luni, 17 ianuarie 2011

Tine tu camera.. sa mai joc si eu..

Nu-mi place la circ (bine.. in afara de faptul ca nu-mi place circul in nicio forma de manifestare a sa.. fie ea verbala..vizuala etc). Avem circ perste tot in jur, dar pot sa fac abstractie din cind in cind de el. ma refer la cel mai propriu sens al circului acum.. cladirea cu arena.. cu saltimbanci si dresori si animale.

Pentru ca 'it is not about you' (and the 'you' here sunt de fapt eu).. it's about copil, am purces la circ. Care va sa zica n-am fost o egoista traditionala, am zis sa fac o fapta buna.. macar una pe zi, daca nu mai multe... si am dus copilul la circ, la Circul Globus.. spectacolul Galele Circului editia 2010. pentru a intelege mai bine despre ce este vorba, trebuie sa explic putin ce inseamna Galele Circului - asa cum, cu mare emfaza, mi-a explicat Marius Bodochi.. fost actor.. ce pot sa zic. Ei bine, tacest spectacol se presupunea ca reuneste cele mai bune numere de circ din anul 2010.. Avind in vedere aversiunea mea (aproape viscerala fata de aceasta manifestare) m-am gindit ca poate totusi nu va fi asa de rau..

Sa o luam cu inceputul.. am intrat.. m-a izbit in moalele capului si in strafundul aparatului respirator un miros de latrina (da, stiu.. e circ, sunt animale.. se presupune ca miroase urit, dar ! aici era vorba de locul acela unde si Dumnezeu cica s-ar duce singur, nu de custile animalelor). Bine, bine.. ce nu face omul pentru culturalizarea odraslei (desi, sa ma iertati, dar eu astfel de culturalizare as omite). Am fost condusi la locurile noastre de un domn imbracat in negru (foarte elegant gestul - acum nu-mi dau seama daca asta se intampla pentru ca asa se practica.. sau pentru ca in trecut, vreun ametit a nimerit in cusca tigrului in incercarea de a ajunge pe scaunul din sala.. cred ca nici nu voi afla).

Lumea.. ca la circ.. hai cu floricelele, hai cu sucul.. circ, nene, circ! ce nu intelegeti?

Primul numar mi-a placut - doi acrobati din Ungaria.. de fapt doar un acrobat (trecut bine de virsta a doua - la pensie cred, si care a venit aici cam ca la cimitirul elefantilor (bine, sunt rea) si contra-greutatea lui.. adica avea o asistenta care zimbea frumos.. si care avea acest rol.. de a-l echilibra pe acrobat. A fost cit de cit singurul numar la care am simtit ceva..

Apoi.. mi-am dat seama de faptul ca circul se gospodareste ca la inceputurile lui, desi nu mai este nomad si lucrurile au evoluat, poate, pentru altii.. Oamenii in negru care au condus spectatorii la locurile lor, erau si masinistii/recuziterii. prin urmare, dupa primul numar.. ei s-au apucat sa monteze/demonteze/instaleze etc.

A mai trecut ceva vreme.. si mi-am dat seama ca ei de fapt joaca intr-un film chinezesc de genul 'mai tine si tu camera sa mai joc si eu'.. adica (!) intre doua montari/demontari.. faceau si pe acrobatii si pe dansatoarele.. cam asa.. un grup de vreo 15 persoane care au fost - pe rind, dar cu costume de culori diferite - trupa Smart Smiles, trupa Fying Spirits, Bogdan si Mihai.. si cred ca au mai fost citeva trupe, dar nu le-am retinut numele. Acum.. eu cred ca e criza.. ca totul trebuie folosit cu maxima eficienta, dar.. pe bune acum.. chiar se presupunea ca publicul le inghitea asa, nemestecate? Adica nu se putea spune simplu.. trupa rezidenta a circului.. cu numele ei.. si apoi sa ne spuna Gigel si Costel au numarul X, costel, maricica si gogu.. in numarul y? Adica.. m-am simtit putin asa.. ca in copilaria incipienta.. cind jucam fatea ascunselea.. si nu aveam voie sa plec prea departe, prin urmare ne ascundeam la vedere si spuneam 'eu ma ascundeam aici, dar tu nu ma vedeai'... cam asa.. un fel de joc in care intra toata lumea.. Si aceasta mascarada.. a culminat la final, cind, desi toata trupa fusese in arena cu citeva minute mai devreme pe post de flying spirits, pentru aplauzele de final, unii (nu toti) si-au schimbat costumele pentru a fi Smart Smiles sau cine mai erau ei acolo..

Desigur.. piesa de rezistenta.. numerele cu animale. Daca pot sa inteleg maimutareala oamenilor.. schimbat costume.. numerele de acrobatie care lasa de dorit.. inteleg.. poate copiii (aparent lor li se adreseaza) nu vad lucrurile asa cum le vede un om mare... Nu pot si nici nu vreau sa inteleg numerele de dresura! De ce ai vrea sa strivesti spiritul unui tigru de peste 200 de kg si sa-l faci sa se rostogoleasca... de frica unuia cu o nuia foarte ascutita? De ce ai alerga niste camile in cerc si a le pune sa stea in linie.. din aceleasi considerente? De ce ai vrea sa vezi o capra calare pe un butoi de lemn? dar tigrul.. tigrul a fost cel mai trist...

dar stiti ceva.. nici macar copilului nu i-a placut.. ceea ce ma face sa cred/sper/fiu convinsa.. ca prea curind n-o sa mai calc pe la circ..

Niciun comentariu: