iubesti...

...pentru ca de fapt atunci iubesti, cind nu stii foarte bine de ce. Poti sti foarte bine de ce atunci cind nu iubesti pe cineva... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Drumuri...

... de aici pornesc drumuri, ne despartim, fiecare pe drumul lui, ne intilnim uneori la intersectii sau trecem tacuti in sens opus pe aceeasi strada ingusta, atunci ne facem loc lipindu-ne de ziduri... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Prima rosa si prima... mova :)

Imi place cum fica-mea isi creeaza universul. Are niste papusi cu nume de floare.. Totul a inceput cu Fifi, care este o floare de nu ma uita de fapt. Acum gashca s-a extins.. exista Primerose si Violet.. doar ca ea le spune Prima Roza si Prima Mova :))) ma distreaza foarte tare in special Prima Mova asta.

Compromis...

... incerc sa aranjez interior ce-ar mai fi de aranjat, sa pastrez un echilibru al dracului de fragil, de fapt un compromis, exact asta e innebunitor, ca tot ce sunt dincolo de... ce mai alcatuieste crusta e de fapt un perpetuu compromis... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Femeile trecute de 30 de ani

Am primit pe mail si, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu unele lucruri.. ma simt bine cu altele :)).. asa ca le impartasesc... Postul asta e pentru cele trei (cu mine patru) prietene ale mele.. din care una mi-a si trimis textul :))) Nu stiu cine a scris asta la origine, asa ca imi cer scuze autorului pentru ca nu-l creditez.. as face-o daca as sti cine este.

Pe masura ce inaintez in varsta, apreciez cel mai mult femeile trecute de 30 de ani.
O femeie trecuta de 30 de ani nu te va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa la ce te gandesti.
Daca o femeie trecuta de 30 nu vrea sa urmareasca un meci, nu sta prin preajma miorlaindu-se. Face ceva ce chiar isi doreste sa faca. Si de obicei e vorba de ceva mult mai interesant.
O femeie trecuta de 30 se cunoaste suficient pe ea insasi ca sa fie sigura de cine este, ce este, ce vrea si de la cine. Sunt putine femei trecute de 30 carora le pasa de ce-ai putea gandi despre ele sau despre ce fac.
Femeile trecute de 30 au o mare demnitate. Rareori se apuca sa tipe la tine la opera sau in mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, daca o meriti, nu ezita sa traga in tine.
Femeile trecute de 30 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele stiu cum e sa nu fii apreciat.
O femeie peste 30 are incredere sa te prezinte prietenelor ei. Una mai tanara cuplata cu un barbat isi ignora deseori chiar si cele mai bune prietene pentru ca nu are incredere sa le aduca in preajma lui.
Celor peste 30 nu le prea pasa daca esti atras de prietenele ei pentru ca stie ca ele nu o vor trada.
Femeile devin medium pe masura ce imbatranesc. Niciodata nu trebuie sa-ti martusisesti pacatele unei femei peste 30. Ele stiu intotdeauna.
O femeie trecuta de 30 arata bine purtand un ruj rosu stralucitor. Asta nu e valabila si pentru una mai tanara.
O data ce a trecut de un rid sau doua, o femeie peste 30 este de departe mai sexy decat omoloaga sa mai tanara.
Femeile de peste 30 de ani sunt deschise si oneste. Ele iti vor spune imediat daca esti un ticalos sau te porti ca un ticalos. Niciodata nu trebuie sa te intrebi cam pe unde te situezi in relatia cu ele.
Da, pretuim femeile trecute de 30 de ani pentru o multime de motive. Din pacate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligenta si fierbinte, trecuta de 30 de ani, exista o relicva cu chelie si burta in pantaloni galbeni facandu-se de ras alaturi de o chelnerita in varsta de 22 de ani.
Doamnelor, imi cer scuze. Iar pt toti barbatii care au spus "de ce sa cumperi vaca cand poti avea laptele gratis" pentru a-si justifica burlacia un update la zi: astazi 80% din femei sunt impotriva casatoriei. De ce? Au realizat ca nu merita sa cumpere tot porcul pt un carnat mic.

Cu dedicatie...

Ceva stabil...

...pentru ca trebuie sa fie ceva de care sa te poti agata, trebuie sa existe, pentru Dumnezeu, ceva stabil, la care sa poti veni cu cu sufletul in palme ca la Zidul Plingerii, sa te topesti in cuvinte... (Doru Davidovici, V de la Victorie)

Un zimbet...

Imi place cind Nichi alearga spre mine strigind 'mami, mami', imi zimbeste din toata inima si imi sare in brate. Se bucura sincer ca ma vede si i se lumineaza fata... se bucura sincer ca ma vede.. oare citi oameni maturi mai sunt atit de sinceri?..:) Cred ca sinceritatea e ceva ce pierdem pe parcurs si ajungem sa spunem oamenilor ceea ce vor ei sa auda.. in niciun caz ceea ce gindim cu adevarat..

Imi place...

... mirosul de cafea cind ma trezesc. Asta inseamna ca Doru mi-a facut cafea.. si ca s-a gindit la mine in dimineata respectiva...

ce imi place...

De astazi introduc o noua tema pe blog. De data asta n-a fost ideea mea. Una din cele patru (4 - de fapt suntem patru cu toatele, dar una sunt eu.. prietena cu mine.. si care ma mai iau uneori si de guler cind e cazul :)) prietene ale mele mi-a recomandat sa vad partea plina a paharului, sa ne povestim lucrurile frumoase, sa nu mai vorbim numai despre ce nu ne place sau ce ne enerveaza. Mi-am dat seama ca... 'she's got a point here'. Pentru ca luam lucrurile frumoase 'for granted' cum s-ar zice.. ne bucuram de ele pe moment si apoi le uitam. E in firea lucrurilor. Un client multumit spune cel mult unui alt potential client.. un client nemultumit insa.. spune cel putin altor trei, asa ca lucrurile nasoale au de trei ori mai multe sanse sa fie cunoascute. M-am hotarit sa inregistrez si momentele care ma bucura.. Nu de alta, dar viata e facuta din mici momente care ne bucura, care ne incinta, care nu ne lasa sa dormim... Se intimpla rar, dar totusi se intimpla uneori sa traiesti un moment magic si sa nu poti sa dormi din cauza.. sau mai bine zis datorita :)) lui.

Asa ca de astazi.. nu mai iau momentele frumoase for granted.. le impartasesc. Stiu ca e mult mai simplu sa impartasesti neajunsurile, frustrarile, supararile.. si cei mai multi nici nu sunt interesati de momentele frumoase din viata noastra, vor sa stie de cele urite.. din cel putin doua motive (nu ma pot gindi la mai multe acum).. 1. sa nu se simta singuri 'in their misery', adica sa vada ca si altii au parte de asta sau 2. sa isi 'enjoy more' momentele lor frumoase.. sa le aprecieze mai mult.

Acestea fiind zise.. astazi mi-a placut foarte mult cum ciuguleau pasarelele paine la mine la geam... si zgomotul pe care il faceau in timpul operatiunii.. oare vine primavara? :))))

BitterSweet - The Bomb

Virtually speaking...

Se spune despre grupa de virsta 12 - 16 (aproximativ.. pentru ca virsta scade cred cu timpul), care sunt foarte activi in zona retelelor sociale si a mesajelor instant ca sunt... too young to go out, too old to stay in, asa ca au gasit aceasta metoda prin care socializeaza (go out pina la urma) fara a-si parasi locuinta. Se intilnesc si discuta cu prieteni si nu numai.. 'sheruiesc' muzica sau poze.. flirteaza.. sunt socialmente activi si dupa ce intra in casa. Studiul s-a facut pe aceasta grupa de virsta pentru ca marketerii sunt interesati de ei in mod special.. ei sunt pina la urma clientii de maine.. daca ii cresti de mici.. ii ai cum vrei tu.. sau in orice caz evolueaza impreuna.

Din ce in ce mai des insa.. membrii foarte activi ai mediului virtual.. sunt cei de 30 sau putin peste... oameni cu familie (nu neaparat foarte numeroasa).. cu responsabilitati :))) Nu stiu daca s-a facut un studiu in privinta asta - eu n-am intrat in posesia lui - vorbesc prin prisma observarii directe.. si a experientei 'first hand'. As fi curioasa sa aflu rezultatele unui astfel de studiu.. pentru ca eu cred ca aceasta grupa de virsta e too old to go out, to young to stay in.. asa ca sunt 'deliriously social, virtually speaking' (dupa cum suna un status pe facebook)...

Joy Division - Love will tear us apart again

Am auzit melodia asta la un amic pe blog :) (tnx Mitrix) si... mi-am adus aminte ca in weekend e sarbatoarea aia isterica cu inimioare si mult rozzzz.... M-am gindit initial sa pun si versurile, dar.. cine e realmente interesat/a le va cauta si singur/a :)

Sweet... freedom

Multi probabil vor spune ca sunt o mama denanturata... unii pentru ca n-au copil si nu stiu cum este. Ceilalti, care vor spune asta si au copil/ii, nu vor sa recunoasca adevarul.. sau poate sunt eu pur si simplu sarita de pe fix sau.. trebuia sa mai copilaresc o vreme.. dupa cum spuneam intr-un post mult mai vechi despre copii.

Luni Nichi a ramas la bunici... Asta inseamna asa de multe pentru mine. De obicei, cind e acasa.. ma pling de faptul ca nu pot sa dorm.. cit as vrea. Sa explic putin. Daca e acasa e treaza pina pe la 10 seara, asta inseamna ca toate activitatile care nu o implica in mod activ trebuie sa se desfasoare dupa aceasta ora.. deci ajung sa ma culc destul de tirziu. Asa ca de fiecare data cind stiu ca va ramine la bunici ma gindesc cu interes la faptul ca voi avea o seara numai pentru mine in care pot sa si dorm... daca vreau. Dar invariabil, cind ea nu este acasa dorm chiar mai putin, pentru ca fac neintrerupta acele activitati care sunt mai mult sau mai putin ignorate sau lasate sa astepte cind este ea acasa..

Stiti cum se spune ca esentele pure vin in sticlute mici.. ei bine, aceste momente in care nu e copilul acasa sunt ca niste guri de aer proaspat... hmm.. o baie.. lunga.. fara intreruperi.. sau o carte buna si un pahar de vin si o tigara... sau o bere cu 'baietii' in cazul lui Doru.. sau... Ajungi sa apreciezi momentele astea la adevarat lor valoare :))) Te simti putin ca Alice in Tara Minunilor :)

E un sentiment asa.. de libertate care iti ia mintile si iti vine sa iesi pe strazi in cele citeva ore (pina la urma sunt doar citeva ore...) in care ai pasat responsabilitatea imediata..

yeah... o carte buna... de data asta va fi o recidiva.. pentru ca am mai citit-o o data, dar merita... pentru ca... nu-i asa... Grecia este ca o oglinda. Te face sa suferi si apoi inveti.. sa traiesti. (John Fowles, Magicianul)

Cind incep sa imbatrineasca femeile...

... sa zicem ca exista semne pentru asta... Sunt sigura ca s-au mai spus cele de mai jos - pentru ca nu cred in judecati de valoare (mai ales ale mele) - si sunt sigura ca mai exista si alte semne... asa ca astept completari :))) La prima vedere/giving it a first thought... am venit cu aceste idei marete:

1. Cind pustoaicele de la bloc te iau cu "saru' mina".
2. Cind arati mai bine imbracata decit dezbracata (dar numai tu stii asta:)).
3. Cind ai o tona de machiaj, dar rezultatul este 'cit mai natural'.
4. Cind nu te mai duci in club 4-5 nopti din 7.
5. Cind o noapte pierduta inseamna o zi intreaga de recuperare si inca alte citeva..
6. Cind spontaineitatea (a se citi.. hai sa plecam la mare in noaptea asta / hai sa plecam la munte acum) inseamna ca iti iei bilete de avion low cost (sau nu) cu 3 luni inainte.
7. cind crezi ca oja rosie pe unghiile de la picioare transmite energie pozitiva chiar si prin bocanci :)))
8. Cind ai mai multe perechi de pantofi decit zilele lunii.
9. Cind la magazinul de cosmetice ti se dau cadou mostre de creme antirid...
10. Cind dai linistita o noapte de betie pe una cu un pahar de vin bun si conversatie pe masura.
11. Cind ai maxim 3-4 prietene care stiu totul despre tine.
12. Cind ai invatat cum sa faci fata obligatiilor sociale (a se citi mese in familie de Craciun etc) cu zambetul pe buze si sa para chiar ca iti face placere sa fii acolo si sa razi la glumele rasuflate ale lui 'nea Georgel'
13. Cind incepi sa vorbesti singura si bifezi mental task-uri pe un to do list de care numai tu esti constienta.

Gata... nu-mi mai vine nimic acum. Las 13 pentru moment. Poate mai completez cindva :) sau poate completeaza altii :) Nu toate se aplica neaparat la mine, deci nu sariti sa trageti concluzii :)))

Etichete...

Suntem superficiali. Bine, asta e o banalitate pentru ca stiam deja si s-a spus de nenumarate ori, dar nu se poate sa nu ma revolte. Nu trecem dincolo de suprafata decit foarte rar, in schimb emitem judecati de valoare despre oameni pe care ii vedem o data-n viata si cu care nu schimbam mai mult de trei cuvinte.

Stiam ca par o persoana cu nasul pe sus, enervanta, uneori snoaba, distanta, rece.. si multe altele, pentru ca nu socializez usor si nici nu-mi propun sa fiu placuta.... doar sunt.. cum rezonez cu ceilalti e pina la urma problema lor, nu a mea.

Dar 'emo'... asta nu mai auzisem pina acum. Nu ca ar fi neaparat ceva rau in a fi emo.. si nu vreau sa stirnesc acum discutia despre subiectul emo pentru ca si despre asta s-au spus/scris multe. Faptul ca am freza nu stiu cum sau ca ma imbrac nu stiu cum.. n-ar trebui sa fie suficient pentru o eticheta si un verdict in ceea ce ma priveste.. sau pe oricine altcineva.

Un om e mult mai mult decit ce se vede la o prima privire. Cit de greu e sa-ti dai interesul sa vezi ce e e dincolo de suprafata? Asta daca te intereseaza.. Iar daca nu te intereseaza ar trebui sa-ti pastrezi judecatile de valoare despre suprafata si sa taci... si atit.. Nu conteaza cit de lung am parul... sau n-ar trebui sa conteze, dar se vede treaba ca suntem atit de suficienti incit consideram ca ce credem noi e adevarat si ca nu trebuie sa mergem dincolo de aparente pentru a emite pareri axiomatice despre cineva.. pe care nu-l cunoastem.

Heil, heil moldern world...

Moment...

Pe o banca, la soare, cu o cafea si o tigara si editand un text (orice text)... Mi-am adus putin aminte de vremea in care lucram la BC si imi luam uneori de lucru in curte.. la aer.... la soare...

Cele cinci stadii ale betiei

Am primit asta pe mail si n-am rezistat.. a trebuit sa o impartasesc :) Sounds familiar? :))) Someone? Anyone?

Stadiul 1 - DESTEPT
Este stadiul cand devii brusc un expert in orice subiect de discutie cunoscut din univers. Tu stii ca stii orice si doresti sa imparti cunostintele tale tuturor celor ce doresc sa te asculte. In acest stadiu tu ai intotdeauna dreptate. Si desigur, persoana cu care discuti nu stie nimic, acest stadiu devine interesant cand ambele parti sunt inteligente.

Stadiu 2 - ATRACTIV
Acesta este stadiul cand relizezi ca esti cea mai ATRACTIVA persoana din intregul bar si ca fiecare te admira. Esti convins ca orice strain te admira si este amator sa discute cu tine. In mintea ta esti convins ca esti si cel mai DESTEPT incat poti discuta despre orice subiect.

Stadiul 3 - BOGAT
Acesta este stadiul cand devii cea mai BOGATA persoana din incapere. Cumperi bautura pentru toata lumea deoarece crezi ca ai buzunarul fara fund. Poti face de asemenea pariuri, deoarece desigur esti inca DESTEPT, asa incat in mod natural vei castiga. Oricum nu conteaza daca pierzi ptr ca oricum esti BOGAT. De asemenea cumperi bautura ptr oricine te considera cea mai ATRACTIVA persoana prezenta.

Stadiu 4 - INVINCIBIL
Acesta este stadiul in care te poti lupta cu oricine, oricand. Adica devii INVINCIBIL. Este de asemenea stadiul in care poti provoca pe oricine . Nu ai nici o teama ca poti pierde lupta deoarece esti DESTEPT, esti BOGAT si inca esti ATRACTIV in comparatie cu ceilalti.

Stadiul 5 - INVIZIBIL
Acesta este ultimul stadiu al betiei. Din acest moment poti face orice deoarece acum esti INVIZIBIL. Poti dansa pe masa, toti ceilalti nu te vor observa. Poti sa jignesti pe toata lumea, nimeni nu se va certa cu tine... ptr ca esti INVIZIBIL

un nou topic

Era o vreme cind imi notam pasaje interesante sau citate din autori mai mult sau mai putin cunoscuti. Erau cuvinte care rezonau cu mine.. si atit. Nu stiu daca erau interesante si pentru altii.. sau inteligente.. dar imi spuneau ceva mie si asta conta... N-am mai facut asta de foarte multa vreme.. asa ca deschid un nou topic...

"... unii isi pot petrece toata viata impreuna, fara sa-si stie numele unul altuia. Sa dai un nume e un proces dificil, care ia mult timp; numele trebuie sa dea seama de esenta si inseamna putere. Insa cine te cheama acasa in noptile de nebunie? Doar cel sau cea care iti stie numele...."
Jeanette Winterson, Portocalele nu sunt singurele fructe

Ce as face daca nu mi-ar fi frica...

....m-a intrebat domnul in leapsa pe blogguri. Mi-a luat o vreme sa raspund.. pentru ca nu m-am gindit niciodata la sentimentul asta ca la 'frica'.. uneori l-am considerat bun simt, alteori modestie... lasitate... constiinta..

daca nu mi-ar fi 'frica' as spune lucrurilor pe nume.. pe numele pe care il dau eu sau pe care il cred eu, fara sa ma gindesc vreo clipa la consecinte. Pina la urma despre asta este vorba, despre consecinte.. si cu cit inaintam in virsta (da, experienta.. batrinete.. ani.. ) cred ca devenim mai constienti de consecinte. 

Acum citiva ani nu mi-as fi pus problema asa.. acum citiva ani, daca aveam ceva de spus sau de facut, spuneam/faceam si 'mi se rupea de ce va fi urmat', de ce va zice unul sau altul, de ce va face unul sau altul. 

In scoala generala m-am certat cu profa' de georgrafie si de 1 martie. Ea a refuzat sa primeasca martisorul de la mine pe motiv ca n-are nevoie de el. Si m-am dus si l-am aruncat la cos.. de fata cu toata lumea, inclusiv cu ea.. toata lumea se uita la mine sa vada ce fac. Si eu asta am simtit ca trebuie sa fac.. era pentru ea, daca ea nu avea nevoie de el.. eu cu atit mai putin. Nu m-am gindit nici macar o secunda la acest gest.. l-am facut.. natural.. fara remuscari.. fara 'frica'... Sigur, cind am ajuns acasa mama deja stia.. stia toata scoala de fapt ce facusem eu, inclusiv diriga' si ea a sunat-o pe mama.. Evident am avut un scandal de toata frumusetea acasa.. Problema cea mai mare a mamei mele erau consecintele acestei fapte.. ea deja construise scenarii apocaliptice despre cum o sa ma lase profa' corijenta (sa ne intelegem.. eram olimpica la geografie.. n-ar fi avut cum sa ma lase corijenta nici daca m-ar fi ascultat in fiecare zi, sau din materiile altor trimestre - ceea ce s-a si intimplat). Ei ii era frica de consecintele pe care si le imagina.. eu nu mersesem asa de departe. Pentru mine lucrurile se terminasera acolo, in cosul de gunoi. Nu am inteles-o atunci si probabil ca si ea uitase cum era la virsta mea cind nu construiai 'frici'. 

De fapt asta se intimpla odata cu virsta si cu experienta, inveti sa construiesti frici si consecinte.. si sa te gindesti la ele inainte.. inainte ca ele sa devina o realitate si chiar inainte sa te apuci sa faci ceva care le-ar da posibilitatea sa devina realitate. Si asta e ce mi-a zis mama.. 'esti inconstienta?.. cum ai putut sa faci asa ceva?!' da, poate eram.. si sigur era liberator.. 

Acum stau si ma gindesc cite martisoare metaforice as arunca la cos daca nu as fi devenit constienta.. si pina la urma prizoniera.. Sigur, acum lucrurile s-au schimbat putin pentru ca exista o persoana care depinde de mine si unele consecinte o pot afecta pe ea... dar totusi.. odata cu virsta inghitim in sec si ne inghitim si umilinta atunci cind cineva refuza martisorul si ne asezam cuminti in banca..

a doua oara la Paris..

In vara va spuneam ca ma incearca diverse senzatii la intoarcerea de la Paris. Ei bine.. acum sunt a doua oara la Paris si am nemultumiri. 

Prima.. de care mi-am adus aminte acum, dar am incercat-o si prima oara, este ca nu au buda in aerport.. adica inainte sa-ti iei bagajul.. Deci.. te dai jos din avion si.. in orice alt aerorpot civilizat poti sa te duci la buda pina vine bagajul.. ei.. aici nu ai unde. Si nici dupa ce-ti iei bagajul nu e mai simplu.. pentru ca trebuie sa te duci la subsol. Si pute foarte tare la buda. Poate de aceea au ascuns-o in subsol. 

A doua nemultumire.. la hotel te cazezi dupa ora 15:00.. asta inseamna ca daca ajungi mai devreme trebuie sa te plimbi cu bagajele dupa tine.. sau sa lasi geamantanul la receptie si sa pleci oricum pe strazi sau sa stai in barul hotelului. 

Nu.. in concluzie.. adica are locuri frumoase, nimic de zis, dar mi se pare ca e un oras cu pretentii foarte mari, dar care nu se ridica la nivelul pretentiilor. 

Ramin la parerea ca imi place Londra mult mai mult! Si oricit de reci se spune ca sunt englezii, Londra mi se pare un oras mult mai primitor.. atmosfera e mult mai frumoasa.. cit despre atmosfera inainte de sarbatori... incomparabil mai interesanta decit la Paris. 

Parisul mi se pare frumos vara.. cind poti sa te plimbi si sa faci picnic pe peluza din fata Turnului Eiffel.. sau sa te plimbi pe linga Sena.. Iarna, adica acum.. e urit.. si nici magazinele nu sunt foarte invitante.. si nu sunt reduceri prea multe sau oferte de sezon. Chiar si pentru shopping Londra e mai ofertanta.. Scuzati voi francofili.. oricit de mult am incercat.. nu mi se portiveste stilul.. sau poate m-am obisnuit cu stilul anglo-saxon.. asta e.. :)))

Dress code...

A venit acel moment din an cind toata lumea organizeaza petreceri.. baluri.. gale.. serate. De ce acum mai mult ca in orice alta perioada nu stiu, dar m-am saturat sa vad lume deplasat imbracata pentru ca de fapt nu stie despre ce este vorba, nu pentru ca stie si a vrut sa fie iesita din tipare.. asa ca.. iata dragi cititori..

www.dresscodeguide.com

Am gasit explicatiile de mai jos pe undeva pe la noi, deci exista.. trebuie numai sa le cauti si sa te intereseze...

Formal: - trecut pe invitatiile pentru receptii, baluri, Opera, gale caritabile. Pentru barbati “formal” indica, obligatoriu, “white tie”, iar pentru femei “rochie de bal”. “Formal” este echivalentul “nivelului 0” in politica, iar tinuta care trebuie purtata de catre barbati este formata obligatoriu din: frac cu revere din satin, pantaloni negrii cu vipusca (simpla sau dubla) din satin, camasa alba cu plastron apretat si guler atasat cu nasturi, cravata alba, vesta alba, pantofi si (normal) sosete negre suficient de lungi astfel incat atunci cand stai picior peste picior sa nu lasi sa se vada niciun milimetru de piele... Sunt acceptate medalii sau oricare alte insemne si decoratii precum si jobenul, manusile albe si o esarfa din matase alba. Pentru femei rochiile de bal indicate sunt cele fastuoase, clasice, fara sa bata recorduri de fantezie sau inovatie, in general realizate intr-o singura culoare. Toate aceste restrictii trebuie respectate exact si nu exista nicio scuza si nicio solutie de compromis.

Semi-formal – un dress code care apare indicat in special pe invitatiile pentru nuntile “cu pretentii”, premiere teatrale sau unele baluri. Semi-formal presupune “black tie” pentru barbati si “rochie de seara” pentru partenerele lor. Fata de “Formal” aici exista o mai mare libertate, sunt acceptate, chiar daca cu mare atentie, variatiuni si chiar mici excentricitati. “Black tie” descrie intotdeauna smoking-ul si papionul negru din matase, perfect decupat pe albul imaculat al camasii. Data fiind strictetea combinatiei, detaliile vor face (ca intotdeauna) diferenta: butoni, un ceas plat (in majoritatea timpului ascuns sub mansetele duble) si o batista alba in buzunarul de la piept. “Rochia de seara” este astazi un termen destul de abstract si poate si de aceea in cazul ei exista o mai mare libertate de exprimare. Femeile pot alege intre o rochie de cocktail (descrisa, in mod traditional, ca fiind rochia care se opreste imediat peste genunchi, realizata dintr-un material pretentios) si clasica rochie de seara, lunga. (cam tot ceea ce intalnesti pe covorul rosu de la Oscar sau Cannes. )

Informal – un dress code indicat pentru intalniri de afaceri sau diplomatice care implica, in cazul barbatilor, costumul clasic in nuante inchise si cravata, iar pentru femei este sugerata o tinuta in acelasi spirit business, cu cateva mici accente feminine (o bluza delicata din matase, o bijuterie fantezie prinsa de rever) sau o rochie cu linie conservatoare. Informal poate fi folosit cu succes pentru toate evenimentele care nu impun genul “white tie” sau “black tie”.

Cocktail attire - Un dress code “cocktail” indica purtarea unui costum clasic pentru barbati si rochie ¾ pentru femei (taiata pe sau la cativa centimetri sub genunchi).Fata de “clasicele” dress code-uri exista insa o mai mare libertate de exprimare si experimentare, in functie de gradul de importanta al evenimentului, spatiul in care se desfasoara (intr-un fel te imbraci pentru un garden-party si cu totul altfel pentru o mini-receptie sau o intalnire construita pe pretextul unui “five o’clock tea”) si sezon. Pentru barbati, vara, costumul clasic poate sa fie inlocuit de un sacou bine croit, o camasa simpla si o cravata fantastica, iar femeile isi pot purta rochiile din straturi de voal, cu imprimeuri diverse si accesorii fantezii. Iarna bratele si decolteul pot fi aparate de frig cu ajutorul unei cape, bolero sau un sal elegant. Ca variante acceptate ale rochiilor de cocktail sunt sugerate combinatiile de pantalon (nu sport) cu o bluza pretentioasa sau un top mai special. Coafura si machiajul trebuie sa fie in armonie si sa respecte momentul zilei in care se desfasoara evenimentul.

Dress code-uri tematice – "Pop”, “Disco”, “Rosu”, “Negru”, “Flori”, “New York” sau variante extreme gen “Bondage” si “Porno-chic” pot sa apara in dreptul dress code-ului. Aceste “indicatii pretioase” iti dezvaluie mai multe despre ceea ce te poti astepta sa gasesti la fata locului. Libertatea de interpretare a temei este totala si tine strict de stilul tau personal si de fantezie.

Personality Disorder

Am gasit chestia asta pe undeva si... am potential.. Schizoid, antisocial, evitant si obsesiv-compulsiv... să știți cu cine aveți de-a face, nu de alta...

Personality Disorder Test Results Paranoid |||||||||| 34% Schizoid |||||||||||||| 54% Schizotypal |||||||||||| 42% Antisocial |||||||||||| 50% Borderline |||||| 30% Histrionic |||||||||| 34% Narcissistic |||||||||| 38% Avoidant |||||||||||| 50% Dependent |||||||||||| 46% Obsessive-Compulsive |||||||||||| 50%

Take Free Personality Disorder Test
personality tests by similarminds.com

Disorder Info

Eccentric Personality Disorders: Paranoid, Schizoid, Schizotypal

Individuals with these disorders often appear odd or peculiar.

Paranoid Personality Disorder - individual generally tends to interpret the actions of others as threatening.

Schizoid Personality Disorder - individual generally detached from social relationships, and shows a narrow range of emotional expression in various social settings.


Schizotypal Personality Disorder - individual is uncomfortable in close relationships, has thought or perceptual distortions, and peculiarities of behavior.


Dramatic Personality Disorders: Antisocial, Borderline, Histrionic, and Narcissistic

Individuals with these disorders have intense, unstable emotions, distorted self-perception, and/or behavioral impulsiveness.

Antisocial Personality Disorder - individual shows a pervasive disregard for, and violation of, the rights of others.

Borderline Personality Disorder - individual shows a generalized pattern of instability in interpersonal relationships, self-image, and observable emotions, and significant impulsiveness.

Histrionic Personality Disorder - individual often displays excessive emotionality and attention seeking in various contexts. They tend to overreact to other people, and are often perceived as shallow and self-centered.

Narcissistic Personality Disorder - individual has a grandiose view of themselves, a need for admiration, and a lack of empathy that begins by early adulthood and is present in various situations. These individuals are very demanding in their relationships.


Anxious Personality Disorders: Avoidant, Dependent, Obsessive-Compulsive

Individuals with these disorders often appear anxious or fearful.

Avoidant Personality Disorder - individual is socially inhibited, feels inadequate, and is oversensitive to criticism

Dependent Personality Disorder - individual shows an extreme need to be taken care of that leads to fears of separation, and passive and clinging behavior.

Obsessive-Compulsive Personality Disorder - individual is preoccupied with orderliness, perfectionism, and control at the expense of flexibility, openness, and efficiency.

cercul vicios..

Am simtit nevoia sa scriu despre asta neaparat. N-am mai calatorit cu autobuzul pe ruta Romana - Drumul Taberei de citeva luni... vreo 6 mai exact. Pe atunci era groaznic.. aglomeratie pe strada.. aglomeratie in autobuz. Preferam sa merg pe jos cel putin de la eroilor pina acasa pentru ca oricum ajungeam mai repede. Aseara.. printr-un concurs de imprejurari am ajuns in autobuz.. Surpriza.. nenumarate scaune libere.. cred ca erau maxim 15 persoane in autobuz, majoritatea pensionari sau studenti.. Pe strada.. ca de obicei haos. Am ajuns in mod foarte civilizat acasa in 35 de minute.. nu stiu cum si prin ce miracol, cred ca toata lumea din Drumul Taberei si-a louat masina si acum blocheaza dealul de la Academie.. lasind in acelasi timp locurile libere din autobuz.. Si mai cred ca masinile totusi ocolesc banda de autobuze pentru ca de.. astea tot opresc in statie - asa ca mi-a placut cu autobuzul ieri.. ce folos ca nu prea imi e la indemina autobuzul din Romana.. dar asa, din cind in cind cred ca e interesant. Si am avut timp si conditii sa si socializez cu prieteni cu care n-am vorbit de multa vreme..

Joshua Radin - What if you

Ingrid Michaelson - corner of your heart

Paris, Paris...

Am revenit de la Paris. Nu pot sa va spun.. ma incearca diverse senzatii..

Tracy Chapman - The promise

Tracy Chapman - Change

Ingrid Michaelson - The way I am

Tracy Chapman - Bridges

posesorii de i(orice... apple sa fie si castile aferente)

Da, bine, castile albe erau definitorii pentru ipod (acum au aparut de diverse culori..) si pentru posesorii acestora.. dar mai e ceva ce fac absolut toti cei care au un i(ceva, orice).. si anume trebuie sa descurce castile. 

Oricum le-ai tine sau oricum le-ai impacheta, cind le scoti se incurca si fiecare om care poseda un iPod trebuie sa treaca neaparat prin ritualul descilcirii castilor (dureaza citeva zeci de secunde) inainte de a putea asculta muzica. 

Imi aduc aminte ca am vazut asta foarte des in UK.. oamenii isi pescuiau obiectul din buzunar sau din geanta sau de pe unde si-l pusesera si incepeau sa tricoteze cu castile citeva zeci de secunde bune.. Va zic.. nu e intentionat, nu o fac sa arate ca-l au, dar chiar asa se intimpla. 

Am incercat sa fiu foarte ordonata, mi-am luat husa, le-am rulat in jurul obiectului, le-am indesat in husa, am incercat mai multe variante.. no luck.. ritualul trebuie respectat, oricit de mult m-ar enerva asta.. Si in timp ce cautam o poza pentru postul asta am gasit si solutia (si alte articole interesante pe site). Poate o sa functioneze.. 

și LE: 8 ani mai târziu... în 2016 au apărut AirPods... ca să nu mai existe această problemă :)))) pentru viitoare idei de business.. watch me... vă spun ce mă deranjează...

Anouk - I don't wanna hurt

Au revenit muzicile de weekend... :)

crezi ca e mai simplu.. dar

cred ca postul Momente lacrimogene este cel mai citit post al meu si cel care a stirnit cele mai multe reactii.. in scris sau in persoana. Cineva mi-a spus ca am lansat un nou curent.. al sinceritatii. Nu a fost cu intentie. N-as fi vrut sa demolez imaginea idilica si misiunea 'nobila' a femeilor, dar am avut nevoie de acel moment de sinceritate.. si poate de multe altele. Cind ma intreaba cineva cum e sa ai un copil le spun ca nu e bine.. asta e. Asta mi se intimpla mie. Sigur, acum lucrurile sunt mult mai 'fun' si omuleatza e simpatica, dar nu e simplu si nici nu va fi vreodata simplu. Sigur, n-au trecut decit doi ani si patru luni, dar copilul e acolo si din momentul in care apare... gata.. lucrurile se schimba si nu prea ai ce sa faci. E o schimbare majora. Nu glumeam cind spuneam ca eu probabil ar fi trebuit sa mai copilaresc. Si acum am momente in care imi vine sa-mi iau cimpii. Dupa cum spuneam lucrurile nu se schimba neaparat in bine.... adica se schimba in bine si in rau in acelasi timp. Cind nu mai urla fara motiv (sau poate exista un motiv, dar mama nu-l stie), copilul incepe sa se tirasca pe jos.. sau pe unde-l lasi. Deci Nu mai urla in patutzul/carutzul in care l-ai pus.. incepe sa descopere lumea.. si atunci nici macar nu-l mai poti lasa urlind sa pleci intr-o alta camera. Nu, trebuie sa stai legata de el.. pentru ca.. desi nu va dati seama, pe jos sunt niste lucruri foarte interesante si periculoase (unele la care nici nu v-ati gindi vreodata). Luati de exemplu o masa plianta.. copilul isi prinde cu siguranta degetele.. sau chiar capul acolo.. mda.. nu v-ati gindit pina atunci ca e posibil. De fapt o masa plianta poate parea un obiect foarte sigur si normal pina ai un copil tiritor prin casa... sau prizele, firele, dulapurile.. totul este o cursa cu obstacole si capcane. Si uite asa ajungi sa stai linga el non-stop. Apoi vine faza in care vrea sa mearga.. si tu stai aplecata la 90 grade pina nu te mai poti indrepta.. si faza asta dureaza o vreme. Apoi merge singur.. ati putea sa spuneti ca e o binecuvintare.. ei bine.. depinde cum privesti lucrurile. Nu mai stai aplecata.. dar esti in pozitie de start in mod constant. Pentru ca odata cu mersul vine si catzaratul.. Si nu mai poti sa stai linistit pe un scaun sau o banca.. pentru ca in secunda doi copilul e in mijlocul strazii si tu stabilesti un nou record de viteza la cursa de 100m. Credeti ca e mai bine?.. nu.. nu e mai bine.. Mai bine e doar cind copilul te stringe in bratze si iti spune 'mami'.. dar altfel nu e bine deloc.

Real hypermarket... chiar fara egal!

Sa va spun una care mi-a marcat weekendul..:) Am fost plecata o perioada, asa ca am stat putin mai mult pe acasa in weekend.. care pentru mine incepe vinerea. Asa ca la sugestia 'ar trebui sa mergem sa facem si noi niste cumparaturi' am marsat, dar 'mai tirziu'. Ba chiar.. de ce sa nu mergem noi la Real ca tot e deschis toata noaptea... Zis si facut. Pe la ora 10 noaptea, dupa ce s-a culcat copilul, am purces la cumparaturi la Real. Am ajuns intr-un final la 'minunatul hypermarket' ce va spune asta... hypermarket? Mie una imi spune ca nu te duci sa cumperi o paine.. te duci sa-ti faci cumparaturile saptaminale.. sau in orice caz, o sesiune serioasa de cumparaturi. Asa ma gindeam io in naivitatea mea.

Ajungem fericiti la real si incercam sa intram in parcare.. eee.. aici a inceput surpriza. Cind ai un caine care de obicei iti ocupa tot portbagajul si un copil care sta pe jumatate sau aproape din bancheta din spate, nu prea ai o alta varianta pentru bagaje, decit sa-ti iei portbagaj de masina.. vestitele cutii argintii sau ce culoare or fi ele.

Cu tomberonul respectiv pe masina reusim sa intram in parcarile subterane de la Mall sau Cora. Ei bine, la Real trebuie sa ai sub 1.90 m pentru a intra in parcarea subterana. Si n-ai ce sa faci pentru ca inaltimea nu este masurata cu o bara legata de vreun lant ci cu o structura metalica.. tocmai buna sa sparga un portbagaj de plastic. Din categoria pe-aici nu se trece amaritilor.. n-aveti masina mica fara tomberon.. nu intrati na. Partea si mai frumoasa este ca nu au o altfel de parcare!!! Dupa ce am incercat parcarea subterana si am vazut ca n-avem cum sa intram ni s-a recomandat sa ne cautam pe strada.. sau prin spatele blocurilor.. VINERI noaptea la ora 22.30!!! cind toata lumea e acasa.. si intr-un cartier in care oricum strazile dintre blocuri sunt un fel de alei.. Si io am venit la cumparaturi, la hypermarketul Real.. n-am venit in vizita la vreun om care sta in Titan!!!

In fata hypermarketului este o parcare.. nu foarte mare, vreo 20 de locuri de parcare. Baietii de la paza mi-au zis ca e parcarea angajatilor si n-avem voie acolo. Repet.. se facuse deja 22.45 (ca dadusem deja un tur de cartier in cautarea unui loc de parcare).. Cine mai vine la munca la ora respectiva?!? Zic.. putem sa stam aici vreo 30 minute sa ne facem si noi cumparaturile ca la ora asta nu prea mai avem unde sa la facem? Nu se poate. Zic.. bine.. sa incerc cu cineva din conducerea magazinului.. ca poate aia, dandu-si seama de absurdul situatiei fac o exceptie si ne lasa sa parcam. Intru.. vorbesc cu o doamna de la informatii.. ea ma intreaba foarte preocupata de situatia mea daca n-am gasit niciun loc de parcare pe strada.. sau in spatele blocurilor.. sau pe undeva... Oameni buni, am venit la magazin sa-mi fac cumparaturile.. n-ar trebui voi sa-mi asigurati un nenorocit de loc de parcare?!? Ar trebui sa fie treaba mea sa-mi gasesc unul prin cartier?!? Zic.. pot sa vorbesc cu cineva din conducere? Sigur, cu seful magazinului.. Vine un domn.. ii explic situatia.. Se vede treaba ca a facut multe cursuri de cutomer care si a invatat cum sa empatizeze cu clientul frustrat si nervos. Zimbeste timp la mine pe tot parcursul discursului meu si imi zice acelasi lucru.. sa-mi caut io loc de parcare in spatele blocurilor!!! 'Adica imi recomandati sa plec!' iar el zice 'Nu, nu va recomand sa plecati, dar daca nu intrati in parcare.. trebuie sa va cautati alt loc unde sa parcati'. Dar in parcarea din fata nu se poate?!? macar juma' de ora? Nu.. in niciun caz. E parcarea conducerii magazinului. In aceste conditii m-am intrebat 1. Cine din conducerea magazinului mai vine la munca la ora 23.00 intr-o zi de vineri si 2. daca evident conducerea magazinului este mai importanta decit clientii magazinului.. si nu in ultmul rind.. daca conducerea magazinului are macar idee ca astfel de lucruri se intimpla... Asa ca am plecat.. din categoria m-am dus bou si-am venit vaca! La Real nu se poate nene, pentru ca nu exista exceptii.. si poti sa-l vezi pe client tirind milioane de pungi spre aleile dintre blocuri.. Pentru ca, dupa cum va spouneam, nu prea vine multa lume sa-si ia asa.. ceva simbolic, lumea merge la hypermarket pentru cumparaturi serioase. Cum sa le cari apoi la masina (care nu e in apropierea magazinului)?!? Va spun eu ca am vazut scena in timp ce ieseam din magazin.. Un cetatean cu cosul doldora de produse se indrepta spre masina lui, lasata pe marginea drumului probabil sau pe aleile dintre blocuri, iar cei de la paza au inceput sa alerge dupa el pentru ca nu avea voie sa plece cu cosul.. asa ca cetateanul i-a vazut si a inceput si el sa alerge spre masina si astia de la paza dupa el... deci e chiar misto la Real.. ai spectacol asigurat - sigur, daca esti relaxat si vrei spectacol, nu daca ai vrea sa-ti faci cumparaturile. Prin urmare.. prima si ultima mea incursiune la real s-a terminat prost.. alta sigur nu va mai exista..

Mi-am facut cumparaturile La Fourmi, linga casa, tot non-stop deschis. Ne-au lasat sa plecam cu cosul pina la scara blocului. Toata stima.. La Fourmi + 100 bile albe. Real.. nici nu merita mentionat.. l-am scos din lista de potentiale locuri in care sa-mi fac cumparaturile.

Cel mai bine... Zen..

De saptamina trecuta inca incerc sa experimentez starea zen la birou. E foarte diferit ce se intimpla.. surprinzator.. pina la lacrimi. Uneori iti vine sa-ti iei cimpii si sa-ti bagi picioarele. Asa ca m-am hotarit sa fiu zen (sigur, e o figura de stil), dar le mai dau o sansa. pina la urma am 30 de zile perioada de proba.. se poate intimpla orice.. In unele zile mi se pare mai bine. In altele.. tara piere si babele se piaptana.. iar in altele toate mi se intimpla numai mie. Da' stiti ce ma scoate absolut din sarite?!?.. cind un personaj (de formatie inginer... blestemul vietii mele, cred).. pe pozitie de suprem... imi vorbeste mie de vizibilitate!!! Vizibilitatea companiei.. noi facem x lucru pentru vizibilitate.. si y tot pentru vizibilitate... Si se mai mira lumea ca tara asta e cu curu'n sus. Fiecare ar trebui sa faca ce stie, nene! Ce a invatat sa faca.. sau daca se apuca de altceva.. atunci sa invete si acel altceva.. ca vizibilitate nu inseamna nimic! cum stam cu pozitionarea? cum stam cu recunoasterea brandului? cum stam asa.. pur si simplu pe planeta si ne dam mari.. asta e.. Zen... si numai cu Zen se poate pentru ca altfel.. exista mai multe variante.. ris isteric la mentionarea a zecea oara in cadrul aceleiasi fraze a cuvintului vizibilitate... sau dimpotriva.. ton arogant si punerea la punct a personajului... asa ca... Zen (cit m-or mai tine si pe mine nervii)..:)))

Snow Patrol - Chasing Cars

Am ramas in urma cu muzicile de weekend. A trecut prima saptamina la noul birou... asa ca weekendul l-am petrecut pe principiul odihna si tratament..:)) Asta e.. lume noua, obiceiuri noi, informatii foarte multe si noi.. neuronul meu singuratic avea nevoie de odihna..:)))

Asa ca va propun ceva.. altceva ca muzica de weekend... de marti..:)

Tracy Chapman - New Beginning

Desi nu e weekend, e prima zi de lucru.. la noul loc de munca...:)))

Tracy Chapman - Change

Tracy Chapman - The Promise

Am revenit si cu muzicile de weekend..:)))

ce faci cind n-ai ce face?

Copilul Nichita are 2 ani si o luna. nimic special veti spune. Asa e. Da' sa nu te duci cu copilul de 2 ani si 1 luna la tara.. cu mama, tata si bunicii.. ca se suie copilul pe pereti (ca si mama.. fie vorba intre noi). Pentru ca de fapt copilul nu prea are ce sa faca.. Asa ca, dupa ce-si termina programul liber ales - sculat la 7.30, maxim 8.00; executat baia de dimineata; executat si ceva de mincare daca are chef in dimineata respectiva, copilul de 2 ani si 1 luna face urmatoarele lucruri liber alese: joaca la nisip vreo juma' de ora, urcat si coborit scari pina il dor picioarele si nu mai poate, mers la girla sa vada cum bea Maurice apa, strigat vaca sa-i dea lapte de Milka (da, are legatura cu ciocolata Milka), mincat de prinz, dormit dupa-masa, sculat si executat din nou nisipul, scarile, girla si vaca.. copilul de 2 ani si 1 luna trece la individual compusele: suit in masina parintilor unde gaseste un pumn de monede (5, 10 si 50 bani) si se gindeste ca trebuie sa faca ceva cu ele.. gaseste o gaura care pare potrivita pentru moene si le indeasa acolo - gaura era cauciucul care imbraca frina de mina si care are o fanta ingusta (cind mama ride isteric vazind ce s-a intimplat, copilul baga mina sa scoata monedele si mina ramine intepenita, asa ca incepe copilul sa urle..); umplut costumasul de corp cu nisip pina la refuz - se ia una bucata lopatica de plastic, se traga tricoul si de indeasa nisip in sin.. pentru efect maxim nisipul trebuie sa fie ud... si se face asa un colac mare de nisip in tricou.. dupa care se striga mama sa o ia de jos ca nu se mai poate ridica. Va spun... e foarte distractiv la tara cu un copil de 2 ani si 1 luna..:)))) Asta daca nu cumva am luat-o total razna.

Vodafone minte cu nerusinare

Saptamina trecuta m-au agasat constant cu reclama lor... pe toate posturile tv.. sau pe cele citeva pe care ma uitam eu. Internet.. la viteza maxima 7.9 Mb (sau 7.2.. nu mai retin exact) in toata tara. Si eu eram in tara asta! Si.. surpriza.. eram la tara.. da, acolo, pe virful dealului unde eu si toata lumea pe care eu o cunosc spune ca esti la tara... Mda.. si aveam un modem de la Vodafone. Ca asa m-a convin consortul sa stau o saptamina pe-un picior de plai.. pe-o gura de... sa lasam poezia ca mi-a iesit pe nas. Asa.. dupa cum spuneam am fost convinsa sa stau acolo mult peste limita (mea) normala.. pentru ca aveam un modem care promitea marea cu sarea la doar 256K.. si asta inseamna ca pot sa ma dau pe net din cind in cind, sa citesc si chiar sa trimit un mail... Doar stiu asta de pe vremea cind aveam modem de 56K pe dial-up.. si mergea.. Asa ca m-am dus.. si am stat. in primele citeva zile n-am avut nevoie sa-l folosesc.. da' am vazut reclama.. si ma gindeam cu incintare ce-o sa ma mai dau eu pe net si ce-o sa mai tricotez pe blog.. daca altceva n-o sa fac. Ei bine.. am aflat de la ei care e viteza maxima.. da' nu spun pe nicaieri care e viteza minima! Viteza MINIMA e 0Kb. Da, ati citit bine.. 0.. si maxima a fost de 18K da.. adik dupa vreo juma' de ora se incarca pagina de mail (asta in urma nenumaratelor F5 si a trei unghii roase de nervi).. si dupa alte 20 de minute de insarcau si mesajele (adik inboxu') pentru ca de citit vreun mesaj nu prea a putut fi vorba.. mesajul in 99,9% din cazuri era.. we're sorry da' e o problema cu mesajul.. incercati mai tirziu.. sau poate cind ajungeti acasa (la Bucuresti adik, la internet prin cablu). O prietena mi-a spus ca probabil n-au celula de date in zona... au doar antena de telefonie si atit. Da' de ce ar trebui sa ma intereseze pe mine chestia asta?!? Pentru ca Vodafone intelege altceva prin toata tara. Evident, la mine la tara nu face parte din toata tara lor.. nu stiu exact ce inteleg ei prin toata tara, poate in orasele mari?!?.. poate in Bucuresti si la mare.. si pe valea Prahovei? Nu nene! Toata tara ar trebui sa fie si la Suslanesti, Comuna Mioarele in judetul Arges (la 10 km de Cimpulung de Arges, unde mi-am blestemat io zilele in fiecare secunda de reclama la internet cu Vodafone).. asa sa stiti.

Depresia...

Cred ca ar trebui sa accept pur si simplu realitatea. Sunt in depresie. E nasoala si pare fara iesire. 

Sigur.. asa par toate (depresiile vreau sa zic). Spun din experienta. Been there, done that ca sa zic asa.

Problema cu asta e ca nu o asteptam si nu eram pregatita pentru ea. 

In fine, cred ca nicio depresie nu vine in urma unei intilniri stabilita la o anumita zi si ora... vine pur si simplu. Nu-mi dau insa seama cind a inceput. Cred ca dupa ce mi-am facut curat pe birou.. sau.. in momentul in care l-am dezlipit pe Dobby de pe monitor. Statea acolo de... 5... sau chiar de 6 ani. S-a pleostit de tot in timpul asta si nu cred ca-si mai dadea seama cineva despre ce e vorba. In afara de mine.. desigur. Pentru ceilalti era doar o forma nedefinita de blue-tac.. cu o scoica in virf. Pentru mine era un prieten vechi.. unul care m-a vazut la bine si la rau. 

 Cred ca totusi 10 ani inseamna ceva. 

Si acum? Acum ce se va intimpla? N-am chef sa vad pe nimeni sau sa fac conversatie. Nu stiu cit va dura, dar va tin la curent. 

Pina atunci... alte muzici de weekend... desi vad ca cele puse zilele trecute nu prea se mai vad.. ciudat... Hmm.. de fapt nu se vad pentru ca nu merge youtube.. si deci nici nu pot sa pun alte muzici. 

Poate maine...

The New Year - The end's not near...

The end's not near... is here... N-am gasit fara imagini din the O.C.... melodia conteaza.

Anouk - between these walls

astazi a fost ultima mea zi la birou... la biroul in care am lucrat 10 ani... cam asa se simte...

Mick Jagger - Old Habits Die Hard (official video)

Brandi Cralile - The Story

Se poate si fara imagine, doar inchideti ochii si ascultati.....:)

Gotan Project - Santa Maria (Del Buen Ayre)

Ca pentru o duminica de aprilie cu ploaie...

Anna Nalick - Wreck of the day

Hmm... deci se poate...

Nu vreau sa ma lansez in discutiile despre Summit-ul NATO de la Bucuresti pentru ca are cine sa vorbeasca despre asta.. oameni avizati adica. Ceea ce insa mi s-a parut mie nemaipomenit a fost fluiditatea traficului din Bucuresti cu citeva zile inainte de saptamina Bucurestiului aproape pustiu... Da, saptamina anterioara, in care colegii politisti din provincie faceau exercitii de dirijare a traficului din bucuresti si probabil invatau cum sa ajunga la post. Sigur, erau vreo 5 in fiecare intersectie... dar vreo trei oricum stateau degeaba si doar doi se agitau... asa ca din Drumul Taberei pina in Piata Romana am facut vreo 15 minute cu tot cu statul la semafoare. Uluitor.. si seara, la intoarcere, nu ne-am dat duhul pe deal la Academie.. s-a circulat civilizat.. deci se poate. Va rog.. cine poate sa ia o decizie in acest sens.. banii mei.. contributia mea la bugetul statului sa fie folosita in acest scop. Poate asta salveaza niste bani consumati pentru asigurarile mele de sanatate (pentru ca voi ajunge putin mai tirziu la Marcutza daca voi ajunge la birou si respectiv acasa asa cum am facut-o in saptamina ante summit). Da, sa fie ajutori de semafoare. Daca soferii bucuresteni nu-si dau seama ca un smecher incurca 100 de oameni cu bun simt, atunci sa vina politia sa ne civilizeze. Alo? Ma aude cineva? Oare sa incep o petitie? Hmm...

O carte la vremea ei...

In ultima vreme am calatorit mult. Nu o spun neaparat ca lauda... asa s-a intimplat. Ideea e alta. nu stiu daca vi s-a intimplat in vreodata sa aveti frisoane cind va ginditi la cum aluneca bagajele pe banda.. si sa va ginditi ca altcineva v-ar putea lua valiza... cu chilotii si catrafusele voastre. Pe mine m-au bintuit gindurile astea de citeva ori inultima vreme... si nu stiu daca ati vazut cum 99,9% din geamantane sunt negre sau in culori foarte inchise, destul de asemanatoare unele cu altele. Fiind muncita de aceste ginduri negre... ma si vedeam tragind de acelasi geamantan cu vreun alt calator si cazind in fund in cursul actiunii... m-am gindit sa-mi iau o geanta mai deosebita... asa ca am exilat gentile de la Carrefour - luate cu banii pe o sticla de vin mai rasarit.. tot setul de trei genti adica - si mi-am achizitionat o frumoasa valiza... rosie.. Samsonite. Pai ce... n-am si io fatza de o valiza mai cu motz?!?

Ei bine.. doamnelor si domnilor, exact aceasta valiza mi-a facut figura din cosmarurile mele de aeroport. La intoarcerea din ultima calatorie, in timp ce imi asteptam valiza.. impreuna cu ceilalti calatori din avionul cu care venisem eu si cei din cursa de Milano... am vazut-o. M-am indreptata spre ea si.. chiar inainte sa ajung eu, o doamna bine.. care venise de la Milano (un amanunt.. minor pentru ea.. inca veneau bagajele cursei noastre care aterizase inainte).. pune mina pe valiza si da sa plece. Shocata putin de situatie.. intreb.. sunteti sigura ca e a dumneavoastra. Ea uitindu-se la mine si masurindu-ma din cap pina-n picioare.. probabil zicindu-si ca sigur n-am fatza de Samsonite rosu... (am uitat sa spun ca eu de obicei calatoresc in jenasi si pantofi sport; poate e demodat, dar mi-e foarte comod si nici nu trebuie sa ma descalt/scot curele si alte minuni de acelasi tip... deci nu paream scoasa din cutie.. evident.. si nici de la Milano nu veneam.. ma trada lipsa machiajului probabil)... zice.. sigur ca-i a mea (adica a ei). Hmm... stupid... ma uit la eticheta.. mda.. numele meu, orasul de unde veneam eu... zic.. imi pare rau, chiar e a mea.. dupa cum vedeti aici scrie Gigica Pampon... adica eu. Ea.. neincrezatoare.. citeste.. apoi... face ochii mici si se uita la prietena ei.. apoi la mine... iar prietena.. alta matracuca.. zice.. poate au gresita astia etichetele.. Cum sa-i demonstrezi matracucei ca nu e geanta ei.. daca nici macar eticheta n-o convinge?!?.. Ma si vedeam deschizind geanta in mijlocul aeroportului si fluturindu-i pijamalele mele pe la nas de fatza cu toata lumea... Stupid, stupid, stupid... Apoi imi aduc aminte ca, intr-un buzunar exterior aveam o carte de rezerva (adica in caz ca cea pe care o incepusem se termina sau nu-mi placea prea tare la dus.. sa am ceva la intoarcere)... Si zic tirumfatoare.. este valiza mea si in acest buzunar se afla o carte... hehe... ce buna e o carte la vremea ei! Deschid fermoarul, scot cartea... bingo! Matracuca se pleosteste.. sigur nu e geanta ei... o carte... ce Dumnezeu e aia... Si zice.. vai... da, ai dreptate, nu e geanta mea pentru ca a mea avea eticheta cu priority .. hahaha.. sa mori tu ca avea eticheta VIP.. putea sa fie si placata cu aur din partea mea... oricum, astea erau bagajele de londra, asa ca nu avea cum sa fie a ta... Milano inca n-a intrat pe banda, vaca domnului... si oricum, cartea a facut toti banii... pentru ca altfel trebuia sa desfac geamantanul sa-i arat continutul... altfel.. neicredere totala..:) M-am gindit pentru o clipa sa revin la gentile no-name and no-pain de la carrefour pentru ca... ma gindesc.. cine-si ia genti de acolo nu calatoreste asa des cu avionul si de aceea n-am avut niciodata probleme cu ele. inca ma mai gindesc la asta... dar ii mai dau o sansa si valizei rosii... poate a fost pur si simplu o zi mai proasta.