Nu cred in manuale de instructiuni..

Am gasit schita textului asta incercind sa fac curat prin blog.. m-am gindit sa o mai slefuiesc putin si sa o public. Probabil ar trebui sa mai stau citeva zile inainte de a-l publica pentru ca.. nu-i asa.. e 1 martie, am scris deja pe ziua de azi si.. as putea sa-l pastrez pentru o data ulterioara.. cind efectiv n-o sa am nicio idee... dar... l-am gasit.. l-am scuturat de praf.. il arunc in lume :))

Ati observat ca dupa o anumita virsta iti pierzi disponibilitatea? Disponibilitatea sa acorzi timp si rabdare unei relatii noi. Stateam de vorba cu citeva persoane si concluzia pe care am tras-o este ca.. dupa o virsta nu mai ai rabdare.. si nu mai ai nici chef sa ai rabdare cu un personaj nou.. fie el femeie sau barbat.. Pentru ca ai tabieturi, ai un stil de viata si un anumit timp al tau la care este greu sa renunti pentru a face efortul de a cunoaste pe cineva.. e nevoie de energie si niciodata nu stii daca merita sa consumi atita energie.. pentru ce..

Plus ca pleci de la premisa ca oricum se va termina.. pentru ca.. nu-i asa.. ai deja experienta. S-a terminat de fiecare data, deci se va termina si de data asta (mai devreme sau mai tirziu, este adevarat), cu pierderi mai mari sau mai mici.. de ambele parti. Si atunci preferi sa nu ai aceasta problema.. Sa nu dai socoteala nimanui daca acum ai chef sa dormi sau sa iesi sau sa zaci sau sa stai in cap.. sa nu depinzi de altcineva si sa nu simti nici presiunea faptului ca altcineva depinde de tine.. macar ca program daca nu altfel.. Nu.. azi n-am chef de nimic si nu vreau sa ma simt vinovat/a de asta.. si nici macar nu vreau sa ma justific sau sa iti spun.. Nu vreau sa raspund la telefon si nu vreau sa-mi folosesc coardele vocale acum..

Tot cu trecerea asta prin viata vin si pretentiile.. din ce in ce mai mari. Si poate nu sunt neaparat pretentii exprimate, dar le ai.. te astepti sa se intample lucruri, te astepti ca ele sa se intample intr-un fel anume si nu in altul.. sau.. ti-ar placea sa se intample asa si daca nu se intampla.. incepi sa pui semne de intrebare la tot pasul.. apoi de exclamatie.. si in final pui punct.. 

E pe undeva linistitor sa stii ca poti sa faci asta.. ca ai contextul potrivit sa faci efectiv, dar efectiv ce te taie capul...

Si apoi te apuca spaimele.. spaima ca ramai singur si imbatrinesti... si incepi sa faci compromisuri..

Imi spunea cineva ca nimeni nu e perfect.. nici macar eu. Sunt constienta de asta.. DAR!!!... in imperfectiunea noastra, putem sa ne potrivim perfect.. sa avem aceleasi asteptari, sau sa facem lucrurile intr-un anumit fel care se completeaza sau se armonizeaza.. si nu trebuie sa fie ceva ce fac milioane de alti oameni ci ceva ce se potriveste intre noi.. deci nu.. nu ma intereseaza perfectiunea simbolica.. ma intereseaza perfectiunea practica.. in partida simpla..

Nu cred in manuale de instructiuni, nu cred in regula fericirii in zece pasi si nu cred in compromisuri.. cred ca daca se intampla.. trebuie sa vina de la sine.. si daca nu se intampla e o problema. Nu neaparat o problema, dar un dinte lipsa.. si mecanismul nu functioneaza cum ar trebui. Poti sa inlocuiesti dintele lipsa cu ceva, sa peticesti piesa.. adica sa faci compromisuri, dar nu dureaza.. mai devreme sau mai tirziu mecanismul se strica.. si constati ca n-ai facut altceva decit sa investesti in ceva ce stiai ca nu va functiona.. din punctul asta de vedere nu sunt Don Quijote.. am domeniile mele in care ma bat cu morile de vint.. dar am si domeniile mele in care daca ceva nu merge ca uns.. inseamna ca nu poate sa mearga deloc..

Ceea ce nu va doresc si voua...