Imi place Elif Shafak.. scrie asa.. cumva pe intelesul meu si rezonez la cartile ei. Desigur, la unele mai mult ca la altele, dar toate imi plac. Lapte negru mi s-a parut interesanta din multe puncte de vedere.. pe undeva.. am recunoscut in armata ei de voci interioare.. discutiile mele cu neuronii (eu credeam ca sunt doi). Probabil ca de fapt sunt mai multi, dar am ales sa-i ignor pe ceilalti sau sa-i inchid undeva.
Cu siguranta neuronul cu caracteristicile lui Blue Belle Bovary a fost exilat acum multi ani.. Mai exact atunci cind am decis ca faptul ca sunt femeie - si pot utiliza un anume arsenal care sa ma ajute in ceea ce fac sau ceea ce vreau sa obtin - nu trebuie sa fie luat in calcul. Ca lumea nu ma va lua in seama pentru ca am fusta scurta, genele lungi si ma imbrac frumos.. Nu.. Lumea va lua act de mine prin ceea ce fac/spun/neuronul activ.. care se ocupa cu logica si gindirea la rece.. (un fel de domnisoara cinica docta combinata cu cehoviana ambitioasa si cu domnisoara practica).
De la o vreme insa.. neuronul cu caracteristicile lui Blue Belle Bovary a fost fortat sa participe la diverse discutii.. a trebuit sa constientizez aceasta latura a mea ascunsa, exilata.. poate chiar surghiunita. Am vorbit despre farduri.. oja si fond de ten mai mult decit in toata viata mea.. am fost obligata.. prin forta imprejurarilor.. sa ma uit in oglinda altfel.. Sa ma gindesc la 'cum ar fi daca'?..
Poti sa te ascunzi. Poti sa ignori. Poti sa omiti anumite aspecte... se pare insa ca lucrurile nu sunt asa de simple si uneori neunonii ignorati isi cer drepturile sau dreptul la viata... Se intampla ceva cu planetele oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu