Cartile...

Cu fiecare carte noua pe care o incep traiesc un sentiment placut de entuziasm, de anticipare. Vreau sa fie buna, vreau sa-mi placa, vreau sa-mi transmita ceva sau doar sa-mi dea o stare de bine.

Cu fiecare carte noua pe care o incep vreau sa ajung pina la sfirsit, dar nu intotdeauna se intimpla asa. Cu unele relatia se incheie brusc, dupa citeva pagini sau, uneori, chiar dupa citeva capitole. Nu ma simt legata de ele nicicum... nu-mi mai spun nimic... sau poate eu nu le spun lor nimic... Am avut o perioada in care am incercat sa-i urmez exemplul lui Eliade si sa citesc orice imi pica in mina, chiar daca imi placea, chiar daca nu.. sa citesc pina la sfirsit... intr-un exercitiu de control si de respect pentru cel care a scris-o si pentru cel care a publicat-o.. si pentru mine, care am dat banii pe ea.. Dar de la o vreme nu mai am rabdare sa-mi pierd timpul cu lucruri care nu-mi plac si care sunt, in acelasi timp, facultative.

Sunt carti care iti lasa citate, idei, carti care iti provoaca emotii, carti care te introduc intr-un univers demult apus in care traiesti si tu pentru citeva clipe...

Cu altele traiesc o poveste de love and hate... love.. pentru ca imi plac si as vrea sa nu se termine niciodata. Cu cit imi plac mai tare, cu atit le citesc mai avid... si evident cu atit se termina mai repede.. de aici sentimentul de hate. Pentru ca oricit de mult ti-ar placea o carte, ea se termina pina la urma... si ramai cu ceva in urma ei, dar pierzi acel sentiment pe care il ai la inceput, prima data.. Poti sa o citesti si recitesti, dar nu mai e acelasi lucru, nu mai exista bucuria descoperirii universului dintre copertele ei... Pentru ca orice carte, oricit de buna sau rea ar fi.. tot se termina la un moment dat... si n-ai ce sa faci.

Asa ca ma bucur cit pot de noi si noi carti si de fiecare data sper sa fie una buna, una pe care sa o citesc pina la sfirsit si de care sa-mi para rau ca s-a terminat...