Ma bintuie.. Am o zi foarte proasta.. De fapt am o perioada mai putin frumoasa... Pe naiba.. Sunt in curata depresie de citeva zile.. Mai mult de citeva zile... Depresia nu te anunta.. de fapt te anunta, dar te faci ca nu vezi semnele, apoi le vezi, dar le ignori, ultima etapa e sa refuzi sa le accepti.. dupa care nu mai ai ce sa faci decit sa constati ca esti in depresie si ca probabil va dura o vreme pina sa iesi de acolo...
Ma bintuie o imagine.. Ma bintuie o privire cu ochi patrunzatori si un zimbet stirb. Cum te uiti calm in ochii aia si spui ca viata va fi diferita de acum inainte? Cum te impaci cu gindul ca schimbi o lume si nu e reversibil? Cum spui ca.. Indiferent ce vrei tu.. Lucrurile vor sta cum vreau eu.. Pentru ca fericirea mea e mai importanta decit fericirea ta? Pentru ca tu acum trebuie sa inveti niste reguli sociale si sa le respecti, dar mie mi s-a luat de ele? Si chiar daca eu nu mai am vreo treaba cu ele.. pentru ca nu mai am chef.. tu va trebui sa le respecti.. pe toate pe care o sa le impun eu.. sau societatea.. Cum faci asta cu calm?.. Sa inspiri la rindul tau calm si siguranta?.. Lucrurile se vor schimba pe ici, pe colo, in punctele esentiale... Universul va fi diferit... Viata va fi diferita.. Dar... Toata lumea va fi fericita? Cum spui asta?
Scriam acum ceva ani ca... Mi-e frica de momentul asta.. De momentul in care nu voi putea sa iau o decizie pentru ca am o responsabilitate.. Am acea responsabilitate, am pe cineva care depinde de mine... Intotdeauna vine acel moment in care iti spui da, de ce ti-e frica, de aia nu scapi.. E plin netul de vorbe de duh, care mai de care... "there are no rules", "do what you heart tells you to do"... si tot asa.. Adica baga-ti picioarele in tot si fa ce ai chef sa faci... Uneori as vrea sa mai pot. Cind esti singur si nu-l ai pe acel cineva e simplu sa-ti bagi picioarele... Adultii intre ei se inteleg.. "mi-a facut placere (sau nu)"... "O sa pling o vreme si o sa ma dau cu capul de pereti", sau dimpotriva... "De cind asteptam sa te duci invirtindu-te si sa-mi vad si eu de viata mea".. Cind e vorba de doi adulti fara obligatii si responsabilitati regulile nu se pun.. sau nu exista... Morala e convertibila... A nu stiu cita "taina" e negociabila... Dar cind trebuie sa spui asta privind doi ochi nevinovati care zimbesc atunci cind cele doua fiinte de care depinde sunt acolo... Asta ma bintuie.. Asta m-a impiedicat sa renunt...
Casatoria e o bucata de hirtie.. Se rezolva cu un divort... Conjugal.. E un jug la care trag doi... Poti sa lasi jugul ca doar nu esti un bou... Dar familia... Ce naiba e familia?... E siguranta? E confort? E acolo indiferent ce-ai face sau cum ai face... Cum te uiti in ochii aia si vorbesti ca un schizofrenic?... Si cum poti sa mai garantezi siguranta... Sau confortul psihic?... Sau de fapt il pregatesti pentru viata.. Il pregatesti pentru orice.. Se poate intampla orice, oricind.. Si invata de mic.. Nu e nimic stabil.. Sunt doar vorbe.. Promisiuni... Promisiuni care s-au facut si inainte de cei doi.. Si nu s-au tinut.. De ce s-ar tine acum?.. Cum garantezi ca desi promisiunile dintre voi nu le-ati tinut le veti tine pe astea?...
Thy shall not lie... Funny... Cum sa ceri asta tocmai tu?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu