Acum vreo şase ani (în 2010 mai exact.. prin martie) m-am hotarât mai mult sau mai puţin subit să nu mai manânc carne. Nu mai contează cum am ajuns la concluzia că ma simt mai bine fără. Oricum, nu a fost nimic impus.. nici de religie, nici de vreo problemă medicală, nici de stilul de viaţă. A fost pur si simplu o decizie personală. Am incercat o vreme, am văzut că mă simt bine, asa ca am continuat până în zilele noastre.
Acum şase ani era o
ciudăţenie să nu mănânci carne.. eu eram o ciudăţenie. In restaurante singura
parte din meniul la care mă puteam uita erau garniturile şi salatele si chiar
si acolo aveam uneori probleme de a găsi ceva mai mult de cartofi prajiţi cu
salata de varză sau piure de cartofi cu salata de sfecla si cam în zona asta ma
învărteam (pilaful cu legume era în general gătit cu zeama în care a fiert
nişte carne).
Nici în familie sau printre prieteni nu am gasit întelegere. "Dar tu ce manânci? Numai iarba?" Tata si acum ma îmbie din când în când cu câte o invenţie culinară de-a lui (e pensionar şi şi-a descoperit sau redescoperit pasiunea pentru gătit, asa ca experimentează diverse) în care e şi "foarte puţină carne, nici nu se simte"..
Acum lucrurile s-au schimbat. Radical as spune eu. Vuieşte internetul de metode de a manca mai sănătos, mai fără carne, mai cu superalimente, mai cu anumite uleiuri. Unde te întorci dai peste un restaurant vegan, ayurvedic, vegetarian, raw vegan etc.
Nici înainte nu muream de foame, dar acum oferta este atât de diversă încât parcă nici nu-ţi mai vine să intri în bucatarie. Glumesc! Mai intru din când în când şi mai fac si eu diverse experimente culinare sau testez retetele altora. Și dacă aveti chef să încercaţi, sunt testate şi comestibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu