Moment lacrimogen 1
La prima ecografie cind mi s-a spus ca s-a desprins de unde se presupunea ca tre' sa stea si ca ar fi bine sa nu mai fac efort... si uite cum am devenit o vaca sedentara.
Moment lacrimogen 2
Cred ca era a doua sau a treia ecografie cind mi s-a spus ca are 100 de grame si 10 cm... cam ca un baton de Mars, asa...
Moment lacrimogen 3
Cind mi-au spus sexul. Puteam sa jur ca e baiat... dar era fata... si vreo doua ore.. in drum spre casa - stiti traficul din Bucuresti pe la ora 18.00... de la Arcul de Triumf in Drumul Taberei - am facut o lista scurta de nume... care mai de care mai fistichii.. Nu-mi mai aduc aminte acum decit doua.. Nichita si Erica. Pina la urma o cheama Nichita.. Nichi pentru cunoscuti..:)
Moment lacrimogen 4
Cind se facuse destul de mare incit sa-mi apese stomacul si aveam niste arsuri de nu puteam sa mananc nimic si daca nu mancam mi se facea rau, asa ca cel mai bun prieten al omului care devenisem era Rennie (varianta peppermint; de la spearmint mi se facea greatza). Bine.. starea asta a durat vreo patru luni - pana am nascut - deci e cam greu sa o numesc moment si era vorba de sesiuni de plins in toata regula.
Moment lacrimogen 5
Cind mi-am facut bagajele de la birou sa plec in concediu sa nasc... cumplit sentiment. Era prima data cand imi faceam cutia (stiti arhicunoscuta cutie de carton din filmele americane, pe care si-o cara personajele concediate.. de obicei) dupa opt ani de munca...
Moment lacrimogen 6
Cind nu mai nasteam odata si ma plictisisem de moarte si vroiam sa nasc si sa se termine - sigur, doctorul ma asigura ca dupa ce nasc abia va incepe, dar io nu si nu.
Moment lacrimogen 7
Cind in sfarsit ma duceam sa nasc a doua zi (prin cezariana ca aveam un monstruletz de 4kg, care n-avea cum sa iasa pe o gaura existenta decit cu dezafectarea respectivei cai de acces catre exterior - intelegeti ce vreu sa spun) si m-a apucat o frica ingrozitoare ca ma vor adormi si n-o sa ma mai tresesc, asa ca pina la urma am cerut sa mi se faca doar epidurala si am fost treaza in timpul operatiei... cam plictisitor. Toata treaba cu copilul a durat vreo 15 minute, dar impachetarea ulterioara a durat inca vreo ora sau mai bine... asa ca am inceput sa-i zoresc si sa ma pling pentru ca-mi amortisera mainile (pozitia e cam incomoda.. e cam ca si cum ai fi crucificat, dar stai pe spate).
Moment lacrimogen 8
Cind s-a terminat efectul calmantului in noaptea de dupa operatie. Daca as fi putut sa ma misc probabil ca as fi fugit in lume... sau m-as fi aruncat de la etaj (etajul 5... sau 8 de la Municipal).
Moment lacrimogen 9
Cind mi-am dat seama - peste noapte - ca imi este foarte, foarte, foarte sete si ca singura sursa de apa e un bidon de 2L pe care n-am cum sa-l urnesc de linga pat... asta daca as fi fost in stare sa ma misc pina la a-l ajunge oricum.
Moment lacrimogen 10
Cind a trebuit sa plec din patul meu de la reanimare pentru a ma caza intr-un salon, cu copilul. Credeam ca asistenta glumeste cind mi-a zis ca trebuie sa ma dau jos din pat si sa merg pina in partea cealalta a spitalului... daca era dupa mine puteam sa fac si in pat si nu m-as fi miscat.
Moment lacrimogen 11
Cind copiulul vroia sa manince din 15 in 15 minute (ca de... era mare si-avea nevoie) si io nu mai puteam de diverse dureri.
Moment lacrimogen 12
Cind am ajuns acasa si copilul a inceput sa urle si io n-aveam butonul rosu de panica de la spital sa chem asistenta sa-i dea sau sa-i faca ceva.
moment dramatic - se lasa cu sange
Cind mi-au "explodat" sanii si copilul meu sugea sange si mi-am zis ca sunt o mama rea pentru ca nu pot sa alptez si io ca orice femeie normala - laptele praf mi-a schimbat viatza..:)))
Moment lacrimogen 13
Cind mi-am dat seama ca toate reclamele si imaginile idilice cu mame zambitoare cu copii linistiti sunt niste facaturi ordinare si viatza reala n-are nici pe departe culorile pastelate si trilurile de pasarele si muzica linistitoare... Si mi-am dat seama ca nimeni nu ma pregatise pentru chestia asta.. si nimeni nu vorbeste pe bune despre ea si ca oricum singura replica pe care o primesti de la femei care au trecut deja prin asta e... crezi ca esti singura... de parca m-ar fi interesat pe mine in momentele alea de altcineva.
Moment lacrimogen 14
Cind am ramas singura, acasa, cu copilul (pentru ca sotzul s-a intors la birou... saracul)... si am fost tentata... de nenumarate ori sa o arunc pe geam. Vorbesc foarte serios - stam la etajul 2 si in fiecare zi ma uitam sa vad daca i-au crescut aripi si pot sa-i fac vant. Mama denaturata veti spune... dar stiti ca femeile, dupa ce au nascut, daca fac ce ma gindeam io sa fac, au circumstante atenuante.. deci nu e chiar asa cum pare.
Moment lacrimogen 15
Cind mi-am dat seama ca cele 30 de kile nu dispar peste noapte si ca arat ca un sac de cartofi cu foarte putini cartofi in el... adica mare si diforma - lucrurile incep sa revina la normal dupa aproximativ 1 an jumate... trist, dar adevarat (sigur, daca nu esti cumva Victoria Beckham, ceea ce nu e cazul meu).
Moment lacrimogen 16
Cind a trebuit sa ma intorc la birou si m-am considerat iar o mama rea si denaturata care-si abandoneaza copilul pe maini straine... sigur, ale familiei, dar nu ale mele.
luni, 7 ianuarie 2008
tu joci in deplasare.. io joc la dublu
Pe scurt.. nu-mi plac copiii. Da, adik nu mi-au placut niciodata si nici acum nu ma omor dupa ei. Sunt enervanti si urla, asa ca m-am gindit sa aman chestia asta cat de mult pot. Pana cand acel cat de mult pot.. s-a terminat...
Cand am aflat eu ce si cum sta treaba cu copilu', sotul meu nu era acasa... Mda, puteti sa spuneti ca juca in deplasare... da' l-am scos io din ale lui - asa cum vestea ma scosese si pe mine din ale mele - si i-am dat vestea cea mare. Cre' ca e cam nasol cand te suna nevasta plangind si te scoate de la film (da, adica nu numai ca juca in deplasare... la mii de kilometri distanta... da' era la film... ce incitant) sa-ti spuna ca poate vei fi tata peste noua luni - poate.. adik daca totul va fi ok.. nu va ginditi la altceva. Am facut fo trei teste.. sa fiu sigura, de.
De ce plangeam? un ochi plinge, unu' rade... cre' ca banuiam cumva ce ma asteapta. Adik nu puteam sa spun sigur de ce plingeam, doar ca plingeam rau... cre' ca m-am speriat putin.. si m-am gindit ca.. gata.. s-a zis cu viatza mea.. offf.. viatza mea. Ceea ce, fie vorba intre noi, s-a cam intamplat. Pentru ca acum totul poate fi povestit cu inainte si dupa... inainte, daca aveam chef sa plec din oras nu trebuia sa organizez trei familii si sa fac scenarii de filme de groaza, acum asa se intimpla.. si inca lucrurile stau putin mai bine acu' ca merge copilul pe picioarele lui (adik ale ei). Dar sa revenim...
Am aflat.. ce fericire... si ce intristare... Pina sa se intoarca sotzul din deplasare m-am deplasat io pina la medic.. asa cica e bine. Oricum, acolo am aflat ca bine e sa incepi din timp.. adik cu mult timp inainte.. sa te pregatesti. Nu eram pregatita, da' mi-am tras toate lozurile norocoase cu sarcina asta.. pana la un punct. Asa... merg la medic si zic.. stiti, imi traiam fericita copilaria mea la aproape 30 de ani.. si... as mai fi copilarit o vreme, dar... Eh, zice el (adik doctorul Badiu, numai vorbe bune despre el daca voi mai avea ocazia), vine o vreme in viatza fiecaruia... Si cam asta a fost. Venises vremea si la mine. Dupa ce-mi da o retzeta pentru acid folic (cica e bine pentru copil), imi spune: De acum... fara bai fierbinti, fara Kinley sau alte ape tonici, fara alcool, maxim 2 tigari pe zi - asta pentru ca sunteti fumatoare si stiu cum e - si fara ficat pentru ca are yryejdu si poate provoca avort spontan si fara plaja. Hopa sa, hop si-asa... deja e nasol. Pai io as face o baie fierbinte la fiecare doua ore daca as putea (asta pentru ca in timpul celor doua ore as fi in baie) si apa tonica beau din principiu. Deci... nici n-a aparut bine si au si aparut problemele... bravo dom'le.
Partea buna e ca a fost o sarcina usoara.. adik usoara pina am luat 30kg peste cit aveam deja si atunci a devenit foarte grea. Nu stiam cum e cu 30 de kile in plus... e rau. Te lasa genunchii, iti creste tensiunea, esti ca o balena pe uscat (un lamantin putin obeza, dupa cum ma numisem singura). Puteti sa spuneti ca am fost o vaca nesimtita... poate asa e.. pentru ca in ultima perioada mancam fructe si un borcan de Nutella pe saptamana. Nu-i normal.. probabil, dar asta mancam.. pentru ca asta vroiam si puteam.
Cand am aflat eu ce si cum sta treaba cu copilu', sotul meu nu era acasa... Mda, puteti sa spuneti ca juca in deplasare... da' l-am scos io din ale lui - asa cum vestea ma scosese si pe mine din ale mele - si i-am dat vestea cea mare. Cre' ca e cam nasol cand te suna nevasta plangind si te scoate de la film (da, adica nu numai ca juca in deplasare... la mii de kilometri distanta... da' era la film... ce incitant) sa-ti spuna ca poate vei fi tata peste noua luni - poate.. adik daca totul va fi ok.. nu va ginditi la altceva. Am facut fo trei teste.. sa fiu sigura, de.
De ce plangeam? un ochi plinge, unu' rade... cre' ca banuiam cumva ce ma asteapta. Adik nu puteam sa spun sigur de ce plingeam, doar ca plingeam rau... cre' ca m-am speriat putin.. si m-am gindit ca.. gata.. s-a zis cu viatza mea.. offf.. viatza mea. Ceea ce, fie vorba intre noi, s-a cam intamplat. Pentru ca acum totul poate fi povestit cu inainte si dupa... inainte, daca aveam chef sa plec din oras nu trebuia sa organizez trei familii si sa fac scenarii de filme de groaza, acum asa se intimpla.. si inca lucrurile stau putin mai bine acu' ca merge copilul pe picioarele lui (adik ale ei). Dar sa revenim...
Am aflat.. ce fericire... si ce intristare... Pina sa se intoarca sotzul din deplasare m-am deplasat io pina la medic.. asa cica e bine. Oricum, acolo am aflat ca bine e sa incepi din timp.. adik cu mult timp inainte.. sa te pregatesti. Nu eram pregatita, da' mi-am tras toate lozurile norocoase cu sarcina asta.. pana la un punct. Asa... merg la medic si zic.. stiti, imi traiam fericita copilaria mea la aproape 30 de ani.. si... as mai fi copilarit o vreme, dar... Eh, zice el (adik doctorul Badiu, numai vorbe bune despre el daca voi mai avea ocazia), vine o vreme in viatza fiecaruia... Si cam asta a fost. Venises vremea si la mine. Dupa ce-mi da o retzeta pentru acid folic (cica e bine pentru copil), imi spune: De acum... fara bai fierbinti, fara Kinley sau alte ape tonici, fara alcool, maxim 2 tigari pe zi - asta pentru ca sunteti fumatoare si stiu cum e - si fara ficat pentru ca are yryejdu si poate provoca avort spontan si fara plaja. Hopa sa, hop si-asa... deja e nasol. Pai io as face o baie fierbinte la fiecare doua ore daca as putea (asta pentru ca in timpul celor doua ore as fi in baie) si apa tonica beau din principiu. Deci... nici n-a aparut bine si au si aparut problemele... bravo dom'le.
Partea buna e ca a fost o sarcina usoara.. adik usoara pina am luat 30kg peste cit aveam deja si atunci a devenit foarte grea. Nu stiam cum e cu 30 de kile in plus... e rau. Te lasa genunchii, iti creste tensiunea, esti ca o balena pe uscat (un lamantin putin obeza, dupa cum ma numisem singura). Puteti sa spuneti ca am fost o vaca nesimtita... poate asa e.. pentru ca in ultima perioada mancam fructe si un borcan de Nutella pe saptamana. Nu-i normal.. probabil, dar asta mancam.. pentru ca asta vroiam si puteam.
Calul de dar... nu se cauta in magazinele pentru copii
Astazi a fost o zi buna (...hmm.. oare?). Da, totusi a fost o zi buna avind in vedere ca e luni si nu m-am dus la birou. N-am chiulit... nu m-am dat bolnava si nici nu mi-a mincat pisica temele (oricum n-am.. pisica.. si nici teme daca e sa fiu cinstita). Da, a fost o zi buna... una din cele doua ramase pina ma intoc la birou.. adica miercuri. Dar sa nu imi stric micile bucurii ale vietii pentru ca nu asta era scopul postului (ce aberatie - si nici macar nu e cromatica).
Asa... sa reiau. Am un copil... bine, nu asta e subiectul de astazi, dar are legatura cu el (cu subiectul adik). Copilul se uita la Alba ca Zapada si cei sapte pitici cam de cite ori are ocazia sau de cite ori i se permite, asa ca vedeti voi... mi s-a parut firesc sa particip la un concurs pentru parinti al carui raspuns era... eh.. sa marim suspansul.. sau sa-l omorim intr-o clipa.. chiar titlul povestii cu pricina. Asta se intimpla anul trecut. Si tot anul trecut am primit si un mesaj (evident nu-l mai asteptam... mult spus.. nu-l asteptasem niciodata) cum ca sunt unul din fericitii sapte (adik 7) cistigatori si ca sunt asteptata la magazinul cu pricina sa-mi iau produse in valoare de 400 RON. Acum, fie vorba intre noi, suma e mare si neincrederea mea era la fel. Nu-mi dadeam seama din mesaj unde e tzeapa. Adik stiti cum e... ati cistigat o excursie in Tenerife.. dar, inainte de a va lua premiul, sigur ca trebuie sa va cumparati naibii si un apartmanent in Tenerife, doar nu vreti sa dormiti pe banca.. in parc; si ca tot veni vorba trebuie sa va platiti si transportul, masa, viza (pe vremea cind era cazul) si asa mai departe... bine, bine, da' unde-i premiul? Adica ma lasati sa imi cumpar o vacanta in Tenerife? Cit de generosi sunteti.. si ce daca io nu prea aveam chef sa ma duc... Hmm... se pare ca am deschis o alta paranteza despre o alta perioada din viatza (una in care n-aveam copil... sot sau caine, aveam teme si incercam sa vind castele de nisip in Spania in regim time-share) la care poate voi reveni, dar nu acum. Asa.. deci asteptam tzeapa premiului, consursului, castigului si, din mesajul cu pricina, nu prea reiesea.
N-am avut timp pina astazi sa ma gindesc la asta sau sa fac ceva in privinta mesajului, asa ca astazi am hotarit ca, fiind o zi buna, dupa cum mentionam mai sus, este o zi la fel de buna sa vad cum sta treaba cu premiul. Deci astazi a fost ziua cumparaturilor pentru copil (pina apuc sa v-o prezin in toata spelndoarea ei - daca apuc - ii voi spune copilul).
Si.. sa vezi noroc pe capul meu - tot de anul trecut, de sarbatori - am mai primit si-o scrisoare de la un alt magazin de haine pentru copii (vedeti voi... sunt o cumparatoare activa.. mai ales de haine pentru copii... o sa explic si asta la un moment dat) care ma informa ca pe 7 ianuarie sunt asteptata sa iau orice la jumatate de pret - asta pentru ca sunt un client fidel sau o clienta fidela.. daca vreti sa va formalizati si sa fiu politically correct (desi vorbesc despre mine... dhaaa).
Avind acum toate elementele in constructie logica.. e lesne de inteles de ce azi trebuia sa fie o zi buna. Adica.. sa aducem toate elementele intr-o fraza... Nu trebuie sa ma duc la birou pentru ca sunt in concediu si am ocazia sa merg la cumparaturi fara sa dau prea multi bani.. suna interesant. Ne-am facut planul de bataie si traseul... mergem sa ne ridicam premiul si apoi sa cheltuim niste bani - dar doar jumate din cit am fi cheltuit daca nu eram clienti fideli.. ee.. cum suna? Bine, nu-i asa?
Ajungem la magazinul cu premiul. Eram pregatita pentru texte precum.. concursul s-a desfasurat anul trecut, nu se mai poate sau oricum din zona asta a retoricii. Surpriza.. nici pe departe.. sigur.. sunteti din primii sapte cistigatori, cei cu 400 RON. Era sa cad din picioare si sa cred ca lucrurile s-au schimbat si pe la noi si ca trebuie sa-mi revizuiesc cinismul... si atitudinea in general. Dupa care... urmeaza partea cu adevarat amuzanta... ne-a lasat sefa ceva produse si, dupa ce adunam si vedem cit valoreaza produsele, de diferenta puteti sa va luati ce vreti din magazin... Ha... adik.. sigur ca da, de ce nu mi-ar fi lasat si mie sefa ceva in contul premiului cistigat... sigur... oricum trebuie sa fie ceva haios daca tot suntem in magazinul cu pricina (nu spui care, nu insistati). Dupa ce ma intreaba de vreo doua ori care e virsta copilului (copilul era cu mine oricum), imi dau produsele lasate de sefa (n-am spus ca oricum dadusem virsta copilului si cind am participat la concurs in prima faza). Asa.. si cit ziceati ca are? Un an si noua luni, da, se impune atunci un ditamai portofelul roz cu personaje de desene animate.. sa-si puna alocatia si sa il ia la cumparaturi... pai nu? Si sigur se impune - pentru un copil de 1 an si noua luni - un jurnal cu lacat si cheie in care sa-si noteze fanteziile erotice la adapost de ochii inchizitori ai mamei; si o cana... da, adica nu o canutza, o cana in care daca se straduieste putin poate sa-si bage si capul (nu, a depasit faza, isi poate baga picioarele - asta e noul amuzament.. sa vada unde-si poate baga picioarele); si un maimutoi - pe asta sa si-l atirne de ghiozdan (?!? ghiozdan... poate nu ati inteles bine.. un an si noua luni, nu noua ani si o luna... n-are dom'le ghiozdan); si inca un maimutzoi.. ceva mai mare in care poate sa-si puna bomboane... si un DVD in limba italiana "Chi ha Paura" (Adik cui ii e frica, cu vampiri si tot felul de monstri verzi) totul pentru minunata suma de aproape 200 RON. Si mai avem niste produse, dar nu sunt pentru virsta ei (?!?). Nu-mi dau seama la ce se refereau.. poate la niste catuse si bice, ca altceva nu prea vad. Bine.. acum aveti 200 RON sa luati ce vreti. Tot e bine... adik tot e bine. Si atunci intreb.. da' cu Alba ca Zapada aveti ceva? ca de, io venisem acolo gindindu-ma ca imi fericesc copilul.. A... nu, cu Frumoasa din padurea adormita si cu Cenusareasa. Singurul lucru cu alba ca zapada era o valiza.. un geamantan, sau troller (cum vreti sa-i spuneti). Asa ca.. a ales copilul ca vrea geanta ca mama (bine, poate am exagerat cu plecarile in ultima vreme, asa ca modelul e unul calator pentru copil, era normal sa vrea troller). Si i-am mai luat cite ceva.. daca tot eram acolo... pina la urma... am mai dat vreo 200 RON in plus.. da' macar am luat si ceva folositor. Pe restul le pun bine si i le dau de noi pe la 7 ani (sau.. cine stie).
Cu valiza plina de lucruri "utile" pentru copil am plecat spre urmatoarea destinatie. Surpriza (sau poate ca nu) magazinul gemea de lume. Problema e ca magazinul are vreo 15m patrati.. asa ca 10 oameni formau o gramada si dadeau senzatia de buluceala, iar daca cei 10 oameni mai aveau si bratzele incarcate cu milioane de umerase si perechi de ciorapi si ce apicasera la mina, va dati seama ca situatia era dramatica. Si mai era si stilul.. tine tu astea si stai la coada si io mai caut, si, desigur, stilul... am venit pentru punga pe numele X - pentru ca.. vedeti voi.. haine nu prea mai erau. Adik mi se pare firesc sa vii cu o zi, doua, cinci mai devreme, sa iti faci selectia, s-o pui intr-o punga si sa vii apoi in ziua Z sau sa trimiti pe altcineva sa o ridice - asta pentru ca evident marfa trebuia inregistrata in ziua cu pricina, nu in alta... Bine, mi-am zis, nu-i nimic.. asta e.. gasisem ceva de cumparat (acu' daca tot batusem drumul pina acolo).. si m-am asezat la coada cu trei umerase. Dupa 15 minute in care nu m-am miscat din loc si nici nu parea ca se va intimpla ceva in viitorul apropiat, am inceput sa am indoieli. Dupa 20 de minute deja pusesem umerasele la loc si intram in magazinul de alaturi... Mothercare... unde am facut niste cumparaturi.. asta pentru a nu avea senzatia ca venisem degeaba... si in plus, am mai vazut citiva care dadusera bir cu fugitii din magazinul de alaturi si se lafaiau la mothercare. M-am intrebat daca era cumva o lucrare artistica.. si imparteau profiturile la final (cele de la mothercare evident), dar apoi mi-am dat seama ca nu a fost decit un mare noroc pe magazinul Mothercare...
Si cu asta.. ziua s-a incheiat apoteotic cu o cafea de la Starbucks (God bless Howard Schultz!)
Asa... sa reiau. Am un copil... bine, nu asta e subiectul de astazi, dar are legatura cu el (cu subiectul adik). Copilul se uita la Alba ca Zapada si cei sapte pitici cam de cite ori are ocazia sau de cite ori i se permite, asa ca vedeti voi... mi s-a parut firesc sa particip la un concurs pentru parinti al carui raspuns era... eh.. sa marim suspansul.. sau sa-l omorim intr-o clipa.. chiar titlul povestii cu pricina. Asta se intimpla anul trecut. Si tot anul trecut am primit si un mesaj (evident nu-l mai asteptam... mult spus.. nu-l asteptasem niciodata) cum ca sunt unul din fericitii sapte (adik 7) cistigatori si ca sunt asteptata la magazinul cu pricina sa-mi iau produse in valoare de 400 RON. Acum, fie vorba intre noi, suma e mare si neincrederea mea era la fel. Nu-mi dadeam seama din mesaj unde e tzeapa. Adik stiti cum e... ati cistigat o excursie in Tenerife.. dar, inainte de a va lua premiul, sigur ca trebuie sa va cumparati naibii si un apartmanent in Tenerife, doar nu vreti sa dormiti pe banca.. in parc; si ca tot veni vorba trebuie sa va platiti si transportul, masa, viza (pe vremea cind era cazul) si asa mai departe... bine, bine, da' unde-i premiul? Adica ma lasati sa imi cumpar o vacanta in Tenerife? Cit de generosi sunteti.. si ce daca io nu prea aveam chef sa ma duc... Hmm... se pare ca am deschis o alta paranteza despre o alta perioada din viatza (una in care n-aveam copil... sot sau caine, aveam teme si incercam sa vind castele de nisip in Spania in regim time-share) la care poate voi reveni, dar nu acum. Asa.. deci asteptam tzeapa premiului, consursului, castigului si, din mesajul cu pricina, nu prea reiesea.
N-am avut timp pina astazi sa ma gindesc la asta sau sa fac ceva in privinta mesajului, asa ca astazi am hotarit ca, fiind o zi buna, dupa cum mentionam mai sus, este o zi la fel de buna sa vad cum sta treaba cu premiul. Deci astazi a fost ziua cumparaturilor pentru copil (pina apuc sa v-o prezin in toata spelndoarea ei - daca apuc - ii voi spune copilul).
Si.. sa vezi noroc pe capul meu - tot de anul trecut, de sarbatori - am mai primit si-o scrisoare de la un alt magazin de haine pentru copii (vedeti voi... sunt o cumparatoare activa.. mai ales de haine pentru copii... o sa explic si asta la un moment dat) care ma informa ca pe 7 ianuarie sunt asteptata sa iau orice la jumatate de pret - asta pentru ca sunt un client fidel sau o clienta fidela.. daca vreti sa va formalizati si sa fiu politically correct (desi vorbesc despre mine... dhaaa).
Avind acum toate elementele in constructie logica.. e lesne de inteles de ce azi trebuia sa fie o zi buna. Adica.. sa aducem toate elementele intr-o fraza... Nu trebuie sa ma duc la birou pentru ca sunt in concediu si am ocazia sa merg la cumparaturi fara sa dau prea multi bani.. suna interesant. Ne-am facut planul de bataie si traseul... mergem sa ne ridicam premiul si apoi sa cheltuim niste bani - dar doar jumate din cit am fi cheltuit daca nu eram clienti fideli.. ee.. cum suna? Bine, nu-i asa?
Ajungem la magazinul cu premiul. Eram pregatita pentru texte precum.. concursul s-a desfasurat anul trecut, nu se mai poate sau oricum din zona asta a retoricii. Surpriza.. nici pe departe.. sigur.. sunteti din primii sapte cistigatori, cei cu 400 RON. Era sa cad din picioare si sa cred ca lucrurile s-au schimbat si pe la noi si ca trebuie sa-mi revizuiesc cinismul... si atitudinea in general. Dupa care... urmeaza partea cu adevarat amuzanta... ne-a lasat sefa ceva produse si, dupa ce adunam si vedem cit valoreaza produsele, de diferenta puteti sa va luati ce vreti din magazin... Ha... adik.. sigur ca da, de ce nu mi-ar fi lasat si mie sefa ceva in contul premiului cistigat... sigur... oricum trebuie sa fie ceva haios daca tot suntem in magazinul cu pricina (nu spui care, nu insistati). Dupa ce ma intreaba de vreo doua ori care e virsta copilului (copilul era cu mine oricum), imi dau produsele lasate de sefa (n-am spus ca oricum dadusem virsta copilului si cind am participat la concurs in prima faza). Asa.. si cit ziceati ca are? Un an si noua luni, da, se impune atunci un ditamai portofelul roz cu personaje de desene animate.. sa-si puna alocatia si sa il ia la cumparaturi... pai nu? Si sigur se impune - pentru un copil de 1 an si noua luni - un jurnal cu lacat si cheie in care sa-si noteze fanteziile erotice la adapost de ochii inchizitori ai mamei; si o cana... da, adica nu o canutza, o cana in care daca se straduieste putin poate sa-si bage si capul (nu, a depasit faza, isi poate baga picioarele - asta e noul amuzament.. sa vada unde-si poate baga picioarele); si un maimutoi - pe asta sa si-l atirne de ghiozdan (?!? ghiozdan... poate nu ati inteles bine.. un an si noua luni, nu noua ani si o luna... n-are dom'le ghiozdan); si inca un maimutzoi.. ceva mai mare in care poate sa-si puna bomboane... si un DVD in limba italiana "Chi ha Paura" (Adik cui ii e frica, cu vampiri si tot felul de monstri verzi) totul pentru minunata suma de aproape 200 RON. Si mai avem niste produse, dar nu sunt pentru virsta ei (?!?). Nu-mi dau seama la ce se refereau.. poate la niste catuse si bice, ca altceva nu prea vad. Bine.. acum aveti 200 RON sa luati ce vreti. Tot e bine... adik tot e bine. Si atunci intreb.. da' cu Alba ca Zapada aveti ceva? ca de, io venisem acolo gindindu-ma ca imi fericesc copilul.. A... nu, cu Frumoasa din padurea adormita si cu Cenusareasa. Singurul lucru cu alba ca zapada era o valiza.. un geamantan, sau troller (cum vreti sa-i spuneti). Asa ca.. a ales copilul ca vrea geanta ca mama (bine, poate am exagerat cu plecarile in ultima vreme, asa ca modelul e unul calator pentru copil, era normal sa vrea troller). Si i-am mai luat cite ceva.. daca tot eram acolo... pina la urma... am mai dat vreo 200 RON in plus.. da' macar am luat si ceva folositor. Pe restul le pun bine si i le dau de noi pe la 7 ani (sau.. cine stie).
Cu valiza plina de lucruri "utile" pentru copil am plecat spre urmatoarea destinatie. Surpriza (sau poate ca nu) magazinul gemea de lume. Problema e ca magazinul are vreo 15m patrati.. asa ca 10 oameni formau o gramada si dadeau senzatia de buluceala, iar daca cei 10 oameni mai aveau si bratzele incarcate cu milioane de umerase si perechi de ciorapi si ce apicasera la mina, va dati seama ca situatia era dramatica. Si mai era si stilul.. tine tu astea si stai la coada si io mai caut, si, desigur, stilul... am venit pentru punga pe numele X - pentru ca.. vedeti voi.. haine nu prea mai erau. Adik mi se pare firesc sa vii cu o zi, doua, cinci mai devreme, sa iti faci selectia, s-o pui intr-o punga si sa vii apoi in ziua Z sau sa trimiti pe altcineva sa o ridice - asta pentru ca evident marfa trebuia inregistrata in ziua cu pricina, nu in alta... Bine, mi-am zis, nu-i nimic.. asta e.. gasisem ceva de cumparat (acu' daca tot batusem drumul pina acolo).. si m-am asezat la coada cu trei umerase. Dupa 15 minute in care nu m-am miscat din loc si nici nu parea ca se va intimpla ceva in viitorul apropiat, am inceput sa am indoieli. Dupa 20 de minute deja pusesem umerasele la loc si intram in magazinul de alaturi... Mothercare... unde am facut niste cumparaturi.. asta pentru a nu avea senzatia ca venisem degeaba... si in plus, am mai vazut citiva care dadusera bir cu fugitii din magazinul de alaturi si se lafaiau la mothercare. M-am intrebat daca era cumva o lucrare artistica.. si imparteau profiturile la final (cele de la mothercare evident), dar apoi mi-am dat seama ca nu a fost decit un mare noroc pe magazinul Mothercare...
Si cu asta.. ziua s-a incheiat apoteotic cu o cafea de la Starbucks (God bless Howard Schultz!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)