Too much.. Too little... Too late... too soon... time out

Iar n-am mai scris de ceva vreme.. poate pentru ca mi se pare ca lucrurile se misca prea repede si nu numai repede, dar haotic. Adica da, ok.. putina dezordine constructiva nu strica nimanui, nici macar mie, sau mai ales mie.. Eu sunt mama haosului, dar de obicei stiu exact unde este fiecare lucru in haosul pe care tot eu l-am creat.. ei bine.. acum ma simt cumva depasita de situatie..

Burgundy for kings, champagne for duchesses, claret for gentlemen.

...sau cel putin asa zice un proverb de la prietenii francezi.... Desigur.. imi place champania, dar nu despre asta e vorba acum :))

In contratimp... Sau din spirit de fronda..

Pe masura ce ma gindesc la asta imi dau seama ca asa e. Imi place timpul petrecut dimineata pe balcon.:) e momentul acela cind toata lumea se grabeste sa faca ceva, sa ajunga undeva, sa inceapa ceva... Atunci mie imi place sa stau, sa-mi beau cafeaua, sa ma uit cum rasare soarele si cum apare de dupa bloc si apoi printre ramurile teiului si peste tei... Mie atunci imi place sa stau si sa ma uit in zare, sa ma gindesc la ce s-a intamplat cu o zi inainte, la ce urmeaza sa fac in ziua aceea...

Stiu, probabil nu e normal, poate sunt anormala. Seara mi se pare ca n-am "ragazul" necesar si nici starea necesara pentru momentul de liniste. Seara as iesi, as face, m-as duce... m-as intoarce, as scrie, m-as vedea cu lume, as palavragi, as face si lucruri serioase. Dimineata insa.. ei bine, atunci e momentul de liniste. Poate tocmai pentru ca ar trebui sa ma grabesc, pentru ca toata lumea o face, pentru ca asa "trebuie", mie imi vine sa stau si sa meditez... si sa fac orice altceva decit sa ma grabesc...

35.. and counting...

Am 35... Mda, nu stiu, poate ar trebui sa simt ceva in legatura cu asta. Ar trebui? Ar trebui sa ma schimb sau sa propun niste rezolutii? Sa imi fac planuri cu... "things to do before turning 40" sau "things to do before I die"? Se spune ca imbatrinesti atunci cind regretele iau locul aspiratiilor. Well... Have they?

Reguli pentru comentariile pe acest blog..

Incep prin a-mi cere scuze cititorilor si vizitatorilor obisnuiti ai blogului meu si care sunt persoane cu bun simt.

It's all in the genes..

De unde venim si incotro ne ducem.. it's in our genes. Nu poti schimba asta pentru ca asta vine odata cu creierul de reptila.. pe care toti il avem by the way.. si care ne transmite informatii.. (se numeste hipotalamus am aflat si eu citind.. da.. mi se mai intampla si asta, alaturi de celalalt obicei prost.. uneori gindesc)... da, chestia aia mica, cu informatii multe din vremea cind inca nu umblam pe doua picioare, care a acumulat in timp toate fricile, frustrarile si panicile de generatii..

It is not about me.. or you...

Spuneam acum ceva vreme.. poate nu aici, dar ideea ramane - ca ne credem speciali, deosebiti, buricul pamantului, dar nu suntem... povesti ca ale noastre exista cu sutele, cu miile... desigur, ce ni se intampla noua este cel mai important, dar asta nu inseamna absolut deloc cum ca am fi singurii care trecem prin una sau alta, ca daca scriu despre ceva mi s-a intamplat numai mie sau numai tie.. Sentimentul de identificare cu povestile de pe blog ma maguleste cumva.. este semn de scriere buna.. general valabila, dar stirneste pasiuni si dispute pe care nu le anticipez niciodata atunci cind scriu.

Azi am aflat ca am multe scame pe sacou... chit ca eram doar in camasa :)

Perierea este o activitate pe care nu o practic si in acelasi timp detest sa-mi fie aplicata.. ipocrizia dusa la extrem. O consider pe aceeasi treapta cu tratamentul libidinos.. mi se ridica coama si mi se zburlesc penele cind simt ca mi se aplica.

Is there something missing?...

Stiti senzatia aia pe care o ai o vreme.. cum ca nu se intampla nimic.. ca orice ai face nu reusesti sa termini nimic? Ei bine.. am trecut printr-o perioada de genul asta acum citeva luni.. daca ar fi sa o leg de planete (stiu.. eu.. si planetele din capul meu).. aratau ele cum ca asa trebuia sa se intample..

Hirtie sau no hirtie..

Unii oameni cred ca daca nu au o hirtie cu stampila primariei si un inel/verigheta... nu sunt casatoriti.. As vrea sa contrazic aceasta idee.. pentru ca de fapt casatoria este multe alte lucruri. Da, ce-i drept, daca nu ai hirtia si inelul.. teoretic poti sa pleci mai repede/nu ai responsabilitati/te crezi liber... Teoretic! practic insa.. daca aceasta relatie dureaza de ani buni.. e la fel de plina de responsabilitate/responsabilizare si tare ca o casnicie cu acte. Nu as vrea sa intru in zona juridica a lucrurilor.. concubinaj.. vorba ceea.. s-a legalizat cumva, deci se admite ca nu e nevoie de act de la primarie (sau concubinajul e declarat la primarie?)..

Esti pregatit/a pentru fata intunecata a Lunii?

Uneori stau si ma gindesc (rar.. stiu, dar mi se mai intampla sa si gindesc).. ce ciudata este o relatie de cuplu.. Adica.. nu ciudata, ciudata.. dar.. El sau ea.. ii vezi pe strada, in metrou, la birou wherever.. nu stii nimic despre ei si iti poti imagina o poveste.. a ta (evident, care poate nu are absolut nicio legatura cu realitatea si de cele mai multe ori nici nu are).. Apoi.. poate cunosti persoana respectiva.. stai de vorba.. iesi la masa.. nu-i vezi chilotii murdari si sosetele aruncate anapoda prin casa.. nici maldarul de haine si/sau pantofi de care nu mai ai loc si poate simti ca te sufoca.

Puterea obisnuintei...

Unii s-ar putea gindi ca este despre mine, dar nu, de data asta nu este despre mine.. sau nu este numai despre mine, este rezultatul unei observatii pe care neuornul o face de ceva vreme.. V-am zis doar.. el are o viata a lui, proprie.. Cind isi cristalizeaza o idee mi-o scuipa in fatza si nu am ce sa fac, e acolo, nu poate fi ignorata. uneori tace cu zilele.. cu saptamanile.. si dintr-o data.. zbang.. fleosc.. minunatia-i gata..

La poarta noua..

Noi, oamenii... nu, nu e bine, am zis ca nu mai generalizez..

Unii oameni cred si se asteapta ca daca faci ceva la un moment dat.. vei continua sa faci acelasi lucru.. vei fi acolo, ca un far in furtuna.. ca un port.. ca o manta de vreme rea..

Procesul de transformare 5

Procesul de transformare a ajuns la final..  a cincea sedinta.. si ultima. A fost mult mai scurta decit celelalte.. pentru ca a fost scurta a fost mai putin dureroasa.. Ce a iesit din tot acest periplu?.. A different me.. nu numai fizic, dar.. pe undeva si psihic..

Honey... ai mintit....

Doamnelor si domnilor, sa minti nu este usor deloc... e o arta si asta... nu oricine poate sa minta. Adica nu, pardon.. oricine poate sa minta, dar nu oricine poate sa scape neprins..

Vreau sa dorm...

Uneori am nevoie sa dorm.. vi s-a intamplat vreodata? Sa dorm asa.. 12 - 14 ore.. sa ma trezesc sa beau apa.. poate sa si maninc ceva.. si apoi sa ma culc inapoi.. Am nevoie sa fug de realitate.. sau sa-mi incarc bateriile.. sau sa imi vad linistita de perioada depresiva din personalitatea mea maniaco-depresiva..

Furculision se scrie.. furculision se citeste?

Sunt fascinata de felul in care percep oamenii ca vorbesc o limba straina.. Pe facebook exista varianta sa spui ce limbi straine stii... si ma minunez de fiecare data cind vad cite limbi straine stiu unii dintre cunoscutii mei... Eu stiu doar engleza.. si pe aia.. asa.. uneori ma gindesc ca sunt cuvinte pe care nu le stiu.. trebuie sa le caut in dictionar..

Minima decenta..?

Cred ca daca esti trainer.. cu atit mai mult senior trainer, imaginea este foarte importanta.. si daca vis-a-vis de haine parerile pot fi impartite.. si poti sa ai gusturi care sa nu semene cu ale celorlalti.. poti chiar sa fii putin excentric pentru ca.. nu-i asa.. esti trainer.. si pe alocuri cred ca iti permiti derapaje de la normele clasice.. cind vine vorba de igiena si estetica proprie.. aici cred ca nu prea trebuie sa faci rabat de la regulile general valabile si acceptate..

Procesul de transformare 4

Ok, ok... am spus ca relatez, trebuie sa relatez, dar m-am cam plictisit.. cam asta este concluzia.. M-am plictisit de acest proces.. vreau sa se termine si vreau sa ma bucur de rezultat.

Match made in heaven sau pusi cu prastia?..

Ati observat ca unii oameni se potrivesc? adik asa... le sta bine impreuna... pe cind altii, oricum i-ai privi si oricit de mult ar parea ca se iubesc.. sunt pusi in cuplul respectiv cu prastia? De obicei cind sunt pusi cu prastia.. n-au niciun viitor.

I told u so...

"Hei.. ia uite ce se intampla.. esti atenta? vezi.. toate astea duc acolo.. in punctul x.. se va intampla ASA si nu altfel!.. sper ca esti constienta de asta.."

Despre trairi ingrate..

Exista citeva trairi.. nu stiu daca sunt definite ca sentimente.. furia este un sentiment, invidia nu cred.. mila.. este o alta traire ingrata... Ce vreau sa spun.. chiar.. ce naiba vreau sa spun?

Procesul de transformare 3

Experienta prin care trec acum este una noua.. si totusi.. durerea, oricit de mare.. este suportabila daca are un scop precis.. este definita in timp.. mai am atitea ore de suportat dupa care.. gata..

The time is now..

Coco Chanel: There is a time for work and a time for love. That leaves no other time.

Henry Miller: The life of a creator is not the only life nor perhaps the most interesting which a man leads. There is a time for play and a time for work, a time for creation and a time for lying fallow. And there is a time, glorious too in its own way, when one scarcely exists, when one is a complete void. I mean -- when boredom seems the very stuff of life.

It's not me.. it's them.. :D

Cica fiecare are un inger care are grija de el.. Mie mi s-a parut intotdeauna ca asta trebuie sa fie un understatement.. adik doar unul? cu toate cele pe care le fac eu.. unul ar fi dat de mult bir cu fugitii..

Procesul de transformare 2

Sa spunem doar ca ieri am atins Nirvana stind pe un scaun... bine.. nu stiu ce se va intampla data viitoare, dar pina in acest moment a fost cea mai dureroasa experienta din viatza mea.. si va rog sa va aduceti aminte ca am trecut printr-o cezariana :D

Get real, people..

Sentimentele bune timpesc.. acum pe bune.. ati observat? Cind ai sentimente bune esti in acelasi timp total batut in cap.. neuronul/ii nu mai functioneaza cum trebuie... te prostesti.. trebuie ca e o festa a naturii.. altfel nu s-ar mai perpetua specia.. asta tre' sa fie explicatia. Gasesti scuze.. pentru orice.. orice bullshit ti se pare posibil, inghiti cu linguritza si cu polonicul, cu ochii mari si nod in git, simti vini care n-au nicio legatura cu tine, agonizezi pe marginea unui cuvint sau a unui zimbet strimb. Esti total imbecilizat.. otravit cu hormoni probabil.. daca e sa ne luam dupa chimisti.

La scena doi, bagati lacrimi...

Sa dai usor din gene.. caprioara ranita.. sa scurgi si o lacrima.. esti chiar caprioara ranita. Uite asta nu mi-a iesit niciodata. Intotdeauna am avut senzatia ca desi nu au coborit la momentul oportun (a se citi pe vremea cind inca se mai putea face ceva in acest sens), am o pereche (macar mental vorbind).

Procesul de transformare

Spuneam ca vreau.. ca ma gindesc de ceva vreme la asta... ca astept sa-mi treaca si nu-mi trece.. ei bine.. Am inceput! procesul de transformare a inceput.. pe 13 aprilie.. se contureaza frumos.. a durut al naibii.. de fapt.. nici nu stiu daca era durere sau usturime.. o usturime enervanta care ai vrea sa se opreasca.. si se si oprea la un moment dat. Ai (sau am avut eu) momente in care ma gindeam.. probabil sunt masochista.. e cu siguranta o latura pe care nu mi-o descoperisem pina acum, dar alta explicatie nu poate sa existe.. Sa te supui unui tratament dureros de buna voie si nesilit de nimeni.. trebuie sa implice masochism... Si este numai inceputul.. pentru ca va dura o vreme.. pe principiul "go big or go home".. S-a lasat cu frisoane si dureri.. dar nu, nu se compara cu alte dureri care au fost mult mai mari.. Au trecut 2 zile.. nu doare nimic, doar in anumite momente.. cred ca incepe sa faca parte din mine insa.. :)

Va tin la curent :)

Nu sunt singura nebuna :)))

Mi-am pastrat numele.. mi-am pastrat numele de familie, iar copilul are alt nume de familie.. cu toate neajunsurile care decurg de aici si despre care nu mai stiu daca am scris... o sa scriu despre ele..

Na, ca nu te invit!

Astazi am primit o invitatie.. adik.. eu asa credeam, sau arata ca o invitatie, dar nu cred ca e o invitatie totusi..

Am primit o bucata de carton (format DL - de aici si ideea mea ca probabil se intentiona o invitatie).. cu grafica pe ambele parti.. cu numele evenimentului (nu spui care sa nu-i fac de ris!), cu siglele sponsorilor si ale organizatorilor...

Beating the odds...

Incep sa ma simt importanta.. ce se intampla, oameni buni? Adica.. stati.. nu ma intelegeti gresit.. e bine, dar totusi.. blogul meu avea in medie 6 cititori :))) Era mai mult pentru mine.. si vreo doi rataciti care aveau o legatura cu mine si astfel mai aflau ce imi trece prin conexiunea dintre cei doi neuroni - ah.. pe asta am uitat sa v-o spun... am ajuns la concluzia ca nu am numai un neuron (astenic).. am doi.. asta face diferenta (intre mine si alte... doamne..).

Aberanta... camera a oglinzilor

Stiti.. va spuneam eu in ianuarie ca acesta va fi un an interesant.. Nu stiam nici de ce.. nici cum.. simteam ceva in aer.. eu si planetele mele dupa cum ar spune cineva :)))

De ce-as sta.. de ce-as pleca...

Uneori imi vine dorul de duca.. da, de duca asa.. sa plec si sa nu ma uit inapoi.. sa nu mai lucrez unde lucrez, sa nu mai fac ce fac, sa nu mai locuiesc unde locuiesc, sa nu mai fiu cine sunt.. prin urmare.. stau si ma gindesc daca nu cumva imi vine dorul de duca de mine..

Some people... nu se maturizeaza niciodata :))))

Tine tu camera.. sa mai joc si eu..

Nu-mi place la circ (bine.. in afara de faptul ca nu-mi place circul in nicio forma de manifestare a sa.. fie ea verbala..vizuala etc). Avem circ perste tot in jur, dar pot sa fac abstractie din cind in cind de el. ma refer la cel mai propriu sens al circului acum.. cladirea cu arena.. cu saltimbanci si dresori si animale.

RIP Maurice

Anul sabatic s-a incheiat...

Ehe.. dragii mosului... nu, stati.. am incurcat povestile.. mosul nu sunt eu.. sau?.. va spuneam ca in ianuarie o sa fiu obosita.. sigur.. n-am precizat anul :))) pentru ca spuneam ca o sa revin in ianuarie, dar a trecut ceva vreme de atunci... a trecut un an.. anul sabatic de la scris. M-am maturizat? hehe.. cine, eu? neah.. am imbatrinit sigur, da' nu ma las si nu ma las si nu ma las..

Nu, n-am murit... in cazul in care va intrebati :)

Munca multa in ultima vreme... drumuri.. harababura (in programul si in capul meu) n-am mai avut timp si chef sa scriu nimic. Neuronu' a avut nevoie de o pauza. Bine, nici acum nu m-am linistit cu totul.. si lucrurile nu s-au decantat la mine in asa fel incit sa scriu cu adevarat ceva interesant. Dar... pentru cine se intreba.. nu, n-am murit, nu inca. M-am ocupat cu greve, transferuri, evenimente, planuri, idioti... lenesi... etc etc etc si in pauza dintre toate astea mi-am baut mintile prin cluburi si am incercat sa nu-mi neglijez familia cu totul. Nu prea mi-a iesit ultima parte, dar sper sa-mi revin..

Vine vacanta de iarna.. Craciunul.. alta alergatura.. alte drumuri.. o sa fiu obosita in ianuarie :)))

Thriving Ivory - Angels on the Moon

Doua weekenduri de 'sort of' clubbing

N-am mai scris de ceva vreme la rubrica Cluburi.. baruri.. Si nu pentru ca n-am mai fost :) Dar cred ca n-am apucat.

Guano Apes - Living in a lie

Banana Republic of Romania

Ok, intotdeauna.. sau aproape.. am scris pe blog cind am avut cu adevarat despre ce sa scriu. S-a intimplat sa mai bat si cimpii uneori, dar... e vorba pina la urma de ceea ce mi se intimpla.

Paramore - Decode

RED - Already Over

Strutzul urban...

Eh.. asta e un post pe care il planuiesc de ceva vreme, da' tot nu gaseam suficient material pentru el... sau nu ma indemnam sa-l scriu. Nu ma intrebati de ce. Mi se mai intimpla.

Stiti.. strutzul.. isi ingroapa capul in nisip si crede ca daca el nu mai vede ce se intimpla in jur, nici jurul nu-l mai vede pe el (asta pentru a folosi o expresie foarte plastica)... Jurul insemnind orice sau oricine din imediata apropiere.

Thriving Ivory - Flowers for a ghost

Seconhand Serenade - Stranger

Guano Apes - You can't stop me

Cu taxiul... sau nu..

N-am o problema cu taximetristii. Adica in general n-am o problema cu ei, trebuie sa fie foarte stresant sa stai toata ziua in trafic, cu dosul pe scaun, printre tot felul de nebuni, nevrotici, psihotici sau mai stiu eu cum... Inteleg ca trebuie ca se plictisesc ingrozitor si atunci au chef de vorba.