nopti...

...Mai pricep, cutremurat, ca noptile hotaritoare nu schimba de fapt nimic, doar adauga. Nu se pierde nimic, nu se reneaga nimic, ramine tot ce a fost, se mai adauga niste lucruri, atit. Devin ale tale, vazute dinauntru, lucruri pina acum vazute numai din afara. Asta-i... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

chef...

...lucrurile trec pe linga ea fara sa o atinga, totul depinde de cum are ea chef sa se intimple ceea ce oricum se intimpla... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

martor...

... nu urlu, nu fac ghem cuvertura, perna, cearsaful... nu arunc brutal ginduri, gesturi, cuvinte care inca rasuna in timpane si incep fara voie sa devina, sa fie amintiri, fara sa ceara ingaduinta... Nu tip, nu gem, nu ma tavalesc pe jos, astea nu sunt lucruri pe care le faci fata de martori, e cineva care ma priveste necontenit, eu insumi, desprins de mine, cit timp ma pot privi dinafara e ok, indiferent de ce se intimpla... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

crud (necopt)...

...Nu te-ai obisnuit sa primesti totul in fata, fara sa inchizi ochii... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

cine esti...

... Pentru ca ma simt exact ca atunci cind stii foarte bine cine esti, te sprijini pe ceea ce stii, si deodata descoperi ca lucrurile s-au dus, n-a mai ramas mare lucru din ce stiai... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

lucrurile mari...

...nici macar nu imi dau seama ce se intimpla de fapt. Lucrurile cu adevarat mari se intimpla atit de simplu, nici nu-ti dai seama ca s-au petrecut, doar dupa ce trece un timp... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Esenta...

Imi plac sentimentele pentru ca ne reduc la esenta, si ne dezbraca de orice altceva decit noi insine... furia, dragostea, ura, tristetea... In fata lor suntem singuri, fara bagaj, fara conventii, fara limite, fara educatie.. ne fac sa ne descoperim sau redescoperim. Ce se intimpla dupa sentimente tine de noi cu toate celelalte.. si de cum alegem sa le facem fata sau sa reactionam. Bine, asta mi-a venit de la ceva ce spunea cineva...

Era teama terifianta de dragostea care reduce la esenta: caci m-am indragostit din prima clipa, total si iremediabil, de peisajul Greciei. (John Fowles, Magicianul)

Citeva clipe...

... ce se intimpla in noi cind simtim cum cineva traieste clipe intregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care pareau de nemaiadunat intre ele, pentru cit si in ce fel fermecat se incarca bateriile acelea misterioase numite incredere in sine, chef de viata sau mai stiu eu cum? Ce trebuie sa scoti intr-adevar din tine pentru ca cel, cea de alaturi sa simta cum traiesti citeva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoti, te pierzi, risipesti din tine asa, daruindu-te blind fara cuvinte si gesturi, ori, prin nu stiu ce alchimie misterioasa, de fapt cistigi enorm in povestea asta care aparent te-a desfiintat?... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Totul vine de la sine...

... in astfel de zile gindurile ies singure din cap, pleaca fara sa se loveasca in niciun fel... asta se simte, se cheama incompatibilitate si te duce vajaind acolo de unde lucrurile se vad exact asa cum sunt ele. E prost... ca nu gindim la fel atunci cind ar trebui sa gindim dureros de la fel, asta indeparteaza... Nu e nimeni de vina, insa eu mai cred ca atunci cind iubesti chiar, nimic nu trebuie premeditat. Totul vine de la sine, cind se iubeste din strafunduri. Nu trebuie sa te gindesti la ce faci. Daca e idealism sa crezi ca atunci cind iubesti nu trebuie sa faci niciun efort pentru asta, atunci sunt un idealist inrait... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

radacina...

... Ce amintiri... sa chem in mine sa ma faca la loc tare atunci cind simt eu ca am nevoie sa fiu tare? Unde-i radacina aceea cumplit de necesara, radacina de viata de unde chiar ne tragem, unde ne intoarcem cind sintem intr-adevar nenorociti si pe urma revenim in arena cu fruntea sus, mirosind a proaspat, gata de orice, eventual chiar de victorie?... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

fara rezerve..

... Se lipeste de mine, dar o face asa incit inteleg tot felul de lucruri cumplit de adinci pe linga care altfel trecem nepasatori: ce inseamna sa ai pe cineva linga tine. Cit cistigi, atunci cind te dai fara rezerve. Ea cistiga, nu eu. Eu am intotdeauna niste afurisite de rezerve, de asta nu reusesc sa cistig niciodata. Nu reusesc sa ma cistig, ceea ce uneori e de-a dreptul neplacut, nelinistitor, duce la situatiile alea timpite in care nu stii foarte bine cine esti, si cam ce ai de gind sa faci cu tine... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Amar...

... Nici macar nu ridem; ne uitam unul la altul si nu simtim gustul amar pe care ar trebui sa-l simtim. Nu simtim nimic... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

cum pierzi un om...

... Nici nu stii cum pierzi un om... o vorba spusa cind se pare ca n-ar fi trebuit sa fie spusa... acelasi lucru vazut cu totul altfel intre cum e si cum ar trebui el sa fie... lunile se transforma in ani, anii devin obisnuinta, asa ne pierdem intre noi, zimbind pe dinafara si plictisindu-ne groaznic pe dinauntru... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

goluri...

... Stii ca intr-o vreme nici nu mai stiam de mine? exact cind betonam pe dinafara cumplite goluri dinauntru?... Cind eram respins nu din toate partile, eram respins exact de cine doream fierbinte sa nu fiu respins, eram alungat, terfelit, smuls... am fost anulat, zdrobit, imprastiat de-a binelea...

ma-tu-ri-ta-te?...

... Nu visez nimic. Nu mai visez nimic de o gramada de vreme, dar asta nu se spune. Se intimpla multe din lucrurile care nu se spun in ultima vreme, anii trec, schimba, nu stiu daca neaparat in bine... important e faptul in sine ca exista ceva in mine care vrea sa iasa afara... lucrurile puse cap la cap se leaga neasteptat, nu mai visez, n-am desenat, n-am mai avut lungi discutii in contradictoriu, de mult n-am mai citit toata noaptea, ma misc greu la ceaiuri, la film, la ziua mamei mele, la ziua mea personala... toate astea inseamna oare anii trecuti? cei 1500 de neuroni facuti praf la fiecare 6 luni? liniste inteleapta? ma-tu-ri-ta-te? Nu mai stiu sa ma bucur de marile adevaruri simple... toate astea trec pe linga mine fara sa lase, fara sa ia nimic cu ele... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Lucruri care nu se spun...

... sunt lucruri care nu se spun, asa cum sunt lucruri care, simplu, nu pot fi facute. Ura nu se spune, dragostea nu se spune, se inchid in inima, se tin tainuite acolo, doar uneori, foarte rar si negindit se scot la iveala, pe urma faci cu ele cam ce ar fi de facut, le tragi inapoi la prima atingere sau lovesti coplesitor pentru ca si dragostea poate lovi la fel ca ura, iar ura poate fi invaluitoare ca dragostea. Nu stiu daca e bine, se pare ca uneori e preferabil sa declari in clar ce ai de declarat, se pare ca uneori ceea ce se asteapta sunt exact declaratii, chestie de structura, de stil, de conjunctura, stilul meu e tacerea, complicat in orice caz.... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Aisberguri...

... la fel ca la aisberguri, ce se vede afara e abia o treime din ce se afla dedesubt. E aceeasi smecherie ca la unii oameni, care arata putin, dar ascund in ei mult mai mult. In bine sau in rau, cum e norocul fiecaruia... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

jumatati...

...A fost ca atunci cind se intimpla lucruri indelung aminate, stiute bine ca pina la urma oricum or sa fie, dar mereu alungate, inghesuite fierbinte intr-o margine de constiinta intunecata... A fost ca atunci cind te rupi sfirtecat in doua jumatati niciodata intregite, cicatrizate, nu poti impinge in uitare o jumatate din tine care inca se plimba prin lume, si nici nu stii prea bine in care jumatate ai ramas... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

privire...

...nu pot privi mult timp in ochii ei. Ca sa pot privi nesfirsit in ochii ei ar trebui aceeasi privire cu care ea se uita la mine, dar asta nu se poate comanda, vine din mine sau nu vine deloc, ti-am spus ca uneori nu stiu foarte bine ce e de facut cu mine insumi... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

adaptare...

...Asta se cheama perioada de adaptare, sau de dezadaptare... de fapt e acelasi lucru, ore goale, locuri goale, pina la urma te intregesti iar, incetul cu incetul, numai cind redevii, cind esti la loc tu, te-ai obisnuit sa nu mai privesti in jur dupa ea, poti chiar sa rizi pentru ce s-a dus, doar atunci afli brutal sensul ireversibil al cuvintului 'niciodata'... (Doru Davidovici, V de la Victorie)