Din categoria una calda... una rece... ieri am avut parte de momente de recuperare timp pierdut cu copilul. Pai ce credeati.. ziceam eu simbata ca te face sa apreciezi momentele placute.. si linistite. Credeati ca ziceam degeaba? Nope... ziceam pe bune. Copilul a lipsit de acasa doua zile si a revenit ieri in sinul familiei :))) Si pentru ca nu ne-am vazut doua zile.. am fost in recuperare... mother - daughter moment cum s-ar spune...
Asa ca, in vederea recuperarii, ieri am fost cu copilul in parc. Vedeti.. problema nu e copilul in sine pentru ca de, copilul e al meu si chiar e simpatica uneori, asa ca nu ma pling foarte, foarte tare. Da' copilul tre' sa iasa la joaca cu alti copii. Ei.. aici se strica totul.. pentru ca mie nu-mi plac copiii... nu-mi plac.. sunt urlatori, prost crescuti (dar cu mindrie materna/paterna in privire numiti 'cu personalitate'), sunt niste mici animale sociale (care actioneaza in haita) care se iau dupa cel cu gura cea mai mare sau cu ideile cele mai cretze (formatorii de opinie de pina in 5 ani) si pun pe bigudiuri neuronul (obosit, frustrat, plictisit, singuratic, paranoic, imbecil oricum, alert, astenic etc) celor care ies cu ei in parc... ei.. si aici ajungem la a doua categorie pe care o urasc.. (ma rog.. nu o urasc, ura fiind un sentiment profund personal, ca si dragostea de altfel, rezervat persoanelor privilegiate din viatza noastra.. celor care chiar fac parte din ea, nu necunoscutilor din parc)... o detest... ma plictiseste ingrozitor si ma enerveaza cumplit... insotitorii adulti ai copiiilor din parcuri.. fie ei parinti, bunici, bone, prieteni de familie, veri, verisoare, matusi sau unchi...
Deci.. sa ajungem la concluzia pe care o amin de citeva paragrafe bune.. e oribil in parc. Daca (duminica) dimineata mi-a placut foarte tare in acelasi parc, pe o banca, la soare, cu castile in urechi (imi soptea ceva Madeleine Peyroux) si o carte... total rupta de ce se intimpla in jurul meu (desi se intimpla cam acelasi lucru de mai tirziu)... (Duminica) seara, cu copilul in parc (adika fara casti - sa aud ce pun la cale formatorii de opinie mai sus mentionati, nu de alta - si fara carte - cu un copil de trei ani in compania altor peste 30 de copii intre zero si cinci ani nu poti sa citesti linistit pe banca).. parcul mi s-a parut iadul pe pamint.
Parcul e considerat de acesti oameni loc de socializare, asta inseamna ca discuta despre retzete, cit de frumosi si mai ales destepti sunt copiii lor (si mai ales cita 'personalitate' au... dupa cum ziceam mai sus), cum a mai facut kk bebelushul sau ce marca de scutece e mai bine sa folosesti, sau de sapun, sau de servetzele umede, sau ce budinca miraculoasa a gatit ieri.. sau cum se joaca si cita inteligenta zace in ei.. Si intra in vorba cu oricine dispus (sau nu) sa asculte. Cred ca imi lipseste mie ceva.. totusi... probabil... pentru ca pe mine discutiile astea ma plictisesc ingrozitor... si m-au plictisit si cind copilul era mic si se presupune ca ar fi trebuit sa ma intereseze.. nu pot sa socializez in parc.. ma enerveaza urletele micilor monstruletzi si maimutzarelile insotitorilor adulti ai acestora. Pentru ca... nu stiu de ce.. toti acesti omanei considera copiii pina in cinci ani ca fiind cel putin handicapati.. si prin urmare incapabili sa poarte o conversatie normala, cu termeni normali.. cu cuvinte inteligibile si cu sens. Asa ca se lanseaza in niste tirade cel putin hilare si care pe mine ma scot din sarite la maxim. Ceea ce ma deranjeaza si mai tare este ca.. dupa ce ca fac asta (copilul lor sau in custodia lor.. nu e treaba mea, fiecare face ce-l taie capul pina la urma), se mai si uita in jur dupa zimbete de apreciere (din partea celorlalti adulti din parc). Si eu nu pot.. nu pot sa zimbesc... nu pot sa apreciez sclifoselile si impleticirile limbii.. nu pot sa dau din cap intelegator.. si nici n-am facut asta cu copilul meu.. (poate de aceea vorbeste corect romaneste.. cu inerente scapari gramaticale, dar are doar trei ani.. se vor corecta pe parcurs.. acum doar puterea exemplului functioneaza).
Deci.. aseara parcul a fost iadul pe pamint.. cu oameni foarte uriti (indobitociti pe alocuri), desi ai fi zis ca un copil te face mai frumos, nu mai urit...
Si pentru ca este un parc destul de mare pentru 'parcul din spatele blocului' si pentru ca este proaspat refacut si pentru ca altul in zona nu prea mai exista, el este si loc de intilnire pentru 'jmecherii cartierului'... Bajetzii si fetile cu ochelari de soare la 8 seara, cu tricouri fara maneci si lantzuri groase (si cefe late) si plastic mult (a se citi silicon).. si masina din care urla ceva.. (volumul e la maxim, deci nu-ti dai seama exact ce se cinta acolo, e un zgomot nedefinit numit generic... muzica - nu stiu exact in acceptiunea cui, dar who am I to judge?!) si motoarele turate sa se 'vaza frate' ca ti-ai lucrat-o.. nu e un Logan obisnuit.. sau orice alta marca mai buna sau mai rea... si covorul de flegme de linga masina pe care o admira sau de linga banca pe care au poposit in trecere spre alt loc.. mai prietenos sau dimpotriva..
Ah si.. by the way... nu calcati iarba.. neaparat.. pentru ca va paste o amenda.. ca doar iarba e acolo sa fie admirata.. si toata lumea vine in parc sa stea tot pe aleile de beton... Sa ne uitam putin in tarile civilizate.. sa-i intrebam pe ei de ce acolo poti sa faci si picnic pe iarba, in parc, daca vrei. Sau poti sa stai pur si simplu sa admiri perisajul.. de la nivelul ierbii adik.. Ce intrebari stupide pun si eu.. Parcul nostru are si un paznic.. si ocupatia lui principala este sa atentioneze lumea (in special copiii care alearga) sa nu calce pe iarba, sa goneasca cei citiva caini maidanezi din parc (la modul selectiv..) si sa atentioneze parintii - care se suie vadit alarmati dupa copiii lor pe o constructie de joaca putin cam periculoasa pentru copiii de sub 3 ani, dar care are si zone pentru ei - ca este interzis ca adultii sa se suie acolo.. pentru ca de.. alta amenda...
Sa tot iesi cu copilul in parc... zic... Sa tot recuperezi timpul pierdut.. zic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu