Trei

De data asta neuronu' n-a scos o perla.. a analizat si pus cap la cap.. a bricolat (ce cuvint urit).... Nu este inventia mea, n-am stat eu sa fac un studiu pe aceasta tema.. dar.. e ceva cu cifra 3... dragostea dureaza trei ani.. o minune dureaza trei zile... o relatie ajunge intr-un punct de cotitura dupa aproximativ 3 luni.. E oare adevarat? Habar n-am, eu cred ca se poate si mai devreme.. unele nu apuca nici doua zile, altele citeva saptamani.. dar se pare ca exista totusi un prag al celor trei luni..

Sa vedem adica despre ce e vorba.. in primele 3 luni (dupa cum ziceam.. trei luni e varianta maximala :))) oamenii se comporta cum pot ei mai bine.. sunt otravitit cu hormoni (am mai scris despre asta)... sunt incintati de toate pufoseniile si mitoseniile.. care au loc la inceputuri.. atentia.. sentimentele inaltatoare... in primele trei luni nu ai nici ocaziile si nici contextul, probabil, pentru a te desfasura in toata splendoarea.. sau daca il ai.. celalalt o poate interpreta ca pe o scapare.. poate.. etc etc etc..

Dupa maxim 3 luni.. toate acestea devin reale.. oamenii isi dau seama ca celalat este o persoana in carne si oase.. cu sentimente si asteptari... Isi dau seama ca nu e totul numai inimioare si fluturasi ca la inceput, dar ca acolo este vorba despre o relatie care e pe cale sa devina serioasa..

Ideea asta te loveste in moalele capului.. si atunci.. incepe un proces decizional, nu? Si nu exista decit doua variante pentru povestea asta.. bine.. poate exista mai multe.. dar.. eu cred totusi ca nu exista decit doua.. mergi mai departe cu relatia si tot ce presupune asta.. adica inclusiv sa devina ceva serios... sau nu mergi mai departe.. si te opresti.. Si aici intervine in ecuatie.. desigur.. cine esti si cum esti tu.. pentru ca poti sa te opresti si sa spui asta.. sau poti sa te opresti si sa nu spui..

Ambele decizii tin de structura interioara a fiecaruia.. daca vrei o astfel de relatie.. si daca esti capabil sa o ai, dar si de celalalt.. daca se potriveste in peisaj pentru mai multa vreme sau doar pentru moment...

Ceea ce se intampla este ca ne speriem.. si cind ne speriem.. facem lucruri ciudate.. lucruri pe care altfel nu le-am face.. sau nu in acest fel.. Avem dubii.. ne retragem doi pasi in spate sa vedem asa.. per ansamblu ce se intampla.. si uneori.. celalalt reactioneaza la rindul lui.. cu maturitate sau cu frica.. pentru ca.. evident.. frica e contagioasa, mai ales intr-o relatie... Panica te poate impinge sa faci lucruri ciudate..Uneori panica este cea care il determina pe celalalt sa faca doi pasi in spate.. Iar uneori esti tu pur si simplu.. tu care nu poti sa te mai atasezi de nimeni si de nimic... cel putin o perioada..