Evident.. iti gasesti ceva de facut.. Cum ar fi sa te duci la teatru (nu.. nu ma duc pentru ca n-am ce face, ma duc pentru ca imi place, dar.. era just a matter of speaking), la o piesa de care n-ai auzit nimic in prealabil.. si sa vezi ceva care te intoarce total pe dos. Nu pentru ca nu ti-ar placea, dar pentru ca iti place si mai mult decit atit, te identifici cu personajul principal.. apoi incepi sa te gindesti daca e chiar asa.. daca femeile se transforma din ce in ce mai mult in barbatii cu care ar vrea sa fie.. daca are loc de fapt un transfer de personalitate intre barbati si femei..
Femeile se transforma in barbati adica, usor, usor, au initiative care le erau rezervate barbatilor, au manifestari care erau apanajul acestora... si.. in acelasi timp.. barbatii capata multe caracteristici feminine, devin mai lipsiti de initiativa, mai comozi, mai ne-combativi si ne-competitivi etc?
Apoi incepi sa te gindesti de unde ni se trage? si daca e chiar asa.. daca un barbat, vazind ca nu are rost sa se mai lupte, se potoleste, pentru ca femeia se lupta in locul lui.. de la un loc mai bun, la o pozitie mai buna, la o viatza mai buna si tot asa?
Citeam pe undeva cum ca de fapt barbatilor nu le place deloc atitudinea asta.. Ca isi pierd obiectul muncii - vinatoarea adicatelea - si atunci o iau la fuga.. sa gaseasca si ei un teren propice vinatorii.
Am incercat sa fac asta.. sa ma dau un pas, doi, noua pasi in spate, sa privesc, sa reactionez la ce se intampla fara a avea initiativa. Nu-mi iese.. nu sunt eu.. nu poci sa stau si sa astept ca o leguma si sa zimbesc frumos.. daca vreau ceva, trebuie sa iau, sa fac, sa obtin.. Daca el nu se simte bine cu mine asa.. atunci poate ca nici nu trebuie.. Pina la urma important e ce simt eu... Si el poate sa vineze in alt teritoriu, nu?
Un comentariu:
iti dai singur/a teme de reflectie ? :))
Trimiteți un comentariu