Astazi nu stiu despre ce o sa scriu.. aveam o idee sa scriu ceva despre relatii, dar s-au spus si scris atitea.. sigur n-o sa inventez eu roata.. in plus mi-am si pierdut ideea, apoi mi-au venit alte ideai.. si asa m-am ametit in propriul cap..
Voiam sa scriu despre relatii noi si energia pe care trebuie sa o investesti in ele.. voiam apoi sa scriu despre relatii vechi ramase in aer... despre nesiguranta care inconjoara o relatie ramasa in aer, dar si cea care inconjoara o relatie noua.. Despre rabdare si toleranta, despre compromisuri si pariuri cu tine, cu viata, cu ceilalti... pe care poate nu le rostesti cu voce tare si nu stabilesti miza de la inceput, dar exista si uneori miza e mai mare decit iti imaginai vreodata ca ar putea fi..
Voiam sa scriu despre bagajul din ce in ce mai voluminos pe care il caram cu noi odata cu inaintarea in virsta.. Nu, nu vreau sa spun ca are neaparat legatura cu virsta, are legatura cu numarul de experiente pe care le ai si evident.. cu cit ai mai mult timp la dispozitie, cu atit ai mai mult timp sa experimentezi sau sa se experimenteze pe tine. Stiu, stiu.. sunt si precauti care nu experimeneaza mare lucru toata viata, dar nu despre ei vorbesc.. vorbesc despre niste oameni normali care traiesc oarecum normal.. adica nu incercind sa traiasca tot in 10 ani si apoi sa astepte sa moara...
Voiam sa scriu apoi despre abuzul psihologic ca forma de violenta... pentru ca nu trebuie sa lovesti pe cineva pentru a-l face sa se simta agresat.. nu.. probabil cei mai multi oameni cu un minim de educatie nu ajung la bataie decit rar, dar cealalta forma de violenta... ei bine.. exista si face la fel de mult rau... pentru ca ajungi sa nu mai ai incredere in tine, in cine esti, ce poti si ce stii despre tine.. Bine.. poate ca nu e char asa, adica.. cu tine ai o relatie de un numar mult mai mare de ani decit cu oricine altcineva si evident mult mai apropiata (dupa cum ziceam.. ma iau singura de guler daca fac ceva ce nu-mi place si ma mangai singura pe cap daca fac ceva bine), dar violenta si violentarea psihologica iti strecoara o samanta de indoiala si samanta, de cele mai multe ori, incolteste pentru ca terenul e propice.
Vedeti.. nu mai stiu exact despre ce voiam sa scriu.. voiam sa scriu despre foarte multe si despre nimic in mod special.. e o stare de confuzie.. planetele.. Neptun in Pesti, daca va intreaba cineva.. creeaza confuzie.. poate asta sa fie explicatia. E cea mai simpla... daca ma apuc sa ma gindesc la alte motive de confuzionare a neuronului probabil as ajunge la niste concluzii care nu-mi plac si/sau pe care nu sunt dispusa sa le trag.. sa fac pariul sau sa nu-l fac? Pentru ca uneori nu facem pariuri.. renuntam in ultima clipa sau anticipam asa de bine esecul, incit nu luam in calcul pariul sub nici o forma.. Alteori vrem sa-l facem.. pentru ca ne simtim asa de siguri ca nu are ce si cum sa iasa prost.. ca nu avem cum sa pierdem... Va spun drept.. astea sunt cele mai dureroase pariuri pina la urma.. cele pe care credeai ca n-ai cum sa le pierzi. Atunci samanta aia de care vorbeam mai devreme explodeaza in forme si culori si te trezesti strivit sub ele.. si nici nu mai esti sigur ca esti tu.. pentru ca e dureros sa vezi ca ceea ce stiai sau credeai despre tine nu e chiar asa.. si ajungi in situatia in care incepi din nou sa descoperi cine esti.. ce vrei.. cum vrei... cum reactionezi acum la situatii fata de cum reactionai inainte de momentul x sau y, dar esti altcineva.. pentru ca ai inca un bagaj de forme si culori care s-a adaugat la cel pe care il carai deja cu tine..
Oare ce se intampla cind ti se inmoaie genunchii de la atitea bagaje? dai coltul? sau reusesti sa te desparti de ele si sa o iei de la capat?.. Un alt tu.. care incepe.. din nou.. sa se cunoasca si descopere... un alt tu.. mereu un alt tu.. cu sau fara bagaj..
3 comentarii:
știi, chestia asta cu nu mai știam despre ce doream să scriu o am și eu, doar că la mine e uțin altfel. adică apare câte un moment care mă determină să scriu, se înșurubează în mine ideea că e gata, voi scrie ceva serios... apoi vine alt moment, altă bornă și mă dă peste cap în sensul că de ce să scriu ce am hotărât data trecută? și uite așa, la fiecare moment care apare și apar destule...
ideea este că acum sunt într-o criză grozavă de timp, dar totuși am decis să-mi rearanjez site-ul, ceea ce am și început deja ieri seara, o să-l transform în blog, asta ca să captez momentele acelea care îmi dau ghes...
i-am găsit titlu blogului, unul la care mă gândeam demult. azi dimi l-am finalizat. dar... mă gândesc, să încep de mâine, de poimâine? nu, nu e de putoare a neuronului, cum zici tu, sunt conștient că trebuie să încep, dar senzația de foaie albă... mă alungă. și atunci realizez că de fapt nici nu am timp... sau am?
Timpul e pretios.. si se consuma in functie de prioritati sau chef.. in doze mici :))) Avind in vedere ca ai consumat o portie buna sa citesti ce am scris eu (nu mai intru in amanunte cum ai ajuns aici.. pentru ca ai consumat si cu aceasta operatiune ceva timp).. si o alta doza pentru a comenta - in extenso - nu pot decit sa iti urez succes cu blogul, pentru ca de fapt nu timpul este cel care iti lipseste ci.. probabil.. motivatia.. :) fa abstractie de faptul ca e o foaie alba.. consider-o coala foto.. pe care o ai in baia chimica in ultima faza.. aceea in care apare fotografia.. totul e acolo.. asteapta sa fie revelat :) Spor la treaba.. :)
hi, hi!...
Trimiteți un comentariu