Chiar este un an interesant.. cu situatii care mai de care mai ciudate..
Te gindesti ca esti intr-un punct din care nu ai cum sa iesi.. o fundatura practic.. dar de fapt.. dupa citeva discutii si nopti nedormite.. ajungi sa constati ca de fapt nu era o fundatura, era o camera a oglinzilor care, ca orice camera a oglinzilor, are si iesiri.. Si dupa ce te invarti si te tot vezi in aceste oglinzi.. si ai vrea sa nu te mai vezi prin urmare inchizi ochii si incerci sa te obisnuiesti cu gindul ca esti in acea fundatura despre care vorbeam.. Partea buna a lucrurilor este ca nu esti singur in fundatura.. ca mai este cineva cu tine.. si atunci esti obligat sa deschizi ochii.. (sa nu va dati cap in cap adik).. si fiind doi.. care se uita in aceleasi oglinzi.. cu aceeasi groaza.. ajung pina la urma sa gaseasca iesirile.. pe care nu ai cum sa le vezi din prima (altfel de ce s-ar mai chema camera oglinzilor si ce-ar avea sa caute intr-un parc de distractii?).. Cind le vezi insa.. incepi sa te simti bine..
pentru imaginea completa.. in camera oglinzilor au ajuns pentru ca socialmente acceptabil toata lumea ajunge acolo si nu poate sa iasa.. cei mai multi nu pot sa iasa decit spargind oglinzile.. trebuie sa fii putin mind-twisted sa gasesti iesirea fara sa spargi nimic.. si in acelasi timp sa poti ramane linistit in fundatura.. Numai ideea ca exista o iesire.. ca tu ai gasit-o.. si ca daca vrei o poti folosi.. este suficienta sa simti ca nu te mai sufoci..
O sa mai scriu despre asta.. incep(em) un drum nou.. cel care urmeaza gasirii acelei iesiri din acea camera.. nu e un drum simplu.. nu e ceva obisnuit.. regulile nu le stie toata lumea.. poate pentru ca nu este un drum batatorit.. nici nu exista reguli ci fiecare le inventeaza pe ale lui..
Nu adaug inca o eticheta noua pentru ca nu stiu cat de des voi scrie pe aceasta tema.. sau cum se va chema ea in final..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu