Momentul Dorian Gray...

Aveti debara?.. sau dulap? (din acelea in care sta, de obicei, ascuns scheletul.. pe care n-ar trebui sa-l vada nimeni).. Ei bine.. Intr-un proces de luna neagra/luna noua/eclipse si alte citeva momente decisive... am deschis debaraua in care arunc de ani buni ce nu-mi convine, ce ma deranjeaza, ce ma face sa sufar sau sa pling... Le-am indesat bine acolo si de fiecare data cind am mai aruncat cate ceva am inchis usa suficient de bine si de repede sa nu apuc sa vad ce-am mai adunat.. Si apoi am zambit, mi-am intreptat spatele.. si am mai trait o vreme..

Problema cu debaralele.. sau dulapurile... e ca ele nu sunt in afara casei (sau in afara noastra), sunt in casa.. sau in noi.. si pina la urma.. mizeria incepe sa se scurga pe sub usa.. mirosul incepe sa deranjeze.. cum s-ar spune.. si daca esti in casa.. tot nu prea mai stai confortabil acolo pentru ca in debara ceva a inceput sa se imputa.. scheletul nu s-a mumificat frumos.. dimpotriva...

Asa ca vine o vreme cind.. cu toata frica aferenta.. deschizi debaraua sa faci curat.. Si te ingrozesti.. Am dus-o multa vreme asa.. pe afara vopsit gardul.. inauntru groapa de gunoi de la Glina... Cu siguranta n-as obtine avizul sanitar-veterinar daca s-ar pune problema sa am nevoie de unul..

Dorian Gray... you ain't seen nothing yet...