Un cuvint.. doua cuvinte..

Pentru cineva care tricoteaza in special in cuvinte.. cuvintele insele nu inseamna mare lucru... As spune ca exista o explicatie destul de logica pentru asta.. Stiu ce se poate face cu ele.. stiu cum sa le folosesc pentru a ajunge la un anumit rezultat.. e simplu sa le pui intr-o constructie careia sa-i dai drumul pe... apa simbetei... sau in mintea celui ce asculta.. 

Bine, bine.. stiu ca nu-i tot una, da' vedeti voi.. eu chiar cred ca uneori ne place sa vorbim.. sa vorbim asa.. doar ca sa ne auzim vorbind.. uneori o facem si pentru ca ne place ceea ce auzim, sau ne-ar placea sa se intample ceea ce spunem..

Ne indragostim de propriile noastre constructii verbale. Desigur.. daca n-au de fapt legatura cu realitatea, adica sunt fabulatii, sau fantasme, sau imaginatie.. sau vise, taica, vise... nici actiunile n-au legatura cu ceea ce spunem, dar nu vrem sa acceptam asta. 

E greu sa accepti ca si altcineva stie sau a inteles ca doar ne-am indragostit de constructia pe care am facut-o, nu ca ea este un rezultat al ceea ce se intampla intr-adevar... si ca practic vorbim... vorbe...