Petele de culoare vs sorcova vesela :)

Negru nu e o culoare... bine. Ca si alb de altfel. Restul sunt culori. Eu nu ma imbrac in culori. Nu neaparat pentru ca nu-mi plac, dar pentru ca imi place negru. Chiar daca asta poate duce la catalogarea mea drept emo.. sau goth sau mai stiu eu cum. De fapt ma lasa rece aceste aprecieri.

As fi zis ca dupa mai bine de un an la un nou loc de munca.. lumea ar fi trebuit sa se obisnuiasca cu mine. Mai ales ca inca de pe vremea cind veneam la interviuri.. la intrebarea cum e noua colega li s-a raspuns.. se imbraca in negru.. e tunsa scurt... si cam atit.

Inca mai primesc intrebari de genul.. nu e ceva grav, doar te-ai imbracat asa. Nu, nu e ceva grav.. n-a murit nimeni. Nu port doliu. Doar m-am imbracat asa si astazi.. ca si ieri.. si alaltaieri.. si saptamina trecuta.. si acum doua luni.. sau intrebari de genul.. tu ai inceput sa te imbraci in negru in ultimii ani? Nu.. ma imbrac in negru de cind nu ma mai imbraca mama... care in continuare nu e de acord cu asta, dar nu prea mai are ce face.. si ma vede si mai rar, asa ca are sa-mi spuna altele atunci cind ma vede.. nu sa-mi tina teoria culorilor si hainelor...

Prefer sa am parul rosu.. si unghiile mov.. si incaltarile verzi... si inelele cu pietre colorate. Si daca am parul rosu.. cum ar fi sa ma imbrac in culori? As arata ca o sorcova.. Ciudat.. lumea nu se gindeste la asta.

Prefer petele de culoare...