Cind una din cele trei (3) prietene ale tale, care te cunoaste de peste 14 ani, iti spune 'Sa-mi bag picioarele, arati ca-n vremurile bune!' te incearca (...sau ma incearca) sentimente contradictorii.
sâmbătă, 28 martie 2009
'Ca-n vremurile bune'
Cind una din cele trei (3) prietene ale tale, care te cunoaste de peste 14 ani, iti spune 'Sa-mi bag picioarele, arati ca-n vremurile bune!' te incearca (...sau ma incearca) sentimente contradictorii.
vineri, 27 martie 2009
marți, 24 martie 2009
Sfara... sfoara... ce mai conteaza?!...
Nu vreau sa fiu profa' de romana. Nu vreau sa fiu nici macar doamna educatoare. Nu vreau sa fiu nimic din toate astea, dar, din cind in cind, spiritul de Don Quijote ma face sa reactionez.. In ultima vreme am inceput sa ma bat mai rar cu morile de vint si nu-mi place ca mi se intimpla asta.. pina la urma fiecare dintre noi e dator sa incerce, chiar daca nu reuseste, sa schimbe ceva.
duminică, 22 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
vineri, 20 martie 2009
sâmbătă, 14 martie 2009
vineri, 13 martie 2009
marți, 10 martie 2009
Am supravietuit si de data asta...
Urasc zilele care incep la 5 dimineata si se termina tirziu in noapte.. Nu, nu ma intelegti gresit, nu ma deranjeaza cele care se termina tirziu in noapte, doar cele care incep foarte devreme pentru ca, dupa cum spuneam intr-un post anterior, nu sunt o persoana matinala. Iar daca zilele care incep la 5 dimineata contin si doua (2) zboruri cu avionul, atunci lucrurile se complica foarte tare.
sâmbătă, 7 martie 2009
vineri, 6 martie 2009
miercuri, 4 martie 2009
Povestile punct si virgula
Exista povesti care nu sunt puncte si care nu sunt nici virgule.. sunt punct si virgula.
Punct si virgula e un semn de punctuatie foarte complex.. are o viatza a lui, proprie, poate sa insemne foarte multe lucruri, dar in general inseamna o transformare. Niciodata ce e dupa punct si virgula nu seamana cu ce e inaintea lui.
Punctul... e simplu, e subit si e definitiv. Virgula e maleabila, e toleranta si permisiva.
Cu punct si virgula.. nu stii niciodata ce urmeaza. Are legatura cu ce se intimpla inainte, dar nu e neaparat o continuare.. e evolutie.. poate sa fie revolutie.. cu siguranta e schimbare si suspans.
Exista povesti care sunt punct si virgula.. despre ele insa nu se poate scrie simplu... nu stii niciodata cum se continua.. cind se termina.. e simplu, devin puncte.
marți, 3 martie 2009
Timpul...
...dupa moarte, timpul este cel mai mare parsiv si uite asa cind vezi o sticla cu otet nu zici ca a fost odata vin in ea. (Leo Perutz, Iuda lui Leonardo)
luni, 2 martie 2009
:))))
You’ll miss the boat if you are scared
Perhaps you’ll fail, at least you dared
You’ll never know until you try
‘Cause life’s a bitch, and then you die...
(problema e ca nu stiu cine a zis.. am gasit-o ca status pe facebook.. salvatorului din ignoranta ofer recompensa)
Perhaps you’ll fail, at least you dared
You’ll never know until you try
‘Cause life’s a bitch, and then you die...
(problema e ca nu stiu cine a zis.. am gasit-o ca status pe facebook.. salvatorului din ignoranta ofer recompensa)
duminică, 1 martie 2009
E primavara...
Pentru cei mai multi un an nou incepe la 1 ianuarie. Pentru mine el incepe la 1 martie... pentru ca atunci incepe primavara... si poti sa iesi la soare.. sa te plimbi.. sa arunci bocancii, fularul si paltonul.. sa te asezi pe o banca intr-un parc oarecare si sa te uiti in jur.. poate la verdele ierbii noi... adica lucruri pure si simple...
sâmbătă, 28 februarie 2009
vineri, 27 februarie 2009
Linkin Park - Easier to run
Nu prea merge la muzici de weekend, dar merge la muzici de inceput de weekend :)))
Sufletul frumos..
Sufletul frumos nu se supune legii, el se supune instantei divine. (Dan Puric, Despre omul frumos)
Un 'noi' cu virgula
Studentia este o perioada frumoasa.. Old enough to go out and have fun.. Si o perioada de experiente si maturizare pina la urma.
Ea era o tinara inocenta si cu idei revolutionare (ca de.. studentia e vremea ideilor revolutionare cu sau fara materializare, a grevelor studentesti, a ligii studentilor..). El era matur, cu familie pe masura. Ea a fost fermecata de el si de ce reprezenta el pentru ea. El a fost fermecat de tineretea si hotarirea ei, si de capacitatea ei de a fi sincera in tot ce face si pina la urma de a-si asuma riscuri... riscuri pe care el nu mai avea curajul sa si le asume.
Ea era o tinara inocenta si cu idei revolutionare (ca de.. studentia e vremea ideilor revolutionare cu sau fara materializare, a grevelor studentesti, a ligii studentilor..). El era matur, cu familie pe masura. Ea a fost fermecata de el si de ce reprezenta el pentru ea. El a fost fermecat de tineretea si hotarirea ei, si de capacitatea ei de a fi sincera in tot ce face si pina la urma de a-si asuma riscuri... riscuri pe care el nu mai avea curajul sa si le asume.
joi, 26 februarie 2009
O sticla de Jack Daniel's cu punct
Jack Daniel's stirneste pasiuni. Il iubesti sau il urasti, nu exista cale de mijloc. Da, poate ca in viata lucrurile sunt de fapt in foarte, foarte multe nuante de gri, dar cu Jack nu e asa. Jack e alb sau negru.. e da sau nu.. e plus sau minus.
Punct sau virgula
Incep de azi un nou topic.. Dupa cum spune si titlul, e vorba de povesti cu punct sau cu virgula.. care s-au oprit, terminat, incheiat, ingropat, sau dimpotriva, care sunt in desfasurare si al caror deznodamint este necunoascut inca.
miercuri, 25 februarie 2009
Insanity is hereditary...
Nu sunt si n-am fost niciodata o persoana matinala.. si prin matinala inteleg ca nu m-am trezit niciodata mai devreme de ora 10-11 cu vreo placere deosebita. Sigur... in general trebuie sa o fac pentru ca trebuie sa ajung la birou...
duminică, 22 februarie 2009
sâmbătă, 21 februarie 2009
Ramas bun... V de la Victorie...
...Nu iti iei de doua ori ramas-bun de la aceiasi oameni, aceleasi locuri, avioane. (Doru Davidovici, V de la Victorie)
vineri, 20 februarie 2009
nopti...
...Mai pricep, cutremurat, ca noptile hotaritoare nu schimba de fapt nimic, doar adauga. Nu se pierde nimic, nu se reneaga nimic, ramine tot ce a fost, se mai adauga niste lucruri, atit. Devin ale tale, vazute dinauntru, lucruri pina acum vazute numai din afara. Asta-i... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
chef...
...lucrurile trec pe linga ea fara sa o atinga, totul depinde de cum are ea chef sa se intimple ceea ce oricum se intimpla... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
martor...
... nu urlu, nu fac ghem cuvertura, perna, cearsaful... nu arunc brutal ginduri, gesturi, cuvinte care inca rasuna in timpane si incep fara voie sa devina, sa fie amintiri, fara sa ceara ingaduinta... Nu tip, nu gem, nu ma tavalesc pe jos, astea nu sunt lucruri pe care le faci fata de martori, e cineva care ma priveste necontenit, eu insumi, desprins de mine, cit timp ma pot privi dinafara e ok, indiferent de ce se intimpla... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
crud (necopt)...
...Nu te-ai obisnuit sa primesti totul in fata, fara sa inchizi ochii... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
cine esti...
... Pentru ca ma simt exact ca atunci cind stii foarte bine cine esti, te sprijini pe ceea ce stii, si deodata descoperi ca lucrurile s-au dus, n-a mai ramas mare lucru din ce stiai... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
lucrurile mari...
...nici macar nu imi dau seama ce se intimpla de fapt. Lucrurile cu adevarat mari se intimpla atit de simplu, nici nu-ti dai seama ca s-au petrecut, doar dupa ce trece un timp... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Esenta...
Imi plac sentimentele pentru ca ne reduc la esenta, si ne dezbraca de orice altceva decit noi insine... furia, dragostea, ura, tristetea... In fata lor suntem singuri, fara bagaj, fara conventii, fara limite, fara educatie.. ne fac sa ne descoperim sau redescoperim. Ce se intimpla dupa sentimente tine de noi cu toate celelalte.. si de cum alegem sa le facem fata sau sa reactionam. Bine, asta mi-a venit de la ceva ce spunea cineva...
Era teama terifianta de dragostea care reduce la esenta: caci m-am indragostit din prima clipa, total si iremediabil, de peisajul Greciei. (John Fowles, Magicianul)
Era teama terifianta de dragostea care reduce la esenta: caci m-am indragostit din prima clipa, total si iremediabil, de peisajul Greciei. (John Fowles, Magicianul)
joi, 19 februarie 2009
Citeva clipe...
... ce se intimpla in noi cind simtim cum cineva traieste clipe intregi numai pentru noi? Ce se sparge, ce se reface la loc din resturi care pareau de nemaiadunat intre ele, pentru cit si in ce fel fermecat se incarca bateriile acelea misterioase numite incredere in sine, chef de viata sau mai stiu eu cum? Ce trebuie sa scoti intr-adevar din tine pentru ca cel, cea de alaturi sa simta cum traiesti citeva clipe numai pentru el, ea? Chiar scoti, te pierzi, risipesti din tine asa, daruindu-te blind fara cuvinte si gesturi, ori, prin nu stiu ce alchimie misterioasa, de fapt cistigi enorm in povestea asta care aparent te-a desfiintat?... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Totul vine de la sine...
... in astfel de zile gindurile ies singure din cap, pleaca fara sa se loveasca in niciun fel... asta se simte, se cheama incompatibilitate si te duce vajaind acolo de unde lucrurile se vad exact asa cum sunt ele. E prost... ca nu gindim la fel atunci cind ar trebui sa gindim dureros de la fel, asta indeparteaza... Nu e nimeni de vina, insa eu mai cred ca atunci cind iubesti chiar, nimic nu trebuie premeditat. Totul vine de la sine, cind se iubeste din strafunduri. Nu trebuie sa te gindesti la ce faci. Daca e idealism sa crezi ca atunci cind iubesti nu trebuie sa faci niciun efort pentru asta, atunci sunt un idealist inrait... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Anouk - Might as well
Si tot despre femeia de peste 30 de ani, pentru prietenele mele si pentru serialul Cashmere Mafia care din pacate nu a continuat :)))... se vede treaba ca Anouk a ajuns si ea tot acolo (are 33 acum..).. si de la Nobody's Wife acum 10 ani.. a ajuns la Who's your Momma.. :)
radacina...
... Ce amintiri... sa chem in mine sa ma faca la loc tare atunci cind simt eu ca am nevoie sa fiu tare? Unde-i radacina aceea cumplit de necesara, radacina de viata de unde chiar ne tragem, unde ne intoarcem cind sintem intr-adevar nenorociti si pe urma revenim in arena cu fruntea sus, mirosind a proaspat, gata de orice, eventual chiar de victorie?... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
fara rezerve..
... Se lipeste de mine, dar o face asa incit inteleg tot felul de lucruri cumplit de adinci pe linga care altfel trecem nepasatori: ce inseamna sa ai pe cineva linga tine. Cit cistigi, atunci cind te dai fara rezerve. Ea cistiga, nu eu. Eu am intotdeauna niste afurisite de rezerve, de asta nu reusesc sa cistig niciodata. Nu reusesc sa ma cistig, ceea ce uneori e de-a dreptul neplacut, nelinistitor, duce la situatiile alea timpite in care nu stii foarte bine cine esti, si cam ce ai de gind sa faci cu tine... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Amar...
... Nici macar nu ridem; ne uitam unul la altul si nu simtim gustul amar pe care ar trebui sa-l simtim. Nu simtim nimic... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
cum pierzi un om...
... Nici nu stii cum pierzi un om... o vorba spusa cind se pare ca n-ar fi trebuit sa fie spusa... acelasi lucru vazut cu totul altfel intre cum e si cum ar trebui el sa fie... lunile se transforma in ani, anii devin obisnuinta, asa ne pierdem intre noi, zimbind pe dinafara si plictisindu-ne groaznic pe dinauntru... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
goluri...
... Stii ca intr-o vreme nici nu mai stiam de mine? exact cind betonam pe dinafara cumplite goluri dinauntru?... Cind eram respins nu din toate partile, eram respins exact de cine doream fierbinte sa nu fiu respins, eram alungat, terfelit, smuls... am fost anulat, zdrobit, imprastiat de-a binelea...
ma-tu-ri-ta-te?...
... Nu visez nimic. Nu mai visez nimic de o gramada de vreme, dar asta nu se spune. Se intimpla multe din lucrurile care nu se spun in ultima vreme, anii trec, schimba, nu stiu daca neaparat in bine... important e faptul in sine ca exista ceva in mine care vrea sa iasa afara... lucrurile puse cap la cap se leaga neasteptat, nu mai visez, n-am desenat, n-am mai avut lungi discutii in contradictoriu, de mult n-am mai citit toata noaptea, ma misc greu la ceaiuri, la film, la ziua mamei mele, la ziua mea personala... toate astea inseamna oare anii trecuti? cei 1500 de neuroni facuti praf la fiecare 6 luni? liniste inteleapta? ma-tu-ri-ta-te? Nu mai stiu sa ma bucur de marile adevaruri simple... toate astea trec pe linga mine fara sa lase, fara sa ia nimic cu ele... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Lucruri care nu se spun...
... sunt lucruri care nu se spun, asa cum sunt lucruri care, simplu, nu pot fi facute. Ura nu se spune, dragostea nu se spune, se inchid in inima, se tin tainuite acolo, doar uneori, foarte rar si negindit se scot la iveala, pe urma faci cu ele cam ce ar fi de facut, le tragi inapoi la prima atingere sau lovesti coplesitor pentru ca si dragostea poate lovi la fel ca ura, iar ura poate fi invaluitoare ca dragostea. Nu stiu daca e bine, se pare ca uneori e preferabil sa declari in clar ce ai de declarat, se pare ca uneori ceea ce se asteapta sunt exact declaratii, chestie de structura, de stil, de conjunctura, stilul meu e tacerea, complicat in orice caz.... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Aisberguri...
... la fel ca la aisberguri, ce se vede afara e abia o treime din ce se afla dedesubt. E aceeasi smecherie ca la unii oameni, care arata putin, dar ascund in ei mult mai mult. In bine sau in rau, cum e norocul fiecaruia... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
miercuri, 18 februarie 2009
jumatati...
...A fost ca atunci cind se intimpla lucruri indelung aminate, stiute bine ca pina la urma oricum or sa fie, dar mereu alungate, inghesuite fierbinte intr-o margine de constiinta intunecata... A fost ca atunci cind te rupi sfirtecat in doua jumatati niciodata intregite, cicatrizate, nu poti impinge in uitare o jumatate din tine care inca se plimba prin lume, si nici nu stii prea bine in care jumatate ai ramas... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Teoria mea despre bucuresteni...
Ma enerveaza foarte tare parerea pe care unii sau majoritatea o au/o are despre bucuresteni.. pina la urma cine sunt ei? Si cei care au o parere proasta, dar si bucurestenii?
privire...
...nu pot privi mult timp in ochii ei. Ca sa pot privi nesfirsit in ochii ei ar trebui aceeasi privire cu care ea se uita la mine, dar asta nu se poate comanda, vine din mine sau nu vine deloc, ti-am spus ca uneori nu stiu foarte bine ce e de facut cu mine insumi... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
adaptare...
...Asta se cheama perioada de adaptare, sau de dezadaptare... de fapt e acelasi lucru, ore goale, locuri goale, pina la urma te intregesti iar, incetul cu incetul, numai cind redevii, cind esti la loc tu, te-ai obisnuit sa nu mai privesti in jur dupa ea, poti chiar sa rizi pentru ce s-a dus, doar atunci afli brutal sensul ireversibil al cuvintului 'niciodata'... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Celelalte lumi...
... bem pentru toata lumea, chiar daca fiecare are viata lui despre care habar nu avem, in care nici nu existam... fiecare duce in el o lume in care el e centrul fara sa fie dispus sa recunoasca acest lucru si celorlalte lumi aflate linga el... (Doru Davidovici, V de la Victorie)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)