Apoi.. usor, usor.. ne-am si ne-au impregnat sentimentul de vina in ADN (societatea, mediul.. si nu in ultima instanta noi).. Orice s-ar intampla cu noi, in jurul nostru, in noi.. primul gind care iti vine este "din vina mea? e vina mea?"..
Chiar daca ti se face o mare nedreptate, chiar daca iti dai seama ca nu esti tratata cum trebuie, cum meriti sau cum ai vrea.. primul gind este intotdeauna - "e normal, sigur am facut eu ceva de se intampla asta!"
Cred ca informatia e stocata in creierul de reptila, altfel nu-mi explic.
Desigur, dupa impulsul neuronal initial, isi fac simtita prezenta - daca exista, desigur - ratiunea, educatia, lecturile, neuronii cei doi treziti din paralizia vinei...
Te scuturi si iti spui.. ba nu! orice as fi facut (daca am facut ceva - vina.. din nou) nu merit asta. Merit ceva mai bun! Nu vreau sa ma simt vinovata pentru placerile, aspiratiile sau actiunile mele.
Barbatii in general nu prea se simt vinovati de nimic.. "eu sunt mic, nu stiu nimic" - Eva, o nenorocita, m-a ispitit (adica tu nu aveai cei doi neuroni activi?) si din cauza ei... Sau varianta "eu sunt mare si tare si mi se permite orice" - eu stiu mai bine decit tine pentru ca tu provii dintr-o coasta a mea...
Da, au trecut ani multi de atunci, ne-am mai civilizat, ne-am mai educat, dar intr-un fel mult mai subtil sentimentul de vina exista si e primul care sare sa explice situatiile de fapt..
2 comentarii:
multa furie in ce scrii . cine te obliga sa te simnti intr-un fel?
Te simnti asa cum est
Societatea poate sa-ti impuna comportamentul dar nu simntirea dac esti un om liber
Dac nu esti un cuget liber atunci ai o problema cu tine cu cu lumea
Educate pe tine si poate atunci intreaga lume o sa fie educata si tu nu o sa te mai simnti vinovata
Bazine
Trimiteți un comentariu