now that's what I call shopping

Am ajuns in Istanbul pe la 11 dimineata si, desi am fost avertizata ca de la aeroport la hotel voi face intre o ora si doua... in functie de trafic, am ajuns in numai 30 de minute. Hotelul nu m-a impresionat foarte tare. Probabil ca dupa ce am stat in altele, cum ar fi Hyatt din Belgrad (la care inca ma gindesc... deci intelegeti impactul), Hotel Nippon din Istanbul nu e chiar doboritor. Trecind peste micile neajunsuri... cum ar fi ca nu exista in camera ceva, macar o hirtiutza, pe care sa scrie care sunt serviciile pe care le gasesti sau pe care hotelul ti le pune la dispozitie, este un hotel ok. Adica e curat, are mini bar, se fumeaza si e destul de in centru.

Am mai fost in Istanbul acum citiva ani, dar situatia era alta si eu eram alta... De la hotel la birou am luat metroul... prima surpriza a zilei. In Istanbul exista o singura linie de metrou care are sase (6) statii. Da. Fix sase statii. Si daca vrei si tot n-ai cum sa te ratacesti. Au incercat, se pare, sa mai deschida citeva, dar au gasit tot felul de vestigii, asa ca acum au multe situri arheologice si n-au metrou....

Dupa o intilnire foarte, foarte scurta (dar asta pentru ca ea incepuse foarte devreme, iar eu ajunsesem destul de tirziu) la birou, am plecat la masa (vedeti bine.. se facuse ora 1 si oamenii astia isi iau pauza de prinz cu regularitate... ceea ce mie nu mi s-a mai intimplat de citeva luni). Asa ca ne-am dus la masa intr-un shopping mall... chiar linga birou. Mi s-a spus ca probabil era prima sau a doua zi de la deschidere... pentru ca dadusera in folosinta apartamentele de la etajele superioare, asa ca au deshis si mall-ul. nu toate magazinele erau deschise, asa ca am plecat spre al doilea shopping mall. Istanbul Canyon 1 si 2 este mai mare decit toate mall-urile din Bucuresti puse unul peste altul. Brand-uri?... You name it.. they have it. N-am facut cumparaturi pentru ca am fost prea bulversata de atmosfera. Este cumva in aer liber (se poate vedea din imagini), asa ca undeva... as putea spune ca in mijloc, dar cred ca ar fi o prostie, au un patinoar. Au un etaj cu magazine pentru copii... haine, jucarii, haine.. jucarii.. jucarii.. haine...

Voi continua maine cu povestirile pentru ca nu s-a terminat... ziua a continuat cu un restaurant deosebit.. Litera. Sigur, daca voi supravietui zilei de maine in care voi fi trainer.

Calul de dar... nu se cauta in magazinele pentru copii

Astazi a fost o zi buna (...hmm.. oare?). Da, totusi a fost o zi buna avind in vedere ca e luni si nu m-am dus la birou. N-am chiulit... nu m-am dat bolnava si nici nu mi-a mincat pisica temele (oricum n-am.. pisica.. si nici teme daca e sa fiu cinstita). Da, a fost o zi buna... una din cele doua ramase pina ma intoc la birou.. adica miercuri. Dar sa nu imi stric micile bucurii ale vietii pentru ca nu asta era scopul postului (ce aberatie - si nici macar nu e cromatica).

Asa... sa reiau. Am un copil... bine, nu asta e subiectul de astazi, dar are legatura cu el (cu subiectul adik). Copilul se uita la Alba ca Zapada si cei sapte pitici cam de cite ori are ocazia sau de cite ori i se permite, asa ca vedeti voi... mi s-a parut firesc sa particip la un concurs pentru parinti al carui raspuns era... eh.. sa marim suspansul.. sau sa-l omorim intr-o clipa.. chiar titlul povestii cu pricina. Asta se intimpla anul trecut. Si tot anul trecut am primit si un mesaj (evident nu-l mai asteptam... mult spus.. nu-l asteptasem niciodata) cum ca sunt unul din fericitii sapte (adik 7) cistigatori si ca sunt asteptata la magazinul cu pricina sa-mi iau produse in valoare de 400 RON. Acum, fie vorba intre noi, suma e mare si neincrederea mea era la fel. Nu-mi dadeam seama din mesaj unde e tzeapa. Adik stiti cum e... ati cistigat o excursie in Tenerife.. dar, inainte de a va lua premiul, sigur ca trebuie sa va cumparati naibii si un apartmanent in Tenerife, doar nu vreti sa dormiti pe banca.. in parc; si ca tot veni vorba trebuie sa va platiti si transportul, masa, viza (pe vremea cind era cazul) si asa mai departe... bine, bine, da' unde-i premiul? Adica ma lasati sa imi cumpar o vacanta in Tenerife? Cit de generosi sunteti.. si ce daca io nu prea aveam chef sa ma duc... Hmm... se pare ca am deschis o alta paranteza despre o alta perioada din viatza (una in care n-aveam copil... sot sau caine, aveam teme si incercam sa vind castele de nisip in Spania in regim time-share) la care poate voi reveni, dar nu acum. Asa.. deci asteptam tzeapa premiului, consursului, castigului si, din mesajul cu pricina, nu prea reiesea.

N-am avut timp pina astazi sa ma gindesc la asta sau sa fac ceva in privinta mesajului, asa ca astazi am hotarit ca, fiind o zi buna, dupa cum mentionam mai sus, este o zi la fel de buna sa vad cum sta treaba cu premiul. Deci astazi a fost ziua cumparaturilor pentru copil (pina apuc sa v-o prezin in toata spelndoarea ei - daca apuc - ii voi spune copilul).

Si.. sa vezi noroc pe capul meu - tot de anul trecut, de sarbatori - am mai primit si-o scrisoare de la un alt magazin de haine pentru copii (vedeti voi... sunt o cumparatoare activa.. mai ales de haine pentru copii... o sa explic si asta la un moment dat) care ma informa ca pe 7 ianuarie sunt asteptata sa iau orice la jumatate de pret - asta pentru ca sunt un client fidel sau o clienta fidela.. daca vreti sa va formalizati si sa fiu politically correct (desi vorbesc despre mine... dhaaa).

Avind acum toate elementele in constructie logica.. e lesne de inteles de ce azi trebuia sa fie o zi buna. Adica.. sa aducem toate elementele intr-o fraza... Nu trebuie sa ma duc la birou pentru ca sunt in concediu si am ocazia sa merg la cumparaturi fara sa dau prea multi bani.. suna interesant. Ne-am facut planul de bataie si traseul... mergem sa ne ridicam premiul si apoi sa cheltuim niste bani - dar doar jumate din cit am fi cheltuit daca nu eram clienti fideli.. ee.. cum suna? Bine, nu-i asa?

