"Hei.. ia uite ce se intampla.. esti atenta? vezi.. toate astea duc acolo.. in punctul x.. se va intampla ASA si nu altfel!.. sper ca esti constienta de asta.."
"Nu, nu, nu... I'll prove u wrong. Nu se poate intampla asa. Nu vreau sa se intample asa. Ar fi trist sa fie asa.. ar fi nedrept."
"mda.. cine spune ca lucrurile trebuie sa fie neaparat cum vrei tu, sau fericite.. sau drepte?!? Esti naiva. Si mai mult decit atit, esti 'capoasa'.. pentru ca incapatinata ar fi prea 'light' pentru ce se intampla cu tine. Am fost de atitea ori in situatia asta incit asta e.. esti 'capoasa'. Stii bine ca asa va fi. nu vrei sa accepti.. asta e alta discutie si putem sa discutam despre acceptare daca vrei, dar nu despre cum stau sau vor sta lucrurile. Ai mania contrazicerii.. si iti place sa te contrazici cu mine, dar stii ca ASA se vor intampla lucrurile."
"De data asta te inseli. O sa vezi."
"Asa imi spui de fiecare data.. si de fiecare data ajunge sa fie ca mine. Dincolo de faptul ca ne contrazicem o vreme, ca dupa esti furioasa si trista, nu inveti nimic din asta. Asta ma deranjeaza. Adica.. asta se numeste prostie. U should know better... Te lauzi cu doi neuroni. Cred ca amindoi sunt ai mei de fapt, altfel nu-mi explic."
"Crezi ca daca imi cresc niste pene pe spate gata, poti sa faci glume pe seama mea? Nu-ti permit!"
"Pot sa fac ce vreau. penele sunt si pe spatele celor doi neuroni ai mei... eu.. sunt tu.. cu doi neuroni in plus. De aici putem sa tragem concluzia ca tu esti naiva.. eu am analizat datele problemei si ti-am spus deznodamintul. E treaba ta ce faci cu el, dar sa nu vii la mine plingind.. o sa vezi.. o sa te convingi. De cite dovezi mai ai nevoie? Fapte.. nu vorbe vreau sa spun?"
"Dar mi-a spus..."
"Hm.. fapte.. nu vorbe?"
"Pai.... stii la ce ma gindesc.. despre ce vorbesc.."
"Da.. stiu.. si in acelasi timp si tu stii la ce ma gindesc eu.. si despre ce vorbesc eu. Daca ai accepta realitatea totul ar fi mai simplu pentru amindoua. Dar asta e problema.. n-ai invatat sa accepti realitatea fara sa inchizi ochii.. Si inca nu ai invatat sa nu ma mai ignori. Pentru ca ma ignori pina in momentul in care nu mai ai ce sa faci si cum sa nu vezi. Ma ignori pina cind iti explodeaza totul in fatza. Pina la urma sa stii ca si eu m-am plictisit de jocul asta.. si de tine.. si chiar si de mine care ajung sa spun de fiecare data 'I told u so'.. De ce trebuie sa ne jucam asa? La infinit? Si de ce trebuie sa-mi explodeze si mie lucrurile in fatza.. si sa suport consecintele incapatinarii tale, cind eu am stiut de foarte multa vreme si ti-am spus de foarte multa vreme ce se intimpla? Eu ce vina am ca mi-ai pasat mie ambii neuroni? Ca te lepezi de ei de fiecare data cind ajung la o concluzie cu care nu esti de acord. Faptul ca nu esti de acord nu are legatura cu realitatea.. Face it!"
"Nu, de data asta nu ai dreptate.. o sa vezi, I'll prove u wrong!"
........
"Well... I told u so!..."
Eu si intuitia mea avem o disputa permanenta.. din pacate.. ea cistiga mereu, iar eu mi-o iau in barba de fiecare data si primesc de acum 'plictisitoarea' si 'enervanta' replica... 'I told u so!'. Problema este ca nu ma invat minte.. nu.. Nu stiu daca este intuitie sau analiza inconstienta a datelor existente.. oricum.. o voce mica imi spune.. in the back of my mind... "Hei.. ia uite ce se intampla.. esti atenta? vezi.. toate astea duc acolo........."
Yes.. she told me so...
2 comentarii:
bai, imi place faza asta atat de prolifica prin care treci. sa o tii tot asa, ca te urmaresc! :)
:))) incerc.. dar sa stii ca nu tine numai de mine :) am nevoie de o stare pentru a fi asa prolifica.. am avut un an de pauza.. n-am scris.. nu mi-a venit, nu m-am simtit in stare :)
Sper sa ma tina faza asta :))
Trimiteți un comentariu