze. Alo? Ma aude cineva? Oare sa incep o petitie? Hmm...

O carte la vremea ei...


In ultima vreme am calatorit mult. Nu o spun neaparat ca lauda... asa s-a intimplat. Ideea e alta. nu stiu daca vi s-a intimplat in vreodata sa aveti frisoane cind va ginditi la cum aluneca bagajele pe banda.. si sa va ginditi ca altcineva v-ar putea lua valiza... cu chilotii si catrafusele voastre. Pe mine m-au bintuit gindurile astea de citeva ori inultima vreme... si nu stiu daca ati vazut cum 99,9% din geamantane sunt negre sau in culori foarte inchise, destul de asemanatoare unele cu altele. Fiind muncita de aceste ginduri negre... ma si vedeam tragind de acelasi geamantan cu vreun alt calator si cazind in fund in cursul actiunii... m-am gindit sa-mi iau o geanta mai deosebita... asa ca am exilat gentile de la Carrefour - luate cu banii pe o sticla de vin mai rasarit.. tot setul de trei genti adica - si mi-am achizitionat o frumoasa valiza... rosie.. Samsonite. Pai ce... n-am si io fatza de o valiza mai cu motz?!?

Ei bine.. doamnelor si domnilor, exact aceasta valiza mi-a facut figura din cosmarurile mele de aeroport. La intoarcerea din ultima calatorie, in timp ce imi asteptam valiza.. impreuna cu ceilalti calatori din avionul cu care venisem eu si cei din cursa de Milano... am vazut-o. M-am indreptata spre ea si.. chiar inainte sa ajung eu, o doamna bine.. care venise de la Milano (un amanunt.. minor pentru ea.. inca veneau bagajele cursei noastre care aterizase inainte).. pune mina pe valiza si da sa plece. Shocata putin de situatie.. intreb.. sunteti sigura ca e a dumneavoastra. Ea uitindu-se la mine si masurindu-ma din cap pina-n picioare.. probabil zicindu-si ca sigur n-am fatza de Samsonite rosu... (am uitat sa spun ca eu de obicei calatoresc in jenasi si pantofi sport; poate e demodat, dar mi-e foarte comod si nici nu trebuie sa ma descalt/scot curele si alte minuni de acelasi tip... deci nu paream scoasa din cutie.. evident.. si nici de la Milano nu veneam.. ma trada lipsa machiajului probabil)... zice.. sigur ca-i a mea (adica a ei). Hmm... stupid... ma uit la eticheta.. mda.. numele meu, orasul de unde veneam eu... zic.. imi pare rau, chiar e a mea.. dupa cum vedeti aici scrie Gigica Pampon... adica eu. Ea.. neincrezatoare.. citeste.. apoi... face ochii mici si se uita la prietena ei.. apoi la mine... iar prietena.. alta matracuca.. zice.. poate au gresita astia etichetele.. Cum sa-i demonstrezi matracucei ca nu e geanta ei.. daca nici macar eticheta n-o convinge?!?.. Ma si vedeam deschizind geanta in mijlocul aeroportului si fluturindu-i pijamalele mele pe la nas de fatza cu toata lumea... Stupid, stupid, stupid... Apoi imi aduc aminte ca, intr-un buzunar exterior aveam o carte de rezerva (adica in caz ca cea pe care o incepusem se termina sau nu-mi placea prea tare la dus.. sa am ceva la intoarcere)... Si zic tirumfatoare.. este valiza mea si in acest buzunar se afla o carte... hehe... ce buna e o carte la vremea ei! Deschid fermoarul, scot cartea... bingo! Matracuca se pleosteste.. sigur nu e geanta ei... o carte... ce Dumnezeu e aia... Si zice.. vai... da, ai dreptate, nu e geanta mea pentru ca a mea avea eticheta cu priority .. hahaha.. sa mori tu ca avea eticheta VIP.. putea sa fie si placata cu aur din partea mea... oricum, astea erau bagajele de londra, asa ca nu avea cum sa fie a ta... Milano inca n-a intrat pe banda, vaca domnului... si oricum, cartea a facut toti banii... pentru ca altfel trebuia sa desfac geamantanul sa-i arat continutul... altfel.. neicredere totala..:) M-am gindit pentru o clipa sa revin la gentile no-name and no-pain de la carrefour pentru ca... ma gindesc.. cine-si ia genti de acolo nu calatoreste asa des cu avionul si de aceea n-am avut niciodata probleme cu ele. inca ma mai gindesc la asta... dar ii mai dau o sansa si valizei rosii... poate a fost pur si simplu o zi mai proasta.

duminică, 24 februarie 2008

da' cacaiula unde e?

Acum foarte foarte multi ani (vreo noua mai exact), cind am fost prima data in UK mi s-a parut ca sunt un fel de extraterestru. Da, erau toate diferentele culturale, dar nu despre asta vreau sa vorbesc... eram singura persoana in cizme.. cu fularu, caciula, o haina foarte groasa si vreo doua pulovere. Era martie si soare cu dinti. La ei venise primavara, mie mi se parea ingrozitor de firg. Femeile deja umblau in sandale... fara ciorapi... Problema mea era ca toata lumea parea ca se bucura de primavara.. numai eu aveam alta parere. Am si incercat sa scap macar de fular.. am inghetat, asa ca mi-am zis ca mai bine par extraterestru decit sa mor de frig. Apoi am studiat fenomenul si incerc sa-l pun in practica cu Nichi.

Am ajuns la concluzia ca, de vina pentru frigul constant pe care il simtim sunt parintii nostri... da.. pentru ca n-au citit sau nu le-a spus nimeni cum sta treaba cu copiii si cu adaptarea lor la mediul inconjurator. Si m-am uitat si interest cum fac acesti oameni.. si nu numai ei... Se zice asa.. copilul (chiar atunci cind este foarte, foarte mic), trebuie imbracat ca si un om mare... Bine, acum, la mine nu se mai aplica aceasta chestie... pentru eu sunt dereglata deja. Daca vrei sa vezi daca unui copil ii este cald trebuie sa-i iei tempratura la ceafa. Da, poate avea mainile si picioarele reci, dar asta nu inseamna ca ii este frig. Asta inseamna ca are o circulatie periferica mai proasta, ceea ce nu e anormal la copii, asa ca... daca are mainile reci, dar ceafa calda... ii e bine.. iar daca are ceafa transpirata.. moare de cald. Ma bucur ca am invatat lectia asta de timpuriu, asa ca incerc metoda cu Nichi.. uneori si mie imi vine sa-i mai pun o pereche de pantaloni sau o vestutza, da' revin si verific.. si totul e ok. Sigur, metoda asta a dus la nenumarate dispute si discutii cu bunicii... bunicii altor copii... babe si mosi necunscuti.. care te opresc pe strada si te intreaba de ce nu i-ai pus o caciula copilului... Mamaie, vezi-ti mamaie de treaba! Si lasa-ma si pe mine sa traiesc.. si pe copilul meu care se simte foarte bine fara caciula... fara doua perechi de panatloni si fara sfaturi gratuite.

marți, 19 februarie 2008

Ok. Am vazut si primele doua episoade din Lipstick Jungle. Da, e diferit de Cashmere Mafia si pe undeva ma enerveaza. Cred ca ma enerveaza actritele. Sunt strimbe... toate. Multumesc, pot sa ma uit in oglinda, n-am nevoie sa vad si la TV acelasi lucru. Imi place insa muzica..
"I Get High," Elmo"Always On Your Side," Sheryl Crow"These Boots Are Made For Walkin'," Nancy Sinatra"Love Like This," Natasha Bedingfield"Salty Air," Bittersweet"Ohh La La," Goldfrapp"Taking A Chance On Love," Renee Olstead"I Am In Love With You," Imogen Heap"Glamorous," (Space Cowboy remix) Fergie"Starting Now," Ingrid Michaelson"Give It A Night," Bella"Passenger Fever," Peggy Lee vs. Iggy Pop"Where I Stood," Missy Higgins"Teach Me Tonight", Phoebe Snow...

joi, 7 februarie 2008

Cashmere Mafia vs Lipstick Jungle

Greva scenaristilor a aruncat televiziunile americane intr-un haos greu de descris. In topul vizionarilor se afla Supernanny, American Idol.. un fel de MegaStar de peste ocean... sau Wife Swap... un fel de schimb de mame. Lumea nu mai poate sa se uite la seriale in reluare... s-a plictisit... asa ca, la mijlocul sezonului s-au aruncat pe piata doua seriale noi... Asta ar putea fi un lucru bun... sau nu...
Autoarea Sex and the City, Candace Bushnell, si-a adus la TV o alta creatie... Lipstick jungle... mda, dar vedeti, asta nu e totul. Producatorul Executiv al lui Sex and the City, Darren Star, are si el un serial, lansat la inceputul lunii ianuarie, Cashmere Mafia.
Am vazut citeva episoade din Cashemre Mafia si mi-a placut (desi criticii spun ca este "a creative disaster" si ca Lipstick Jungle este mai bun... adica dintre doua rele...). Nu pot sa ma pronunt in legatura cu LJ, pentru ca inca nu l-am vazut, dar exista tot felul de dezbateri pe tema asta in media americana si nu numai. Cica cei doi de mai sus lucrau impreuna pe marginea cartii ei, Lipstick Jungle, si, la un moment dat... s-au certat, asa ca fiecare si-a lansat propriul serial. Pina la urma e si un razboi al orgoliilor in ratingurile acestor doua seriale. Lumea zice ca daca nu s-ar fi certat am fi avut un serial mai bun ca Sex and the City...
Pina voi vedea LJ (si voi putea sa am propria parere despre el) ma multumesc cu CM si imi place de Zoe... desi multi o considera exagerata (ca personaj... superwoman/wonderwoman...) dar pina la urma... si eu am probleme cu generatia ID (trebuie sa vedeti episodul 2 sau 3 din CM sa intelegeti despre ce vorbesc)... si nu e usor sa impaci capra cu varza. Imi place de fiecare dintre ele intr-un fel sau altul... sigur, e glam (poate prea glam), dar fiecare aspiram la asta.. deci nu vad nimic rau.

marți, 29 ianuarie 2008

now that's what I call shopping


Am ajuns in Istanbul pe la 11 dimineata si, desi am fost avertizata ca de la aeroport la hotel voi face intre o ora si doua... in functie de trafic, am ajuns in numai 30 de minute. Hotelul nu m-a impresionat foarte tare. Probabil ca dupa ce am stat in altele, cum ar fi Hyatt din Belgrad (la care inca ma gindesc... deci intelegeti impactul), Hotel Nippon din Istanbul nu e chiar doboritor. Trecind peste micile neajunsuri... cum ar fi ca nu exista in camera ceva, macar o hirtiutza, pe care sa scrie care sunt serviciile pe care le gasesti sau pe care hotelul ti le pune la dispozitie, este un hotel ok. Adica e curat, are mini bar, se fumeaza si e destul de in centru.

Am mai fost in Istanbul acum citiva ani, dar situatia era alta si eu eram alta... De la hotel la birou am luat metroul... prima surpriza a zilei. In Istanbul exista o singura linie de metrou care are sase (6) statii. Da. Fix sase statii. Si daca vrei si tot n-ai cum sa te ratacesti. Au incercat, se pare, sa mai deschida citeva, dar au gasit tot felul de vestigii, asa ca acum au multe situri arheologice si n-au metrou....

Dupa o intilnire foarte, foarte scurta (dar asta pentru ca ea incepuse foarte devreme, iar eu ajunsesem destul de tirziu) la birou, am plecat la masa (vedeti bine.. se facuse ora 1 si oamenii astia isi iau pauza de prinz cu regularitate... ceea ce mie nu mi s-a mai intimplat de citeva luni). Asa ca ne-am dus la masa intr-un shopping mall... chiar linga birou. Mi s-a spus ca probabil era prima sau a doua zi de la deschidere... pentru ca dadusera in folosinta apartamentele de la etajele superioare, asa ca au deshis si mall-ul. nu toate magazinele erau deschise, asa ca am plecat spre al doilea shopping mall. Istanbul Canyon 1 si 2 este mai mare decit toate mall-urile din Bucuresti puse unul peste altul. Brand-uri?... You name it.. they have it. N-am facut cumparaturi pentru ca am fost prea bulversata de atmosfera. Este cumva in aer liber (se poate vedea din imagini), asa ca undeva... as putea spune ca in mijloc, dar cred ca ar fi o prostie, au un patinoar. Au un etaj cu magazine pentru copii... haine, jucarii, haine.. jucarii.. jucarii.. haine...
Voi continua maine cu povestirile pentru ca nu s-a terminat... ziua a continuat cu un restaurant deosebit.. Litera. Sigur, daca voi supravietui zilei de maine in care voi fi trainer.

miercuri, 23 ianuarie 2008

recomand autobuzul...


Din cind in cind - mai ales daca esti total sictirit de masina personala si de traversarea Bucurestiului la ora de virf in masina personala - recomand autobuzul. Daca se poate chiar un 368 de la Romana spre Drumul Tabrei pe la ora 18.30 atunci e cu atit mai bine...

In functie de dispozitie poti sa te distrezi copios... sau sa plingi amar...

Un grup de pusti de 15-17 ani discuta o anumita melodie de la radio.. si se pun pariuri daca e Backstreet Boys sa nu.. dupa care poti sa incepi sa meditezi ca Backstreet Boys a ajuns pe VH1... deci sunt deja la categoria oldies si tu odata cu ei (nu neaparat pentru ca i-ai ascultat, dar pentru ca erau pe MTV cind aveai tu varsta pustilor din autobuz).

Apoi cineva deschide geamul (pentru ca evident nu se mai putea respira in autobuz... capacitatea autobuzului.. nu stiu, dar la stil sardele cred ca vreo 100 sau chiat mai mult) si te astepti sa sara vreo doamna sau vreun domn cu virste respectabile sa spuna ca raceste (de data asta nu s-a intimplat; poate si pentru ca domnul respectiv.. din dreptul geamului.. dormea dus - cred ca din cauza propriilor mirosuri care puteau actiona ca halucinogen daca nu erai atent).

Sau poti sa te uiti in zare... pina sus la Academie si sa vezi o coada lunga, lunga, lunga de luminitze rosii... si atunci sa-ti spui ca probabil vei lesina in autobuz (de foame, de plictiseala - nu eram pregatita pentru drumul asta si nu mi-am luat nici macar muzica... norocul meu cu Backstreet Boys..:) - de nervi pen' ca-ti irosesti doua ore din viata ascultind peroratiile unora si inhalind mirosurile altora). Asa ca mai bine cobori la Eroilor si o iei voiniceste la pas... pina sus pe deal unde prinzi masina 368 care a plecat din Romana cu o ora inainte de a ajunge tu in statie (nu ca-i tare?... ) si te gindesti ca...

E mai bine la tine in masina... cu muzica ta... cu mirosurile tale.. fara un rucsac in coaste si doua coate in stomac (pentru ca bai pustilor, cind va suiti in mijloacele de transport in comun e civilizat sa va dati jos portbagajul, fir-ar el sa fie de rucsac!!!!), fara sa-ti fie frica sa deschizi geamul pentru ca s-ar putea sa te balacareasca cineva.

Partea buna e ca am facut sport... nu ca as fi simtit nevoia sa fac sport pe deal la Academie si sa inhalez tot gazul de esapament, da'... asa-i in tenis.... Tot e bine ca nu eram cu bicicleta... am constatat ca pe pisat de bibliclete au aparut deja (desi tocmai se terminase - pista adik) doua gropi enorme. Biciclisti, mergeti cu mare bagare de seama si eventual pe linga bicicleta pentru ca pista nu mai aveti!

Si a mai fost ceva bun in experienta asta... mi-am adus aminte de ce am vrut masina in the first place! Asa ca... multumesc 368.. si domnului primar. Si pentru urmatoarele citeva zile nu ma voi mai plinge de drumul de la birou spre casa.. in masina personala. Sigur, dupa experienta de maine dimineata (de acasa la birou) s-ar putea sa nu ma mai pling nici de varianta asta citeva zile...

Hai trafic placut!

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

care e procedura in sectorul 6 ?

Masina straina pe loc de parcare platit la Primarie

Duminica seara am gasit locul ocupat si am trecut mai departe. M-am interesat despre metodele legale in vigoare. Astfel am aflat ca: Suni la dispeceratul primariei unde ai platit locul de parcare - in cazul meu Sector 3 - telefon 9854 si dai
detaliile exacte nume, adresa, telefon de contact.. etc.. si nr masinii care iti
ocupa locul.Dispecerul de la primarie sesizeaza telefonic Politia Comunitara si
firma care se ocupa de ridicari ( pt sector 3 - ROSAL). Eu am sunat si la
Politia Comunitara Sector 3 - 340.07.51 si le-am comunicat si eu datele
respective. Tot eu am sunat si la ROSAL sa ma asigur ca e totul ok. Vine politia
comunitara cu masina de ridicat, ii arati actele ( autorizatia de parcare,
buletin), face un pv de ridicare a masinii , ii da o amenda de il ustura
fundul... Aseara in jur de ora 5 aveam parcarea eliberata. Multumiri Primariei,
Politiei Comunitare si ROSAL. Nice JOB. Cam costisitoare pentru cel care-si
parcase Fiesta pe locul meu...


Am gasit acest post pe undeva. Pe mine m-ar interesa cum sta treaba in sectorul 6... sigur.. cea legala, nu cea cu surubelnita in cauciucuri sau cu scosul ventilului pen' ca n-ajuta...

miercuri, 16 ianuarie 2008

Die Deutsche Kneipe :(

Astazi m-am intilnit cu niste amici si, printr-o eroare organizatorica, am ajuns in restaurantul Die Deutsche Kneipe. Unul dintre cei prezenti merge acolo destul de des pentru ca locuieste alaturi. Nu va spun de fum - desi au un sistem de ventilatie, dar cred ca nu face fatza - va voi spune insa de altele... cum ar fi preturile.. destul de mari (o bere draft 10 RON, un fel de maincare mai deosebit peste 28 RON) si mai ales servirea... Pentru asta nu m-as mai duce niciodata (desi amicul meu, vecinul lor, spune ca te obisnuiesti cu stilul... daca vrei! as adauga eu). N-am vazut niciun zimbet la cele doua gazde (chiar asa isi spuneau in meniu). Pentru ca cei doi care servesc si debaraseaza sunt si patronii restaurantului.

Sa ne intelegem de la inceput, nu-mi plac ospatarii foarte, foarte prietenosi, care din exces de zel sunt cicalitori si de la un punct incolo... chiar enervanti. In acelasi timp insa nu imi place nici sa ma simt ca si cind as deranja pe cineva (in acest caz pe patronul restaurantului) pentru ca am ales sa maninc acolo.

Domnul (patronul/gazda) ne-a luat comanda si nu a schitzat nimic... nici nu cred ca ne-a adresat doua vorbe.. nici macar nu ne-a privit in ochi. S-a infiintat linga masa cu carnetelul si cu pixul si se uita la carnetzel asteptind sa-i dam comanda. A fost obligat sa deschida gura si sa se uite la noi cind l-am intrebat ce contin anumite feluri de mancare. Apoi si-a notat si a disparut. Doamna (patroana/gazda si ea) a venit sa ne ia farfuriile. Amicul meu a laudat snitzelul pe care tocmai il savurase, spunind ca e probabil cel mai bun snitzel al lor... doamna.. cu o fata imobila si inexpresiva total ne spune sec, aproape peste umar, plecind cu farfuriile: e chestie de gust.... si dusa a fost.

Am vazut insa ca rideau sau zimbeau si faceau conversatie la alte mese... la mese unde nu se vorbea limba romana sau erau cel putin opt persoane (noi eram doar cinci). Sa fie acesta motivul? E restaurant de expati si noi, ca niste tarani neaveniti ce suntem, n-am respectat regula nescrisa a restaurantului? Nu stiu ce sa zic.. mincarea e buna, dar in conditiile date ma pot lipsi de ea... si de mutrele lor acre.

marți, 15 ianuarie 2008

de ce simplu... cind se poate complicat




As vrea sa invatam de la cei cu mai multa experienta ca noi. Adica as vrea sa luam si lucrurile bune si utile pe care le fac altii...

Sunt fumatoare si n-am de gind sa ma las. Nu acum, nu stiu... In orice caz, am admirat in toamna asta - la vremea respectiva la noi terasele nu mai functionau pe motiv de frig - la Budapesta (adica la vecinii nostri de colea..) abundenta de terase care functionau la sfirsitul lui octombrie. Mda... au investit in ceea ce se cheama incalzitoare terase (un simplu search pe google cu respectivele cuvinte si veti vedea despre ce vorbesc). Asta inseamna sa stai afara... fumator sau nefumator, la aer curat (cit de curat poate fi aerul Bucurestiului) si sa te relaxezi.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Va veni si la noi - daca nu ma insel foarte tare din iunie 2008 - momentul in care nu vom mai avea voie sa fumam in spatii inchise (in lumina acestui post e vorba de cluburi si baruri). A venit momentul asta si in alte tari din Europa.. ghiciti ce s-a intimplat in unele din ele (cel putin de vreo patru am auzit eu)... au investit in incalzitoare.. eventual linga o canapea sau alte obiecte pe care sa poata lumea sta (adica fumatorul) cind mai iese si el din cind in cind la una mica si toxica.

Hmm.. sunt curioasa daca la anul pe vremea asta a) voi suferi de pneumonie pentru ca am petrecut intr-un club si am iesit in strada sa fumez (dupa cantitatea de alcool aferenta intr-un club.. dupa care evident ca nu mai simti daca sunt -10 sau 5 grade afara); b) ma voi fi lasat de fumat tot in urma unei complicatii la plamini c) voi vorbi foarte urit la adresa patronilor de cluburi, baruri si restaurante, care nu s-au gindit din timp la asta si fie n-au mai gasit (pentru ca nu erau pe stoc), fie nici macar nu si-au pus problema... sau... sunt sceptica, dar trebuie sa trec si varianta asta d) voi lauda un loc sau altul pentru ca m-am simtit bine si nu ca ultima vicioasa... pentru ca stiti ceva, cred ca exista vicii mult mai periculoase decit asta de care nu se ocupa nimeni...
PS: pentru cei care sunt foarte verzi din fire (a se citit ecologisti radicali) sau prin formatie (sau din interes politic de moment)... am facut putina cercetare pe subiect... exista incalzitoare cu gaz si incalzitoare electrice. Daca cele pe gaz sunt discutabile (irosirea resurselor, gaze cu efect de sera), cele electrice nu sunt chiar atit de rele (iar daca ai si un panou solar pentru generarea electricitatii... iata... esti verde ca verdele si toata lumea e fericita)... ei?

Mansarda lui Jumbo sau The Loft

M-am gindit ca e momentul unei noi rubrici... in care sa-mi spun parerea despre diversele cluburi, baruri sau alte loc(aluri) de pierzanie prin care rar mai apuc sa merg in ultima vreme.

Sambata am fost in
Mansarda lui Jumbo. Nu stiu cine-i Jumbo, n-am avut ocazia sa-l cunosc.. dar.. a fost Ok la el in mansarda. Acum... sa fi fost cantitatea de alcool consumata sau anturajul.. se poate si asta. Oricum, mi-a placut muzica - n-o prea gasesti in alte cluburi de gen. Preturile.. as zice ca sunt comparabile. Stiu, ar trebui poate sa dau pretul unei beri, da' n-am consumat bere, asa ca pot sa spun doar ca un red bull (care mi-a dat aripi), e 10 RON. Si nu e cu intrare... ceea ce poate fi bine... dar poate fi si rau in acelasi timp (pretul la intrare mai selecteaza si clientela), dar poate stie Jumbo vreun secret sa nu-i vina toti potentialii clienti amatori de intrare free (poate sa fie muzica acel secret).

Ce nu prea mi-a placut (dar se va rezolva din iunie 2008) este ca nu e prea bine aerisit spatiu... si pentru ca eram multi si de... fumam... trebuia sa deschidem foarte des geamul. Asta a dus la un consum de alcool mult ridicat (erau -13 afara) si intr-un final n-am mai simtit ca deschideam geamul.

Poate o sa mai iesim acolo.. am auzit ca organizeaza si concerte. Bine.. nu sunt genul care merge la concerte prin cluburi, da' nu se stie niciodata cand imi schimb optica...:))

vineri, 11 ianuarie 2008

Oops I did it again!




Azi a fost una din acele zile... Va intrebati probabil ce fel de zi.. Ma rog.

Una din acele zile in care, dupa ce suna ceasul dimineata si il opresti (zicind ca mai stai doar 5 minute), adormi si te trezesti peste o ora (si asta numai pentru ca s-a sculat copilul si s-a manifestat zgomotos)... esti nauc, nu stii in ce directie sa o apuci, vezi ca e deja 8.30 si stii ca la 9.30 ai intilnire de management la birou si mai stii ca traficul e infernal si you can't possibly make it... Asa ca zgaltai disperata sotul sa se trezeasca si el, sa duca si catzelushul Maurice afara (pardon... nu l-am prezentat pe Maurice, cainele Terranova de 80 de kg), si cu o mana dai de mancare copilului - adik scoti ceva din frigider cum ar fi branza topita sau asa ceva - si cu cealalta te speli pe dinti...

Mda.. cam asa ceva.. iar apoi urmeaza traficul si fumatul a fix 7 tigari de nervi si din obisnuinta ca pana la urma sa ajungi la destinatie (in timp sa intri la intilnire inaintea sefului), dar total frustrata ca nu ti-ai baut cafeaua... Dar se putea si mai rau, nu-i asa..:))




Cautind o imagine sa mearga cu ce am scris mai sus am descoperit articolul asta si m-am distrat putin (mai ales la partea de tips... don't forget to feed your animals/children... fix in aceasta ordine..:) si vi-l recomand calduros pentru citeva minute amuzante..:)

marți, 8 ianuarie 2008

ritualurile de frumusete... nu sunt pentru mine?!




De fiecare data cind sunt in baie (la mine, de obicei), ma minunez de numarul mare de borcane si borcanele pe care le-am adunat... constient sau nu, pentru a-mi demonstra ca sunt femeie..:) Pentru ca, nu-i asa, daca esti o femeie adevarata ai urmatoarele produse "absolut indispensabile": crema de maini, creama de picioare, crema de fatza, demachiant, tonic, lapte de corp, masca de maini, masca de par, sampon, balsam, gel de dus, sare de baie, ulei de baie, spuma de baie (bine... astea sunt valabile pentru mine), crema pentru unghii si cuticule (ce cuvint urit..), ulei de corp, scrub de corp, scrub de fatza, sapun de fatza.... mai vreti?!?... bine.. nu pun la socoteala farduri, rujuri si rimel, strugurel (alt cuvint care-mi da furnicaturi pe sira spinarii), crema de buze, masca de buze, masca pentru albit dintii, pasta de dinti speciala, baton corector pentru cosuri si scrub special pentru maini si scrub special pentru picioare.

Va dati seama ca da io ma minunez, sotul meu e de-a dreptul shocat - si cine ar putea sa i-o ia in nume de rau?... :))

Cine zice, ala e! Asa ca... dupa ce am depasit 30 de ani.. (stiti, femeia la 30 de ani... Blazac.. chestii), nu numai ca se zice ca stii foarte bine ce vrei, ai si experienta si stii si cum s-o faci, dar e momentul ritualurilor de frumusetze pentru ca altfel te stafidesti peste noapte.. sau ti se crapa obrazul si ajungi mai ceva ca ala din Mumia.. asa ca... mi-am zis ca poate trebuie sa imi adun mintile pe-acasa si sa ma dedau ritualurilor de frumusetze... urla revistele pentru femei de metode... le-am incercat.. uite-asa.. sa vad si io cum e si sa vad cum intineresc peste noapte (poate peste noaptea polara, ce sa zic).

Se ia una bucata cada si se arunca in ea toate ingredientele de mai sus pentru baie (adica sare, spuma, ulei) si multa apa calda... se baga personajul de poveste de groaza la inmuiat... Dupa ce sta vreo ora la inmuiat trece la chestiile de scrub... adica picioare, fatza, corp, maini... pina scartaie... in fine se termina cu baia care a durat deja vreo doua ore jumate.. poate chiar trei daca treci temeinic prin toate etapele - plus obinsuitele spalat pe cap, balsam (sau masca dupa caz - dupa cazul fiecaruia si al incidentei - adica daca era rindul mastii sau al balsamului ca cica si astea au o regula, ca Nurofenul si Panadolul.. adica nu se iau impreuna ci se alterneaza), dus obisnuit. Dupa ce se termina povestea cu baia (pe care vedeti, daca n-o faceti, n-aveti cum sa folositi si sa beneficiati de beneficiile - da, asa am scris, ati citit foarte bine... e licenta poetica, nu o luati ca pe o tautologie - nemaipomenite ale sarurilor.. uleiurilor si spumelor - nu clabucilor, desi, dupa intreg ritualul evident ca m-am umplut de clabuci), vine povestea de dupa baie... Adica.. crema de picioare, lapte de corp, tonic, crema de fatza, masca de maini, crema de unghii si cuticule si.. intre-un final apoteotic.. crema de maini (rahat, iar m-am dat cu crema de maini inainte sa sting lumina si sa inchid usa la baie, deci iar voi naclai clantza de la baie si intrerupatorul cu crema de maini)... in total... aproape 5 ore... pai de unde, dom'le timp pentru toate astea? Si, daca va uitati atent vedeti ca n-am pus chiar tot.. spalatul pe dinti, masca de albire a dintilor (cu care trebuie sa stai minim 30 de minute sa se intimple ceva.. pe termen lung).

Am ajuns deci la concluzia ca nu e de mine... si ca trebuie sa ma resemnez ca ma voi dezintegra intr-un an sau doi... pentru ca n-am dom'le acest timp la dispozitie.. mai ales ca.. dupa cum poate ati citit deja, apa calda se opreste la ora 22.00 si Nichi se culca aproximativ la aceeasi ora.

Cheers!


Pentru ca cineva mi-a prezis ca ajungem sa bem bere online de la toate blogurile care au rasarit dupa anul nou ca ciupercile dupa ploaie... zic... noi oricum ieseam la bere mai rar... ca de.. copilul, pardon Nichi... nu prea iti mai lasa libertate de miscare... Da' pentru ca e marti, dupa ora prinzului si io sunt acasa, deci imi permit, noroc si la mai mare..:) si ne vedem la ceva mai mult de-o bere simbata, asa ca nu se pune..hihihihi.

ti-e bine in vacanta?

As putea sa zic da... sau as fi putut sa zic da. Pina cind am primit un mesaj pe mobil - de la birou. Uite... eu cred ca operatiunea cade daca nu sunt io acolo, dar cind mai are omu' citeva ore (numarate... ) de libertate si vacanta n-ar trebui lasat sa se bucure de ele?!? Adik genul de mesaj panicat.. putem sa ne vedem maine urgent legat de scorecard si segmentare regionala putea sa astepte pina maine dimineata cind ma intorc la birou! Chiar putea... nu rezolva cu nimic situatia daca e trimis acum si nu face decit sa-mi strice mie ce-a mai ramas din vacanta de iarna (adica 18 ore in cap - din care vreo 5 sau 6 vor fi de somn oricum). Si cu ce adik sa mi se strice vacanta?!? Cu scorecard... pai sa ma ierte Dumnezeu, da' mai am putin si scuip foc pe nari si scot fum pe urechi daca mai aud de chestia asta odioasa. Cind nu stie despre ce e vorba... mai bine.. stiti cum e, fericiti cei saraci cu duhul (care de fapt inseamna ca ce poate fi mai frumos decit sa nu stii ce e aia scorecard?!?... sau poti sa nu stii ce sunt alea o multime de lucruri si tot sa te bucuri de viatza)... iar cei care stiti... imi pare rau sa aud asta (dar imi pare bine ca nu sunt singura napastuita de soarta).

Uite-asa... se pot duce pe copca zile bune si relaxante de vacanta... din cauza uneia care crede ca se crapa pamintul daca n-avem noi discutia aia maine.. da' confirmata de azi... unii oameni n-au masura!

diverse legate de ceai

Am doua probleme.. una e mai recenta, cealalta are vechime.

Cu vechime
Ma enerveaza cumplit ca la noi nu se gaseste ceai Twinnings infusions. Dom'le, astia de la Twinnings au 300 de ani de experienta in prepararea ceaiului (adica si-au inceput afacerea in 1706, nu trebuie sa va spun in ce conditii traiau romanii pe vremea aia) si pe buna dreptate chiar stiu sa faca pentru toate gusturile. Si ma enerveaza ca, pentru ca nu se gaseste, de cite ori zbor io pe insula.. jumatate din bagaj e invariabil ocupat de ceai... probabil arata ca si cind as face trafic, dar e pentru uz personal...

recenta
Am fost la un revelion aproape faimos (am vazut doua posturi pe bloguri diferite cu acest subiect, deci e in carti) si am mincat si am dansat si asta e... pe ce muzica si cind am mincat nu mai comentez ca e tradiv. Da' as fi vut si io un ceai (dupa ce am mincat mincarea aia foarte condimentata), un ceai care este traditional si care in mod normal insoteste mincarea respectiva. Gazda s-a uitat la mine de parca vorbeam de nave spatiale si mi-a spus ca n-are... da' sa ma duc io la restaurant in zilele urmatoare si se rezolva... pai bine nenea Amarjitu (asta ii spune Nichi, poate pentru ca n-au fost prezentati oficial), la ce-mi mai foloseste mie ceaiul citeva zile dupa ce am consumat mincarea?!?

Ma rog.. s-ar putea spune ca sunt detalii.

azi nu ne spalam...

V-ati gindit vreodata ca trebuie sa va mutati doar pentru ca nu va mai suportati vecinii? Ei bine, io m-am gindit de foarte multe ori (si chiar as face-o daca as avea cu ce). Mda, de fiecare data cind dau drumul la apa calda si ea nu vine (nuuu mai vine), imi vine mie sa-mi fac bagajele si sa ma duc invartindu-ma.

Locuiesc intr-o zona foarte frumoasa.. mult spatiu verde, blocuri cu putine etaje si multi locatari trecuti de o virsta (prea trecuti sa mai fie onorabila). Sincer... nu stiu cum de-si mai permit sa locuiasca in zona pentru ca intretinerea e monstruoasa si imi imaginez ca oricit de pensionari sunt.. tot pensie se cheama. Hmm... si acesti domni si doamne - foarte onorabili - au luat hotarirea in unanimitate (a lor adik pentru ca intilnirile cu locatarii au loc de obicei in timpul saptaminii pe la ora 10.00 - 11.00, cind vedeti voi, niciun om al muncii n-are cum sa participe) sa dea apa calda citeva ore pe zi... adik dimineatza de la 7 la 9 si seara de la 18 la 22. Putin mai mult in weekend ca de.. lumea trebuie sa faca macar baia saptaminala.

Acum... io n-am nimic cu ei si cu programul lor de baie, dar mie imi place sa fac baie... adik baie de la doua ore in sus, cit de des. De cind cu Nichi nu prea-mi mai iese schema cu cit de des pentru ca ei i se pare ca ma distrez (si nu o condamn, chiar asa este) si vine peste mine... si s-a dus naibii relaxarea si baia si tot. Asa ca nu pot sa ma bucur de baie decit dupa ce ea se culca, adica dupa 22.00. Ei si de aici conflictul de interese... pentru ca pe mine nu ma intereseaza cine ce hotarire a luat cu privire la programul de apa calda, io vreau si am dreptul macar din cind in cind, la o baie adevarata... si nu tre' sa dau socoteala nimanui pentru asta.

Si mai e si nevoia de apa calda din timpul zilei - cei care au copii poate inteleg mai bine. Adica da, sigur ca acum se gasesc scutece de unica folosinta, pe care le arunci, dar ce ramine in urma lor... la fundul copilului... Sunt de acord ca trebuie sa-mi calesc putin copilul... dar parca nu-mi da mina sa-i produc o cistita micutza de la virste foarte fragede...

Si uite-asa ma scot astia de la asociatie din sarite si deja sunt catalogata drept nebuna care vrea apa calda la ore nepotrivite (pentru cine?!?). Sa nu vrei sa te muti?!?

luni, 7 ianuarie 2008

Momente lacrimogene

Moment lacrimogen 1
La prima ecografie cind mi s-a spus ca s-a desprins de unde se presupunea ca tre' sa stea si ca ar fi bine sa nu mai fac efort... si uite cum am devenit o vaca sedentara.

Moment lacrimogen 2
Cred ca era a doua sau a treia ecografie cind mi s-a spus ca are 100 de grame si 10 cm... cam ca un baton de Mars, asa...

Moment lacrimogen 3
Cind mi-au spus sexul. Puteam sa jur ca e baiat... dar era fata... si vreo doua ore.. in drum spre casa - stiti traficul din Bucuresti pe la ora 18.00... de la Arcul de Triumf in Drumul Taberei - am facut o lista scurta de nume... care mai de care mai fistichii.. Nu-mi mai aduc aminte acum decit doua.. Nichita si Erica. Pina la urma o cheama Nichita.. Nichi pentru cunoscuti..:)

Moment lacrimogen 4
Cind se facuse destul de mare incit sa-mi apese stomacul si aveam niste arsuri de nu puteam sa mananc nimic si daca nu mancam mi se facea rau, asa ca cel mai bun prieten al omului care devenisem era Rennie (varianta peppermint; de la spearmint mi se facea greatza). Bine.. starea asta a durat vreo patru luni - pana am nascut - deci e cam greu sa o numesc moment si era vorba de sesiuni de plins in toata regula.

Moment lacrimogen 5
Cind mi-am facut bagajele de la birou sa plec in concediu sa nasc... cumplit sentiment. Era prima data cand imi faceam cutia (stiti arhicunoscuta cutie de carton din filmele americane, pe care si-o cara personajele concediate.. de obicei) dupa opt ani de munca...

Moment lacrimogen 6
Cind nu mai nasteam odata si ma plictisisem de moarte si vroiam sa nasc si sa se termine - sigur, doctorul ma asigura ca dupa ce nasc abia va incepe, dar io nu si nu.

Moment lacrimogen 7
Cind in sfarsit ma duceam sa nasc a doua zi (prin cezariana ca aveam un monstruletz de 4kg, care n-avea cum sa iasa pe o gaura existenta decit cu dezafectarea respectivei cai de acces catre exterior - intelegeti ce vreu sa spun) si m-a apucat o frica ingrozitoare ca ma vor adormi si n-o sa ma mai tresesc, asa ca pina la urma am cerut sa mi se faca doar epidurala si am fost treaza in timpul operatiei... cam plictisitor. Toata treaba cu copilul a durat vreo 15 minute, dar impachetarea ulterioara a durat inca vreo ora sau mai bine... asa ca am inceput sa-i zoresc si sa ma pling pentru ca-mi amortisera mainile (pozitia e cam incomoda.. e cam ca si cum ai fi crucificat, dar stai pe spate).

Moment lacrimogen 8
Cind s-a terminat efectul calmantului in noaptea de dupa operatie. Daca as fi putut sa ma misc probabil ca as fi fugit in lume... sau m-as fi aruncat de la etaj (etajul 5... sau 8 de la Municipal).

Moment lacrimogen 9
Cind mi-am dat seama - peste noapte - ca imi este foarte, foarte, foarte sete si ca singura sursa de apa e un bidon de 2L pe care n-am cum sa-l urnesc de linga pat... asta daca as fi fost in stare sa ma misc pina la a-l ajunge oricum.

Moment lacrimogen 10
Cind a trebuit sa plec din patul meu de la reanimare pentru a ma caza intr-un salon, cu copilul. Credeam ca asistenta glumeste cind mi-a zis ca trebuie sa ma dau jos din pat si sa merg pina in partea cealalta a spitalului... daca era dupa mine puteam sa fac si in pat si nu m-as fi miscat.

Moment lacrimogen 11
Cind copiulul vroia sa manince din 15 in 15 minute (ca de... era mare si-avea nevoie) si io nu mai puteam de diverse dureri.

Moment lacrimogen 12
Cind am ajuns acasa si copilul a inceput sa urle si io n-aveam butonul rosu de panica de la spital sa chem asistenta sa-i dea sau sa-i faca ceva.

moment dramatic - se lasa cu sange
Cind mi-au "explodat" sanii si copilul meu sugea sange si mi-am zis ca sunt o mama rea pentru ca nu pot sa alptez si io ca orice femeie normala - laptele praf mi-a schimbat viatza..:)))

Moment lacrimogen 13
Cind mi-am dat seama ca toate reclamele si imaginile idilice cu mame zambitoare cu copii linistiti sunt niste facaturi ordinare si viatza reala n-are nici pe departe culorile pastelate si trilurile de pasarele si muzica linistitoare... Si mi-am dat seama ca nimeni nu ma pregatise pentru chestia asta.. si nimeni nu vorbeste pe bune despre ea si ca oricum singura replica pe care o primesti de la femei care au trecut deja prin asta e... crezi ca esti singura... de parca m-ar fi interesat pe mine in momentele alea de altcineva.

