Mama a fost diagnosticată cu cancer la sân când eu aveam... 26 sau puțin înainte de 27 de ani.. nici măcar nu știu.. timpul a devenit o nebuloasă pentru mine.. îmi aduc aminte fețe.. întâmplări... dar nu le pot.. deloc.. aloca un spațiu pe axa timpului.. axa timpului nu există..
Era înainte de ziua mea, asta știu pentru că îmi tot spunea că "ce cadou mi-a făcut de ziua mea" și eu îi tot spuneam că de fapt cadoul era să supraviețuiască operației.. și mi l-a făcut.. a supraviețuit.. și trăiește și azi... mult 20 de ani după acel moment.. dar eu...
Eu m-am obișnuit cu moartea ei atunci.. cu faptul că va muri.. că nu mai este.. că... doctorul a spus că nu sunt șanse mari.. că de fapt nu prea sunt.. că lucrurile stau rău și ar trebui să ne pregătim.. și eu m-am pregătit.. m-am pregătiti atât de bine încât la 20 de ani după... e ca și când ar fi fost..
Îmi pare rău, mamă, te-am tratat în ultimii 20 de ani ca și când ai fi murit deja... Eram cu tata pe holul spitalului când doctorul ne-a spus să ne pregătim pentru ce era mai rău. Tata nu mai era om, dar nu și-a pierdut nici speranța, nici nu a abandonat-o... eu?... eu am îngropat-o în secunda doi... m-am obișnuit cu ideea că va muri... și chiar dacă a supraviețuit și am stat la reanimare și am vegheat... am omorât-o în mintea mea...
Și atunci am devenit o persoană cu... antecedente în familie... cu potențial... aveți antecedente în familie?... a fost momentul în care.. probabil... n-am vrut să am copii.. care să aibe potențial.. n-am vrut să am pe nimeni în preajmă... care să treacă prin asta... În mod normal trebuia.. din acel moment să devin un pacient la rândul meu.. să fac controale periodic.. să trăiesc cu un fel de sabia lui damocles deasupa capului... să moară damocles și sabia lui... dacă e să fie.. va fi... și nimeni nu va fi în jur.. nici copilul (pe care până la urmă l-am făcut), nici soțul (de care până la urmă m-am despărțit), nici nimeni... căci se apropie vârsta... și ea avea 51 sau poate 52... timpul e... cum spuneam.. o nebuloasă pentru mine..
Nu cred că poți... dacă iubești pe cineva.. și știi că îl poți face să treacă prin asta.. nu cred că poți să o faci.. eu nu pot.. dacă nu știi.. da... dar când... aveți antecedente în familie... știi... și nu poți.. Ajung în curând acolo, nu va fi nimeni lângă mine pentru că n-am înțeles cum să rămâi, atât de multă iubire.. și loialitate.. și durere... dar măcar atunci nimeni nu știa... Dar eu știu... există potențial... aveți antecedente în familie?... da.. mama... Cum să ții un om lângă tine?... un om pe care îl iubești... și să-l faci să treacă prin asta?!?... dacă nu știi.. e o întâmplare... dar dacă... aveți antecedente în familie.. e o probabilitate... nu-l ții, îl lași... eventual chiar îl trimiți, îl alungi, îl gonești... și cu cât te apropii mai tare de vârsta respectivă.. cu atât îl gonești... no matter what.. nu ții un om pe care îl iubești să treacă prin asta dacă... aveți antecedente în familie?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu