Neuronu' e agasat.. trebuie sa se exprime...

Neuronu' activ pe moment e agasat.. De la o vreme e asaltat de articole, poze, militantisme pentru "o mama buna"... pentru ca.. vedeti voi.. exista un curent care spune ca o mama buna poate sa fie intr-un anumit fel si nu altul... si daca stai sa citesti toate minunile.. reiese.. pe cale de consecinta (damn.. expresia asta ma face sa rid de fiecare data, asa ca o folosesc din ce in ce mai des)... ca sunt o mama execrabila..

Prima zi la mare... what a joy..

Dupa multa vreme.. mai exact dupa doi ani, am aterizat in sfirsit in Vama. De ce acum, de ce asa? Nu ma intrebati. Se intimpla. Astazi am plecat din Bucuresti... spre seara... pentru ca nu s-a putut mai devreme. Nu ma pling. Mai bine mai tirziu decit niciodata.

Good bye and... hello!

Aseara am fost cu copilul in parc. Nu mi s-a mai intimplat de ceva timp.. din diverse motive. Si aseara am avut placuta surpriza sa constat ca acum copilul se da singur in leagan.. good bye miscare repetitiva de cretinizare a mamei.. hello stat si privit in gol in timp ce copilul se da singur. I love it cind copilul da semne clare ca a crescut si face lucruri fara ajutor constant. I just love it!

Un omultetz...

O noua aventura la tara... am mai povestit despre aventurile mele la tara, iar daca sunt condimentate cu copil (acum in virsta de trei ani) pot fi adevarate teatre de operatiuni (militare). Nu mai vorbesc despre asta, nu mai vorbesc despre energia copilului de trei (3) ani care aliniaza un grup (familie) de cinci adulti.. si-i termina nervos rind pe rind.. ii epuizeaza psihic si fizic... astea sunt deja cunoscute. Sigur, acum paleta de activitati/jocuri care sa amuze copilul s-a marit considerabil... Acum vreau sa vorbesc despre diferente.

Parintii?

Ai zice ca rolul parintilor e doar de a te iubi si de a te enerva... (Linda Gant, Rochia cea noua)

Sa tot iesi in parc... zic

Din categoria una calda... una rece... ieri am avut parte de momente de recuperare timp pierdut cu copilul. Pai ce credeati.. ziceam eu simbata ca te face sa apreciezi momentele placute.. si linistite. Credeati ca ziceam degeaba? Nope... ziceam pe bune. Copilul a lipsit de acasa doua zile si a revenit ieri in sinul familiei :))) Si pentru ca nu ne-am vazut doua zile.. am fost in recuperare... mother - daughter moment cum s-ar spune...

E magic...

Un copil.. (a se vedea aici si celelalte posturi de la cum sta treaba cu copilul)... te invata sa apreciezi lucrurile simple in viatza... cum ar fi o seara linistita, cu o carte (buna sau mai putin buna.. pina la urma gestul conteaza), cu muzica in surdina.. si poate cu un pahar de ceva... doar tu.. cu tine.. cu gindurile si ne-gindurile tale..

Am supravietuit si de data asta...

Urasc zilele care incep la 5 dimineata si se termina tirziu in noapte.. Nu, nu ma intelegti gresit, nu ma deranjeaza cele care se termina tirziu in noapte, doar cele care incep foarte devreme pentru ca, dupa cum spuneam intr-un post anterior, nu sunt o persoana matinala. Iar daca zilele care incep la 5 dimineata contin si doua (2) zboruri cu avionul, atunci lucrurile se complica foarte tare.

Insanity is hereditary...

Nu sunt si n-am fost niciodata o persoana matinala.. si prin matinala inteleg ca nu m-am trezit niciodata mai devreme de ora 10-11 cu vreo placere deosebita. Sigur... in general trebuie sa o fac pentru ca trebuie sa ajung la birou...

Prima rosa si prima... mova :)

Imi place cum fica-mea isi creeaza universul. Are niste papusi cu nume de floare.. Totul a inceput cu Fifi, care este o floare de nu ma uita de fapt. Acum gashca s-a extins.. exista Primerose si Violet.. doar ca ea le spune Prima Roza si Prima Mova :))) ma distreaza foarte tare in special Prima Mova asta.

Un zimbet...

Imi place cind Nichi alearga spre mine strigind 'mami, mami', imi zimbeste din toata inima si imi sare in brate. Se bucura sincer ca ma vede si i se lumineaza fata... se bucura sincer ca ma vede.. oare citi oameni maturi mai sunt atit de sinceri?..:) Cred ca sinceritatea e ceva ce pierdem pe parcurs si ajungem sa spunem oamenilor ceea ce vor ei sa auda.. in niciun caz ceea ce gindim cu adevarat..

Sweet... freedom

Multi probabil vor spune ca sunt o mama denanturata... unii pentru ca n-au copil si nu stiu cum este. Ceilalti, care vor spune asta si au copil/ii, nu vor sa recunoasca adevarul.. sau poate sunt eu pur si simplu sarita de pe fix sau.. trebuia sa mai copilaresc o vreme.. dupa cum spuneam intr-un post mult mai vechi despre copii.

Luni Nichi a ramas la bunici... Asta inseamna asa de multe pentru mine. De obicei, cind e acasa.. ma pling de faptul ca nu pot sa dorm.. cit as vrea. Sa explic putin. Daca e acasa e treaza pina pe la 10 seara, asta inseamna ca toate activitatile care nu o implica in mod activ trebuie sa se desfasoare dupa aceasta ora.. deci ajung sa ma culc destul de tirziu. Asa ca de fiecare data cind stiu ca va ramine la bunici ma gindesc cu interes la faptul ca voi avea o seara numai pentru mine in care pot sa si dorm... daca vreau. Dar invariabil, cind ea nu este acasa dorm chiar mai putin, pentru ca fac neintrerupta acele activitati care sunt mai mult sau mai putin ignorate sau lasate sa astepte cind este ea acasa..

Stiti cum se spune ca esentele pure vin in sticlute mici.. ei bine, aceste momente in care nu e copilul acasa sunt ca niste guri de aer proaspat... hmm.. o baie.. lunga.. fara intreruperi.. sau o carte buna si un pahar de vin si o tigara... sau o bere cu 'baietii' in cazul lui Doru.. sau... Ajungi sa apreciezi momentele astea la adevarat lor valoare :))) Te simti putin ca Alice in Tara Minunilor :)

E un sentiment asa.. de libertate care iti ia mintile si iti vine sa iesi pe strazi in cele citeva ore (pina la urma sunt doar citeva ore...) in care ai pasat responsabilitatea imediata..

yeah... o carte buna... de data asta va fi o recidiva.. pentru ca am mai citit-o o data, dar merita... pentru ca... nu-i asa... Grecia este ca o oglinda. Te face sa suferi si apoi inveti.. sa traiesti. (John Fowles, Magicianul)

crezi ca e mai simplu.. dar

cred ca postul Momente lacrimogene este cel mai citit post al meu si cel care a stirnit cele mai multe reactii.. in scris sau in persoana. Cineva mi-a spus ca am lansat un nou curent.. al sinceritatii. Nu a fost cu intentie. N-as fi vrut sa demolez imaginea idilica si misiunea 'nobila' a femeilor, dar am avut nevoie de acel moment de sinceritate.. si poate de multe altele. Cind ma intreaba cineva cum e sa ai un copil le spun ca nu e bine.. asta e. Asta mi se intimpla mie. Sigur, acum lucrurile sunt mult mai 'fun' si omuleatza e simpatica, dar nu e simplu si nici nu va fi vreodata simplu. Sigur, n-au trecut decit doi ani si patru luni, dar copilul e acolo si din momentul in care apare... gata.. lucrurile se schimba si nu prea ai ce sa faci. E o schimbare majora. Nu glumeam cind spuneam ca eu probabil ar fi trebuit sa mai copilaresc. Si acum am momente in care imi vine sa-mi iau cimpii. Dupa cum spuneam lucrurile nu se schimba neaparat in bine.... adica se schimba in bine si in rau in acelasi timp. Cind nu mai urla fara motiv (sau poate exista un motiv, dar mama nu-l stie), copilul incepe sa se tirasca pe jos.. sau pe unde-l lasi. Deci Nu mai urla in patutzul/carutzul in care l-ai pus.. incepe sa descopere lumea.. si atunci nici macar nu-l mai poti lasa urlind sa pleci intr-o alta camera. Nu, trebuie sa stai legata de el.. pentru ca.. desi nu va dati seama, pe jos sunt niste lucruri foarte interesante si periculoase (unele la care nici nu v-ati gindi vreodata). Luati de exemplu o masa plianta.. copilul isi prinde cu siguranta degetele.. sau chiar capul acolo.. mda.. nu v-ati gindit pina atunci ca e posibil. De fapt o masa plianta poate parea un obiect foarte sigur si normal pina ai un copil tiritor prin casa... sau prizele, firele, dulapurile.. totul este o cursa cu obstacole si capcane. Si uite asa ajungi sa stai linga el non-stop. Apoi vine faza in care vrea sa mearga.. si tu stai aplecata la 90 grade pina nu te mai poti indrepta.. si faza asta dureaza o vreme. Apoi merge singur.. ati putea sa spuneti ca e o binecuvintare.. ei bine.. depinde cum privesti lucrurile. Nu mai stai aplecata.. dar esti in pozitie de start in mod constant. Pentru ca odata cu mersul vine si catzaratul.. Si nu mai poti sa stai linistit pe un scaun sau o banca.. pentru ca in secunda doi copilul e in mijlocul strazii si tu stabilesti un nou record de viteza la cursa de 100m. Credeti ca e mai bine?.. nu.. nu e mai bine.. Mai bine e doar cind copilul te stringe in bratze si iti spune 'mami'.. dar altfel nu e bine deloc.

ce faci cind n-ai ce face?

Copilul Nichita are 2 ani si o luna. nimic special veti spune. Asa e. Da' sa nu te duci cu copilul de 2 ani si 1 luna la tara.. cu mama, tata si bunicii.. ca se suie copilul pe pereti (ca si mama.. fie vorba intre noi). Pentru ca de fapt copilul nu prea are ce sa faca.. Asa ca, dupa ce-si termina programul liber ales - sculat la 7.30, maxim 8.00; executat baia de dimineata; executat si ceva de mincare daca are chef in dimineata respectiva, copilul de 2 ani si 1 luna face urmatoarele lucruri liber alese: joaca la nisip vreo juma' de ora, urcat si coborit scari pina il dor picioarele si nu mai poate, mers la girla sa vada cum bea Maurice apa, strigat vaca sa-i dea lapte de Milka (da, are legatura cu ciocolata Milka), mincat de prinz, dormit dupa-masa, sculat si executat din nou nisipul, scarile, girla si vaca.. copilul de 2 ani si 1 luna trece la individual compusele: suit in masina parintilor unde gaseste un pumn de monede (5, 10 si 50 bani) si se gindeste ca trebuie sa faca ceva cu ele.. gaseste o gaura care pare potrivita pentru moene si le indeasa acolo - gaura era cauciucul care imbraca frina de mina si care are o fanta ingusta (cind mama ride isteric vazind ce s-a intimplat, copilul baga mina sa scoata monedele si mina ramine intepenita, asa ca incepe copilul sa urle..); umplut costumasul de corp cu nisip pina la refuz - se ia una bucata lopatica de plastic, se traga tricoul si de indeasa nisip in sin.. pentru efect maxim nisipul trebuie sa fie ud... si se face asa un colac mare de nisip in tricou.. dupa care se striga mama sa o ia de jos ca nu se mai poate ridica. Va spun... e foarte distractiv la tara cu un copil de 2 ani si 1 luna..:)))) Asta daca nu cumva am luat-o total razna.

da' cacaiula unde e?

Acum foarte foarte multi ani (vreo noua mai exact), cind am fost prima data in UK mi s-a parut ca sunt un fel de extraterestru. Da, erau toate diferentele culturale, dar nu despre asta vreau sa vorbesc... eram singura persoana in cizme.. cu fularu, caciula, o haina foarte groasa si vreo doua pulovere. Era martie si soare cu dinti. La ei venise primavara, mie mi se parea ingrozitor de firg. Femeile deja umblau in sandale... fara ciorapi... Problema mea era ca toata lumea parea ca se bucura de primavara.. numai eu aveam alta parere. Am si incercat sa scap macar de fular.. am inghetat, asa ca mi-am zis ca mai bine par extraterestru decit sa mor de frig. Apoi am studiat fenomenul si incerc sa-l pun in practica cu Nichi.

Am ajuns la concluzia ca, de vina pentru frigul constant pe care il simtim sunt parintii nostri... da.. pentru ca n-au citit sau nu le-a spus nimeni cum sta treaba cu copiii si cu adaptarea lor la mediul inconjurator. Si m-am uitat si interest cum fac acesti oameni.. si nu numai ei... Se zice asa.. copilul (chiar atunci cind este foarte, foarte mic), trebuie imbracat ca si un om mare... Bine, acum, la mine nu se mai aplica aceasta chestie... pentru eu sunt dereglata deja. Daca vrei sa vezi daca unui copil ii este cald trebuie sa-i iei tempratura la ceafa. Da, poate avea mainile si picioarele reci, dar asta nu inseamna ca ii este frig. Asta inseamna ca are o circulatie periferica mai proasta, ceea ce nu e anormal la copii, asa ca... daca are mainile reci, dar ceafa calda... ii e bine.. iar daca are ceafa transpirata.. moare de cald. Ma bucur ca am invatat lectia asta de timpuriu, asa ca incerc metoda cu Nichi.. uneori si mie imi vine sa-i mai pun o pereche de pantaloni sau o vestutza, da' revin si verific.. si totul e ok. Sigur, metoda asta a dus la nenumarate dispute si discutii cu bunicii... bunicii altor copii... babe si mosi necunscuti.. care te opresc pe strada si te intreaba de ce nu i-ai pus o caciula copilului... Mamaie, vezi-ti mamaie de treaba! Si lasa-ma si pe mine sa traiesc.. si pe copilul meu care se simte foarte bine fara caciula... fara doua perechi de panatloni si fara sfaturi gratuite.

Momente lacrimogene

Moment lacrimogen 1
La prima ecografie cind mi s-a spus ca s-a desprins de unde se presupunea ca tre' sa stea si ca ar fi bine sa nu mai fac efort... si uite cum am devenit o vaca sedentara.

Moment lacrimogen 2
Cred ca era a doua sau a treia ecografie cind mi s-a spus ca are 100 de grame si 10 cm... cam ca un baton de Mars, asa...

Moment lacrimogen 3
Cind mi-au spus sexul. Puteam sa jur ca e baiat... dar era fata... si vreo doua ore.. in drum spre casa - stiti traficul din Bucuresti pe la ora 18.00... de la Arcul de Triumf in Drumul Taberei - am facut o lista scurta de nume... care mai de care mai fistichii.. Nu-mi mai aduc aminte acum decit doua.. Nichita si Erica. Pina la urma o cheama Nichita.. Nichi pentru cunoscuti..:)

Moment lacrimogen 4
Cind se facuse destul de mare incit sa-mi apese stomacul si aveam niste arsuri de nu puteam sa mananc nimic si daca nu mancam mi se facea rau, asa ca cel mai bun prieten al omului care devenisem era Rennie (varianta peppermint; de la spearmint mi se facea greatza). Bine.. starea asta a durat vreo patru luni - pana am nascut - deci e cam greu sa o numesc moment si era vorba de sesiuni de plins in toata regula.

Moment lacrimogen 5
Cind mi-am facut bagajele de la birou sa plec in concediu sa nasc... cumplit sentiment. Era prima data cand imi faceam cutia (stiti arhicunoscuta cutie de carton din filmele americane, pe care si-o cara personajele concediate.. de obicei) dupa opt ani de munca...

Moment lacrimogen 6
Cind nu mai nasteam odata si ma plictisisem de moarte si vroiam sa nasc si sa se termine - sigur, doctorul ma asigura ca dupa ce nasc abia va incepe, dar io nu si nu.

Moment lacrimogen 7
Cind in sfarsit ma duceam sa nasc a doua zi (prin cezariana ca aveam un monstruletz de 4kg, care n-avea cum sa iasa pe o gaura existenta decit cu dezafectarea respectivei cai de acces catre exterior - intelegeti ce vreu sa spun) si m-a apucat o frica ingrozitoare ca ma vor adormi si n-o sa ma mai tresesc, asa ca pina la urma am cerut sa mi se faca doar epidurala si am fost treaza in timpul operatiei... cam plictisitor. Toata treaba cu copilul a durat vreo 15 minute, dar impachetarea ulterioara a durat inca vreo ora sau mai bine... asa ca am inceput sa-i zoresc si sa ma pling pentru ca-mi amortisera mainile (pozitia e cam incomoda.. e cam ca si cum ai fi crucificat, dar stai pe spate).

Moment lacrimogen 8
Cind s-a terminat efectul calmantului in noaptea de dupa operatie. Daca as fi putut sa ma misc probabil ca as fi fugit in lume... sau m-as fi aruncat de la etaj (etajul 5... sau 8 de la Municipal).

Moment lacrimogen 9
Cind mi-am dat seama - peste noapte - ca imi este foarte, foarte, foarte sete si ca singura sursa de apa e un bidon de 2L pe care n-am cum sa-l urnesc de linga pat... asta daca as fi fost in stare sa ma misc pina la a-l ajunge oricum.

Moment lacrimogen 10
Cind a trebuit sa plec din patul meu de la reanimare pentru a ma caza intr-un salon, cu copilul. Credeam ca asistenta glumeste cind mi-a zis ca trebuie sa ma dau jos din pat si sa merg pina in partea cealalta a spitalului... daca era dupa mine puteam sa fac si in pat si nu m-as fi miscat.

Moment lacrimogen 11
Cind copiulul vroia sa manince din 15 in 15 minute (ca de... era mare si-avea nevoie) si io nu mai puteam de diverse dureri.

Moment lacrimogen 12
Cind am ajuns acasa si copilul a inceput sa urle si io n-aveam butonul rosu de panica de la spital sa chem asistenta sa-i dea sau sa-i faca ceva.

moment dramatic - se lasa cu sange
Cind mi-au "explodat" sanii si copilul meu sugea sange si mi-am zis ca sunt o mama rea pentru ca nu pot sa alptez si io ca orice femeie normala - laptele praf mi-a schimbat viatza..:)))

Moment lacrimogen 13
Cind mi-am dat seama ca toate reclamele si imaginile idilice cu mame zambitoare cu copii linistiti sunt niste facaturi ordinare si viatza reala n-are nici pe departe culorile pastelate si trilurile de pasarele si muzica linistitoare... Si mi-am dat seama ca nimeni nu ma pregatise pentru chestia asta.. si nimeni nu vorbeste pe bune despre ea si ca oricum singura replica pe care o primesti de la femei care au trecut deja prin asta e... crezi ca esti singura... de parca m-ar fi interesat pe mine in momentele alea de altcineva.

Moment lacrimogen 14
Cind am ramas singura, acasa, cu copilul (pentru ca sotzul s-a intors la birou... saracul)... si am fost tentata... de nenumarate ori sa o arunc pe geam. Vorbesc foarte serios - stam la etajul 2 si in fiecare zi ma uitam sa vad daca i-au crescut aripi si pot sa-i fac vant. Mama denaturata veti spune... dar stiti ca femeile, dupa ce au nascut, daca fac ce ma gindeam io sa fac, au circumstante atenuante.. deci nu e chiar asa cum pare.

Moment lacrimogen 15
Cind mi-am dat seama ca cele 30 de kile nu dispar peste noapte si ca arat ca un sac de cartofi cu foarte putini cartofi in el... adica mare si diforma - lucrurile incep sa revina la normal dupa aproximativ 1 an jumate... trist, dar adevarat (sigur, daca nu esti cumva Victoria Beckham, ceea ce nu e cazul meu).

Moment lacrimogen 16
Cind a trebuit sa ma intorc la birou si m-am considerat iar o mama rea si denaturata care-si abandoneaza copilul pe maini straine... sigur, ale familiei, dar nu ale mele.

tu joci in deplasare.. io joc la dublu

Pe scurt.. nu-mi plac copiii. Da, adik nu mi-au placut niciodata si nici acum nu ma omor dupa ei. Sunt enervanti si urla, asa ca m-am gindit sa aman chestia asta cat de mult pot. Pana cand acel cat de mult pot.. s-a terminat...



Cand am aflat eu ce si cum sta treaba cu copilu', sotul meu nu era acasa... Mda, puteti sa spuneti ca juca in deplasare... da' l-am scos io din ale lui - asa cum vestea ma scosese si pe mine din ale mele - si i-am dat vestea cea mare. Cre' ca e cam nasol cand te suna nevasta plangind si te scoate de la film (da, adica nu numai ca juca in deplasare... la mii de kilometri distanta... da' era la film... ce incitant) sa-ti spuna ca poate vei fi tata peste noua luni - poate.. adik daca totul va fi ok.. nu va ginditi la altceva. Am facut fo trei teste.. sa fiu sigura, de.



De ce plangeam? un ochi plinge, unu' rade... cre' ca banuiam cumva ce ma asteapta. Adik nu puteam sa spun sigur de ce plingeam, doar ca plingeam rau... cre' ca m-am speriat putin.. si m-am gindit ca.. gata.. s-a zis cu viatza mea.. offf.. viatza mea. Ceea ce, fie vorba intre noi, s-a cam intamplat. Pentru ca acum totul poate fi povestit cu inainte si dupa... inainte, daca aveam chef sa plec din oras nu trebuia sa organizez trei familii si sa fac scenarii de filme de groaza, acum asa se intimpla.. si inca lucrurile stau putin mai bine acu' ca merge copilul pe picioarele lui (adik ale ei). Dar sa revenim...



Am aflat.. ce fericire... si ce intristare... Pina sa se intoarca sotzul din deplasare m-am deplasat io pina la medic.. asa cica e bine. Oricum, acolo am aflat ca bine e sa incepi din timp.. adik cu mult timp inainte.. sa te pregatesti. Nu eram pregatita, da' mi-am tras toate lozurile norocoase cu sarcina asta.. pana la un punct. Asa... merg la medic si zic.. stiti, imi traiam fericita copilaria mea la aproape 30 de ani.. si... as mai fi copilarit o vreme, dar... Eh, zice el (adik doctorul Badiu, numai vorbe bune despre el daca voi mai avea ocazia), vine o vreme in viatza fiecaruia... Si cam asta a fost. Venises vremea si la mine. Dupa ce-mi da o retzeta pentru acid folic (cica e bine pentru copil), imi spune: De acum... fara bai fierbinti, fara Kinley sau alte ape tonici, fara alcool, maxim 2 tigari pe zi - asta pentru ca sunteti fumatoare si stiu cum e - si fara ficat pentru ca are yryejdu si poate provoca avort spontan si fara plaja. Hopa sa, hop si-asa... deja e nasol. Pai io as face o baie fierbinte la fiecare doua ore daca as putea (asta pentru ca in timpul celor doua ore as fi in baie) si apa tonica beau din principiu. Deci... nici n-a aparut bine si au si aparut problemele... bravo dom'le.



Partea buna e ca a fost o sarcina usoara.. adik usoara pina am luat 30kg peste cit aveam deja si atunci a devenit foarte grea. Nu stiam cum e cu 30 de kile in plus... e rau. Te lasa genunchii, iti creste tensiunea, esti ca o balena pe uscat (un lamantin putin obeza, dupa cum ma numisem singura). Puteti sa spuneti ca am fost o vaca nesimtita... poate asa e.. pentru ca in ultima perioada mancam fructe si un borcan de Nutella pe saptamana. Nu-i normal.. probabil, dar asta mancam.. pentru ca asta vroiam si puteam.