Moment lacrimogen 14
Cind am ramas singura, acasa, cu copilul (pentru ca sotzul s-a intors la birou... saracul)... si am fost tentata... de nenumarate ori sa o arunc pe geam. Vorbesc foarte serios - stam la etajul 2 si in fiecare zi ma uitam sa vad daca i-au crescut aripi si pot sa-i fac vant. Mama denaturata veti spune... dar stiti ca femeile, dupa ce au nascut, daca fac ce ma gindeam io sa fac, au circumstante atenuante.. deci nu e chiar asa cum pare.

Moment lacrimogen 15
Cind mi-am dat seama ca cele 30 de kile nu dispar peste noapte si ca arat ca un sac de cartofi cu foarte putini cartofi in el... adica mare si diforma - lucrurile incep sa revina la normal dupa aproximativ 1 an jumate... trist, dar adevarat (sigur, daca nu esti cumva Victoria Beckham, ceea ce nu e cazul meu).

Moment lacrimogen 16
Cind a trebuit sa ma intorc la birou si m-am considerat iar o mama rea si denaturata care-si abandoneaza copilul pe maini straine... sigur, ale familiei, dar nu ale mele.

tu joci in deplasare.. io joc la dublu

Pe scurt.. nu-mi plac copiii. Da, adik nu mi-au placut niciodata si nici acum nu ma omor dupa ei. Sunt enervanti si urla, asa ca m-am gindit sa aman chestia asta cat de mult pot. Pana cand acel cat de mult pot.. s-a terminat...



Cand am aflat eu ce si cum sta treaba cu copilu', sotul meu nu era acasa... Mda, puteti sa spuneti ca juca in deplasare... da' l-am scos io din ale lui - asa cum vestea ma scosese si pe mine din ale mele - si i-am dat vestea cea mare. Cre' ca e cam nasol cand te suna nevasta plangind si te scoate de la film (da, adica nu numai ca juca in deplasare... la mii de kilometri distanta... da' era la film... ce incitant) sa-ti spuna ca poate vei fi tata peste noua luni - poate.. adik daca totul va fi ok.. nu va ginditi la altceva. Am facut fo trei teste.. sa fiu sigura, de.



De ce plangeam? un ochi plinge, unu' rade... cre' ca banuiam cumva ce ma asteapta. Adik nu puteam sa spun sigur de ce plingeam, doar ca plingeam rau... cre' ca m-am speriat putin.. si m-am gindit ca.. gata.. s-a zis cu viatza mea.. offf.. viatza mea. Ceea ce, fie vorba intre noi, s-a cam intamplat. Pentru ca acum totul poate fi povestit cu inainte si dupa... inainte, daca aveam chef sa plec din oras nu trebuia sa organizez trei familii si sa fac scenarii de filme de groaza, acum asa se intimpla.. si inca lucrurile stau putin mai bine acu' ca merge copilul pe picioarele lui (adik ale ei). Dar sa revenim...



Am aflat.. ce fericire... si ce intristare... Pina sa se intoarca sotzul din deplasare m-am deplasat io pina la medic.. asa cica e bine. Oricum, acolo am aflat ca bine e sa incepi din timp.. adik cu mult timp inainte.. sa te pregatesti. Nu eram pregatita, da' mi-am tras toate lozurile norocoase cu sarcina asta.. pana la un punct. Asa... merg la medic si zic.. stiti, imi traiam fericita copilaria mea la aproape 30 de ani.. si... as mai fi copilarit o vreme, dar... Eh, zice el (adik doctorul Badiu, numai vorbe bune despre el daca voi mai avea ocazia), vine o vreme in viatza fiecaruia... Si cam asta a fost. Venises vremea si la mine. Dupa ce-mi da o retzeta pentru acid folic (cica e bine pentru copil), imi spune: De acum... fara bai fierbinti, fara Kinley sau alte ape tonici, fara alcool, maxim 2 tigari pe zi - asta pentru ca sunteti fumatoare si stiu cum e - si fara ficat pentru ca are yryejdu si poate provoca avort spontan si fara plaja. Hopa sa, hop si-asa... deja e nasol. Pai io as face o baie fierbinte la fiecare doua ore daca as putea (asta pentru ca in timpul celor doua ore as fi in baie) si apa tonica beau din principiu. Deci... nici n-a aparut bine si au si aparut problemele... bravo dom'le.



Partea buna e ca a fost o sarcina usoara.. adik usoara pina am luat 30kg peste cit aveam deja si atunci a devenit foarte grea. Nu stiam cum e cu 30 de kile in plus... e rau. Te lasa genunchii, iti creste tensiunea, esti ca o balena pe uscat (un lamantin putin obeza, dupa cum ma numisem singura). Puteti sa spuneti ca am fost o vaca nesimtita... poate asa e.. pentru ca in ultima perioada mancam fructe si un borcan de Nutella pe saptamana. Nu-i normal.. probabil, dar asta mancam.. pentru ca asta vroiam si puteam.

Calul de dar... nu se cauta in magazinele pentru copii

Astazi a fost o zi buna (...hmm.. oare?). Da, totusi a fost o zi buna avind in vedere ca e luni si nu m-am dus la birou. N-am chiulit... nu m-am dat bolnava si nici nu mi-a mincat pisica temele (oricum n-am.. pisica.. si nici teme daca e sa fiu cinstita). Da, a fost o zi buna... una din cele doua ramase pina ma intoc la birou.. adica miercuri. Dar sa nu imi stric micile bucurii ale vietii pentru ca nu asta era scopul postului (ce aberatie - si nici macar nu e cromatica).

Asa... sa reiau. Am un copil... bine, nu asta e subiectul de astazi, dar are legatura cu el (cu subiectul adik). Copilul se uita la Alba ca Zapada si cei sapte pitici cam de cite ori are ocazia sau de cite ori i se permite, asa ca vedeti voi... mi s-a parut firesc sa particip la un concurs pentru parinti al carui raspuns era... eh.. sa marim suspansul.. sau sa-l omorim intr-o clipa.. chiar titlul povestii cu pricina. Asta se intimpla anul trecut. Si tot anul trecut am primit si un mesaj (evident nu-l mai asteptam... mult spus.. nu-l asteptasem niciodata) cum ca sunt unul din fericitii sapte (adik 7) cistigatori si ca sunt asteptata la magazinul cu pricina sa-mi iau produse in valoare de 400 RON. Acum, fie vorba intre noi, suma e mare si neincrederea mea era la fel. Nu-mi dadeam seama din mesaj unde e tzeapa. Adik stiti cum e... ati cistigat o excursie in Tenerife.. dar, inainte de a va lua premiul, sigur ca trebuie sa va cumparati naibii si un apartmanent in Tenerife, doar nu vreti sa dormiti pe banca.. in parc; si ca tot veni vorba trebuie sa va platiti si transportul, masa, viza (pe vremea cind era cazul) si asa mai departe... bine, bine, da' unde-i premiul? Adica ma lasati sa imi cumpar o vacanta in Tenerife? Cit de generosi sunteti.. si ce daca io nu prea aveam chef sa ma duc... Hmm... se pare ca am deschis o alta paranteza despre o alta perioada din viatza (una in care n-aveam copil... sot sau caine, aveam teme si incercam sa vind castele de nisip in Spania in regim time-share) la care poate voi reveni, dar nu acum. Asa.. deci asteptam tzeapa premiului, consursului, castigului si, din mesajul cu pricina, nu prea reiesea.

N-am avut timp pina astazi sa ma gindesc la asta sau sa fac ceva in privinta mesajului, asa ca astazi am hotarit ca, fiind o zi buna, dupa cum mentionam mai sus, este o zi la fel de buna sa vad cum sta treaba cu premiul. Deci astazi a fost ziua cumparaturilor pentru copil (pina apuc sa v-o prezin in toata spelndoarea ei - daca apuc - ii voi spune copilul).

Si.. sa vezi noroc pe capul meu - tot de anul trecut, de sarbatori - am mai primit si-o scrisoare de la un alt magazin de haine pentru copii (vedeti voi... sunt o cumparatoare activa.. mai ales de haine pentru copii... o sa explic si asta la un moment dat) care ma informa ca pe 7 ianuarie sunt asteptata sa iau orice la jumatate de pret - asta pentru ca sunt un client fidel sau o clienta fidela.. daca vreti sa va formalizati si sa fiu politically correct (desi vorbesc despre mine... dhaaa).

Avind acum toate elementele in constructie logica.. e lesne de inteles de ce azi trebuia sa fie o zi buna. Adica.. sa aducem toate elementele intr-o fraza... Nu trebuie sa ma duc la birou pentru ca sunt in concediu si am ocazia sa merg la cumparaturi fara sa dau prea multi bani.. suna interesant. Ne-am facut planul de bataie si traseul... mergem sa ne ridicam premiul si apoi sa cheltuim niste bani - dar doar jumate din cit am fi cheltuit daca nu eram clienti fideli.. ee.. cum suna? Bine, nu-i asa?

Ajungem la magazinul cu premiul. Eram pregatita pentru texte precum.. concursul s-a desfasurat anul trecut, nu se mai poate sau oricum din zona asta a retoricii. Surpriza.. nici pe departe.. sigur.. sunteti din primii sapte cistigatori, cei cu 400 RON. Era sa cad din picioare si sa cred ca lucrurile s-au schimbat si pe la noi si ca trebuie sa-mi revizuiesc cinismul... si atitudinea in general. Dupa care... urmeaza partea cu adevarat amuzanta... ne-a lasat sefa ceva produse si, dupa ce adunam si vedem cit valoreaza produsele, de diferenta puteti sa va luati ce vreti din magazin... Ha... adik.. sigur ca da, de ce nu mi-ar fi lasat si mie sefa ceva in contul premiului cistigat... sigur... oricum trebuie sa fie ceva haios daca tot suntem in magazinul cu pricina (nu spui care, nu insistati). Dupa ce ma intreaba de vreo doua ori care e virsta copilului (copilul era cu mine oricum), imi dau produsele lasate de sefa (n-am spus ca oricum dadusem virsta copilului si cind am participat la concurs in prima faza). Asa.. si cit ziceati ca are? Un an si noua luni, da, se impune atunci un ditamai portofelul roz cu personaje de desene animate.. sa-si puna alocatia si sa il ia la cumparaturi... pai nu? Si sigur se impune - pentru un copil de 1 an si noua luni - un jurnal cu lacat si cheie in care sa-si noteze fanteziile erotice la adapost de ochii inchizitori ai mamei; si o cana... da, adica nu o canutza, o cana in care daca se straduieste putin poate sa-si bage si capul (nu, a depasit faza, isi poate baga picioarele - asta e noul amuzament.. sa vada unde-si poate baga picioarele); si un maimutoi - pe asta sa si-l atirne de ghiozdan (?!? ghiozdan... poate nu ati inteles bine.. un an si noua luni, nu noua ani si o luna... n-are dom'le ghiozdan); si inca un maimutzoi.. ceva mai mare in care poate sa-si puna bomboane... si un DVD in limba italiana "Chi ha Paura" (Adik cui ii e frica, cu vampiri si tot felul de monstri verzi) totul pentru minunata suma de aproape 200 RON. Si mai avem niste produse, dar nu sunt pentru virsta ei (?!?). Nu-mi dau seama la ce se refereau.. poate la niste catuse si bice, ca altceva nu prea vad. Bine.. acum aveti 200 RON sa luati ce vreti. Tot e bine... adik tot e bine. Si atunci intreb.. da' cu Alba ca Zapada aveti ceva? ca de, io venisem acolo gindindu-ma ca imi fericesc copilul.. A... nu, cu Frumoasa din padurea adormita si cu Cenusareasa. Singurul lucru cu alba ca zapada era o valiza.. un geamantan, sau troller (cum vreti sa-i spuneti). Asa ca.. a ales copilul ca vrea geanta ca mama (bine, poate am exagerat cu plecarile in ultima vreme, asa ca modelul e unul calator pentru copil, era normal sa vrea troller). Si i-am mai luat cite ceva.. daca tot eram acolo... pina la urma... am mai dat vreo 200 RON in plus.. da' macar am luat si ceva folositor. Pe restul le pun bine si i le dau de noi pe la 7 ani (sau.. cine stie).

Cu valiza plina de lucruri "utile" pentru copil am plecat spre urmatoarea destinatie. Surpriza (sau poate ca nu) magazinul gemea de lume. Problema e ca magazinul are vreo 15m patrati.. asa ca 10 oameni formau o gramada si dadeau senzatia de buluceala, iar daca cei 10 oameni mai aveau si bratzele incarcate cu milioane de umerase si perechi de ciorapi si ce apicasera la mina, va dati seama ca situatia era dramatica. Si mai era si stilul.. tine tu astea si stai la coada si io mai caut, si, desigur, stilul... am venit pentru punga pe numele X - pentru ca.. vedeti voi.. haine nu prea mai erau. Adik mi se pare firesc sa vii cu o zi, doua, cinci mai devreme, sa iti faci selectia, s-o pui intr-o punga si sa vii apoi in ziua Z sau sa trimiti pe altcineva sa o ridice - asta pentru ca evident marfa trebuia inregistrata in ziua cu pricina, nu in alta... Bine, mi-am zis, nu-i nimic.. asta e.. gasisem ceva de cumparat (acu' daca tot batusem drumul pina acolo).. si m-am asezat la coada cu trei umerase. Dupa 15 minute in care nu m-am miscat din loc si nici nu parea ca se va intimpla ceva in viitorul apropiat, am inceput sa am indoieli. Dupa 20 de minute deja pusesem umerasele la loc si intram in magazinul de alaturi... Mothercare... unde am facut niste cumparaturi.. asta pentru a nu avea senzatia ca venisem degeaba... si in plus, am mai vazut citiva care dadusera bir cu fugitii din magazinul de alaturi si se lafaiau la mothercare. M-am intrebat daca era cumva o lucrare artistica.. si imparteau profiturile la final (cele de la mothercare evident), dar apoi mi-am dat seama ca nu a fost decit un mare noroc pe magazinul Mothercare...

Si cu asta.. ziua s-a incheiat apoteotic cu o cafea de la Starbucks (God bless Howard Schultz!)