True love sau the life list...

 Uneori vezi filme care te aduc înapoi.. sau nu neapărta înapoi, dar care îți aduc aminte e momente.. de oameni, de contexte.. și... The life List chiar îți poate aduce aminte de momentele alea.. chiar dacă nu ți-ai adresat cele patru întrebări... se prea poate să îți răspunzi la ele..

True love test.. are 4 întrebări pe care să ți le adresezi...

1. Can you tell him everything  in your heart? / Poți să-i spui tot ce ai pe suflet?... 

2. Is he kind? / E bun la suflet?

3. Does he help you to become the best version of yourself? / Te face să devii cea mai bună versiune a ta?

4. Can you imagine him as the father of your children? Ți-l poți imaina ca pe tatăl copiilor tăi?

... been there... oarecum inconștient.. done that... sunt puțin tristă... dar absolut profund recunoascătoare... da, am avut un cel mai bun prieten, foarte bun la suflet, care este tatăl copilului meu și cel mai bun tată pe care, probabil, și-l poate dori un copil.. sau o mamă, și care m-a ajutat o vreme să devin cea mai bună versiune a mea... până n-am mai fost... Habar n-aveam atunci că am bifat toate întrebările și răspunsurile... dar cumva am fost la locul potrivit, la momentul potrivit... și s-au aliniat planetele... așa că da... mulțumesc pentru... tot...

Pop Jazz Radio...

 

Iarmarocul fermecat...

Din când în când e bine să interacționezi cu oameni pe care nu îi cunoști deloc și nici ei pe tine... și să vezi care este percepția lor... pentru că imaginea din capul nostru.. de cele mai multe ori neactualizate de... uneori din copilărie.. poate fi distorsionată.. bașca unele convingeri de care nici măcar nu suntem foarte conștienți...

Nu m-am putut abține... că doar e 1 aprilie...

 

Aveți antecedente în familie?!?...

Mama a fost diagnosticată cu cancer la sân când eu aveam... 26 sau puțin înainte de 27 de ani.. nici măcar nu știu.. timpul a devenit o nebuloasă pentru mine.. îmi aduc aminte fețe.. întâmplări... dar nu le pot.. deloc.. aloca un spațiu pe axa timpului.. axa timpului nu există..

Pe bune?

 

Unii oameni nu-și asumă propria viața... nu-și sumă propriile trăiri... se simt bulversați… și mai să găsesc vinovați pentru asta. But who am I to judge?!?... Wow.. life is so fucking amazing!... you are amazing.. she is amazing… You freaked out… and that's that...

Bărbații și barba...

Ce se întâmplă, domnilor? Adică... ok.. nu m-am mai uitat în jur de câțiva ani.. buni probabil... dar acum.. când mă uit în jur văd numai bărbați cu barbă.. cu chelie, cu păr, tineri, mai în vârstă.. mai supli spre slăbănogi, sau mai solizi spre obezi... toti... sau în proporție de 95,5% au barbă... de două zile.. de 5 zile.. cu model, cu codițe, cu ceară și pieptăn, sau perie asociate... ce se întâmplă? 

Adică e atât de greu să te bărbierești? În timp ce ai pretenția ca eventual ea... să fie dusă la cosmetică săptămânal... tu nu mai poți să mânuiești lama?!?... e prea complicat... prea multă energie consumată? A rămas singuru atuu al masculinității?!?... WTF... 

Eventual ea trebuie să fie ca scoasă din cutie și cu trei diplome... iar tu... în loc să-ți mobilezi mansarda... stai să-ți aranjezi barba.. cu perie.. cu ceară.. și neapărat să o timmezi săptămânal.. r u for real?!?...

Poate reușește cineva să îmi explice.. până acum ceva vreme nu mă interesa și n-am băgat de seamă, dar acum văd... la tot pasul... 

Azi e ziua fericirii..

 Am aflat că azi e ziua fericirii.. Mi se pare trist că avem nevoie de o zi să ne aducă aminte că această emoție atât de cunoscută sufletului nostru când suntem copii... când încă nu ne-a spus nimeni că suntem defecți într-un fel sau altul.. când eram pur și simplu fericiți pentru că suntem.. 

Culmea este că această stare este în noi.. trebuie doar să o redescoperim.. să fim fericiți că suntem.. și să fim fericiți că suntem noi... 

Dar starea a fost atât de alterată de contexte și societate.. încât acum credem că fericirea vine din afară.. de la ea.. de la el.. de la mai mulți bani.. o casă mai frumoasă sau o mașină mai nouă... 

Timid.. pe la marginea societății de consum.. se fac niște studii care arată că fericirea legată de toate astea.. nu durează.. că de fapt nici nu e fericire.. 

Pe tine ce te face fericit? Ce ai făcut astăzi pentru fericirea ta?...

Diferența dintre a vrea și a accepta...

Cred că există o mare diferență între a vrea și a accepta în general... A vrea presupune voință, inițiativă, dorință, un oarecare drive, o oarecare hotărâre, asumare. presupune să simți în adâncul tău că da, vreau chestia asta, da, voi depune efort pentru că o vreau... pe când a accepta... 

N-am dispărut... doar m-am mutat...

Poate părea că am dispărut timp de șapte ani, dar nu... doar m-am mutat pe alt blog... într-o altă etapă..

Se pare totusi că această platformă nu este atăt de folosită.. sau atât de la modă.. deci deși aveți butoane de share pe diverse alte platforme.. și puteți să încercați să o faceți, mie mi s-a spus că link-ul nu corespunde politicii, așa că... va fi șters.

Dacă vreți să știți când mai scriu câte un articol pe acest blog... trebuie să vă abonați să primiți notificare pe mail :)))) platformă pentru babette.. notificări la fel... Voi continua să scriu și aici articole din alt registru și din altă identitate... tot a mea...

Nu voi muta articolele nicicum.. nici de aici acolo, nici de acolo aici... voi scrie pe două bloguri tonuri diferite, teme diferite.. articole diferite... Poate din când în când voi avea câte ceva ce merită sau se potrivește pe ambele, dar în principi le voi lăsa să trăiască separat... așa și cum șiața mea are mai multe camere... diferite... în care se întâmplă trăiri diferite...

Celălalt blog, pe care scriu din 2017 încoace..: Connecting to Yourself | You have the power to change your life at any given moment.

FFS... this still exists...

În traducere liberă FFS - For F*ck Sake... adică.. într-un fel.. incredibil!

Nu știu cum să interpretez asta, dar acest serviciu încă mai există?!? În ce univers paralel? În ce lume? sau vorbesc cu mine însămi? :))) Dacă mai există totuși.. trec la el de azi pentru că mi se pare muuuuult, dar muuuult mai prietenos pentru une babette ca mine :))) 

Jurnal de fumator 2

Sunt in India, de duminica :) ultima tigara am fumat-o pe aeroportul din Delhi.. La controlul de securitate mi-au luat bricheta pe motiv ca nu am voie sa am bricheta cu mine in aeroport. Mi s-a parut cel putin ciudat.. si nu se vand brichete la nici unul din magazinele din aeroport.. Au tigari in schimb.. cate vrei si de care vrei.. Probabil teama de piromani este foarte mare.. altfel nu-mi explic. Dar au sali speciale de fumat in aeroport si, pentru ca iti iau bricheta, au pus la dispozitia tuturor un obiect... o bricheta generala.. Am folosit-o si pe asta. :)

Jurnal de fumator.. 1

Fumez de.. 25 de ani. Chiar 26 daca consideram ca inca nu implinisem 15 ani cand am decis ca vreau sa fumez. Da, asa am facut. Am decis ca a venit momentul sa invat sa fumez si sa fumez. Si pana am inceput liceul deja fumam. Si de atunci nu m-am mai oprit. Niciodata. Imi place. Nici acum nu ma opresc pentru ca ceva. De fapt vreau si nu vreau sa o fac. Am luat decizia si voi face o pauza de doua luni jumatate.. Ma opresc pentru ca am vazut multe manifestari la diverse persoane in perioadele de "lasat de tigari", asa ca, avand in vedere ca nu vreau sa ma manifest curios in India si sa dau de belele pe acolo, avind in vedere ca nu e singurul inconvenient pe care o sa-l infrunt, am zis ca ok.. o sa iau o pauza de doua luni, dar sa incep putin mai devreme sa nu iau gatul cuiva prin aeroporturi.. in lungul drum catre acolo sau pe acolo.

...2014...2016, 2017.. timpul e o conventie..

Mereu am crezut ca la 40 o sa mor.. Inca de cand am devenit constienta de mine am crezut asta.. Cu toata spaima pe care o starneam in jur cand o spuneam, credeam.. chiar si cand am incetat sa o mai spun din cauza reactiilor. Nu mi se parea nimic special in asta.. mi se parea ceva natural.

Inca mai cred ca la 40 o sa mor, doar ca intre timp mi-am schimbat perceptia despre fenomen. Pentru ca pana la urma moartea nu este altceva decat o transformare.. Precum moartea (Arcana XIII) din Tarot.. personajul nu ia gatul nimanui, dimpotriva, isi taie piciorul, se schimba de la radacina...

Murim in fiecare noapte pentru a renaste a doua zi, murim in fiecare clipa pentru a renaste in urmatoarea. 

Se poate fara depresie..

Viata la 40 e cum e? Adica inveti si tu sa o iei asa cum e. La 40 incepi sa intelegi lucrurile din ce in ce mai bine, chiar daca ele se schimba in fiecare zi. De ce? pentru ca ai devenit curgere, pentru ca praful de stele face parte din tine si transformarea nu mai este doar un cuvint pe hartie.

Ai trecut prin multe.. jumatate de viata conform statisticilor.. deja cam ai idee despre ce iti place si ce nu iti place, despre ce vrei de la viata, de la tine, de la ceilalti si cum sa fii in armonie cu tine. E momentul cand iti dai seama ca armonia cu tine vine inainte de orice.. ininte de orice altceva.. si asta pentru ca daca ea nu exista, de fapt nici celelalte nu pot exista, si celelalte sunt schioape, incomplete sau in suferinta.

De unde si de ce?

Acum vreo şase ani (în 2010 mai exact.. prin martie) m-am hotarât mai mult sau mai puţin subit să nu mai manânc carne. Nu mai contează cum am ajuns la concluzia că ma simt mai bine fără. Oricum, nu a fost nimic impus.. nici de religie, nici de vreo problemă medicală, nici de stilul de viaţă. A fost pur si simplu o decizie personală. Am incercat o vreme, am văzut că mă simt bine, asa ca am continuat până în zilele noastre.

Let's be friends! But of course, my dear :)

Sa nu exageram.. sa nu exageram..

Tineti-va bine de scaune.. s-ar putea sa fiti ejectati cu totul..

 și când ești ejectat cu scaunul... e bine să te ții de el... nah..

Lumea din oglinda..

Faptul ca femeile au gasit total dezirabile atributele masculine cum ar fi independenta, hotarirea, taria de caracter si au facut in asa fel incat sa si le insuseasca nu mi se pare deloc surprinzator. Lucrurile au evoluat, societatea a evoluat.. femeile au evoluat si ele... Nimic anormal. Daca poti sa tii o casa, poti sa-ti iei deciziile in ceea ce priveste modul in care vrei sa-ti traiesti viata si ai si mijloacele sa o faci fara ajutor din afara.. chiar nu vad de ce nu ai face-o.

Asta este "fata lu' tata" cum s-ar zice...

There are no winners... ce te faci?

E tirziu.. si la propriu si la figurat.. s-au stins toate lumanarile, miroase a fructe de padure, dar inca mai am vin in pahar si tigara..care fumega. Imi place uneori sa o las in scrumiera sa fumege pur si simplu.. e ca un respiro... ceva isi vede de viata  (sau de moarte) fara sa fie nevoie sa intrevii(n)...

Bat campii.. fac ce stiu eu sa fac cel mai bine.. beau vin din noile mele pahare de cristal. I'm a winner.. Or am I?