Ajungem la magazinul cu premiul. Eram pregatita pentru texte precum.. concursul s-a desfasurat anul trecut, nu se mai poate sau oricum din zona asta a retoricii. Surpriza.. nici pe departe.. sigur.. sunteti din primii sapte cistigatori, cei cu 400 RON. Era sa cad din picioare si sa cred ca lucrurile s-au schimbat si pe la noi si ca trebuie sa-mi revizuiesc cinismul... si atitudinea in general. Dupa care... urmeaza partea cu adevarat amuzanta... ne-a lasat sefa ceva produse si, dupa ce adunam si vedem cit valoreaza produsele, de diferenta puteti sa va luati ce vreti din magazin... Ha... adik.. sigur ca da, de ce nu mi-ar fi lasat si mie sefa ceva in contul premiului cistigat... sigur... oricum trebuie sa fie ceva haios daca tot suntem in magazinul cu pricina (nu spui care, nu insistati). Dupa ce ma intreaba de vreo doua ori care e virsta copilului (copilul era cu mine oricum), imi dau produsele lasate de sefa (n-am spus ca oricum dadusem virsta copilului si cind am participat la concurs in prima faza). Asa.. si cit ziceati ca are? Un an si noua luni, da, se impune atunci un ditamai portofelul roz cu personaje de desene animate.. sa-si puna alocatia si sa il ia la cumparaturi... pai nu? Si sigur se impune - pentru un copil de 1 an si noua luni - un jurnal cu lacat si cheie in care sa-si noteze fanteziile erotice la adapost de ochii inchizitori ai mamei; si o cana... da, adica nu o canutza, o cana in care daca se straduieste putin poate sa-si bage si capul (nu, a depasit faza, isi poate baga picioarele - asta e noul amuzament.. sa vada unde-si poate baga picioarele); si un maimutoi - pe asta sa si-l atirne de ghiozdan (?!? ghiozdan... poate nu ati inteles bine.. un an si noua luni, nu noua ani si o luna... n-are dom'le ghiozdan); si inca un maimutzoi.. ceva mai mare in care poate sa-si puna bomboane... si un DVD in limba italiana "Chi ha Paura" (Adik cui ii e frica, cu vampiri si tot felul de monstri verzi) totul pentru minunata suma de aproape 200 RON. Si mai avem niste produse, dar nu sunt pentru virsta ei (?!?). Nu-mi dau seama la ce se refereau.. poate la niste catuse si bice, ca altceva nu prea vad. Bine.. acum aveti 200 RON sa luati ce vreti. Tot e bine... adik tot e bine. Si atunci intreb.. da' cu Alba ca Zapada aveti ceva? ca de, io venisem acolo gindindu-ma ca imi fericesc copilul.. A... nu, cu Frumoasa din padurea adormita si cu Cenusareasa. Singurul lucru cu alba ca zapada era o valiza.. un geamantan, sau troller (cum vreti sa-i spuneti). Asa ca.. a ales copilul ca vrea geanta ca mama (bine, poate am exagerat cu plecarile in ultima vreme, asa ca modelul e unul calator pentru copil, era normal sa vrea troller). Si i-am mai luat cite ceva.. daca tot eram acolo... pina la urma... am mai dat vreo 200 RON in plus.. da' macar am luat si ceva folositor. Pe restul le pun bine si i le dau de noi pe la 7 ani (sau.. cine stie).

Cu valiza plina de lucruri "utile" pentru copil am plecat spre urmatoarea destinatie. Surpriza (sau poate ca nu) magazinul gemea de lume. Problema e ca magazinul are vreo 15m patrati.. asa ca 10 oameni formau o gramada si dadeau senzatia de buluceala, iar daca cei 10 oameni mai aveau si bratzele incarcate cu milioane de umerase si perechi de ciorapi si ce apicasera la mina, va dati seama ca situatia era dramatica. Si mai era si stilul.. tine tu astea si stai la coada si io mai caut, si, desigur, stilul... am venit pentru punga pe numele X - pentru ca.. vedeti voi.. haine nu prea mai erau. Adik mi se pare firesc sa vii cu o zi, doua, cinci mai devreme, sa iti faci selectia, s-o pui intr-o punga si sa vii apoi in ziua Z sau sa trimiti pe altcineva sa o ridice - asta pentru ca evident marfa trebuia inregistrata in ziua cu pricina, nu in alta... Bine, mi-am zis, nu-i nimic.. asta e.. gasisem ceva de cumparat (acu' daca tot batusem drumul pina acolo).. si m-am asezat la coada cu trei umerase. Dupa 15 minute in care nu m-am miscat din loc si nici nu parea ca se va intimpla ceva in viitorul apropiat, am inceput sa am indoieli. Dupa 20 de minute deja pusesem umerasele la loc si intram in magazinul de alaturi... Mothercare... unde am facut niste cumparaturi.. asta pentru a nu avea senzatia ca venisem degeaba... si in plus, am mai vazut citiva care dadusera bir cu fugitii din magazinul de alaturi si se lafaiau la mothercare. M-am intrebat daca era cumva o lucrare artistica.. si imparteau profiturile la final (cele de la mothercare evident), dar apoi mi-am dat seama ca nu a fost decit un mare noroc pe magazinul Mothercare...

Si cu asta.. ziua s-a incheiat apoteotic cu o cafea de la Starbucks (God bless Howard Schultz!)