Ura

Nu stiam cum este ura, ura care urmeaza iubirii. Este imensa, plina de disperare, dar tinjeste sa primeasca o dovada ca-i neindreptatita. Si cu fiecare zi in care se dovedeste a fi indreptatita devine si mai montruoasa. Daca iubirea a fost pasiune, ura este obsesie. Nevoia de a-l vedea slab, speriat si mai prejos de mila pe cel iubit cindva. Dezgustul e aproape, iar demnitatea departe. Nu urasti doar ce ai iubit cindva, te urasti si pe tine insuti; cum ai putut sa iubesti asa ceva? (Jeanette Winterson, Pasiunea)