Se poate fara depresie..

Viata la 40 e cum e? Adica inveti si tu sa o iei asa cum e. La 40 incepi sa intelegi lucrurile din ce in ce mai bine, chiar daca ele se schimba in fiecare zi. De ce? pentru ca ai devenit curgere, pentru ca praful de stele face parte din tine si transformarea nu mai este doar un cuvint pe hartie.

Ai trecut prin multe.. jumatate de viata conform statisticilor.. deja cam ai idee despre ce iti place si ce nu iti place, despre ce vrei de la viata, de la tine, de la ceilalti si cum sa fii in armonie cu tine. E momentul cand iti dai seama ca armonia cu tine vine inainte de orice.. ininte de orice altceva.. si asta pentru ca daca ea nu exista, de fapt nici celelalte nu pot exista, si celelalte sunt schioape, incomplete sau in suferinta.

Life begins at 40? Poate.. One will die at 40? Poate... pentru ca nu exista moarte de fapt, exista doar transformare si orice moarte nu e decat un alt inceput. Daca ceva moare, cu siguranta altceva se naste, daca o usa se inchide, cu siguranta alta se va deschide, daca un om pleaca, cu siguranta altul va veni. Si acum stii toate aceste lucruri, stii chiar daca, poate, nu vezi tu prea bine cum se va desfasura viata in continuare, ai incredere in univers.. e pe aici de prea multa vreme sa te indoiesti de continuitate.

Chiar daca mori in fiecare seara pentru a te naste a doua zi, chiar daca mori cu fiecare expiratie pentru a te naste cu inspiratia urmatoare. Fara apa si mancare.. poti sa rezisti mai mult, dar fara sa respiri? E varsta la care nu mai iei respiratia ca pe un dat, ci ca pe un miracol. Profunda sau superficiala? Cu cat este mai profunda, cu atat esti mai conectata la tine.. ai ajuns sa stii si asta, asa ca uneori, chiar daca situatia nu e favorabila, chiar daca doare si poate parea imposibil la inceput, respiri profund... inca o data.. si inca o data... si te gasesti si te conectezi cu tine... si din momentul acela.. orice este posibil, pentru ca tu esti posibila..