Iarmarocul fermecat...

Din când în când e bine să interacționezi cu oameni pe care nu îi cunoști deloc și nici ei pe tine... și să vezi care este percepția lor... pentru că imaginea din capul nostru.. de cele mai multe ori neactualizate de... uneori din copilărie.. poate fi distorsionată.. bașca unele convingeri de care nici măcar nu suntem foarte conștienți...

Nu m-am putut abține... că doar e 1 aprilie...

 

Aveți antecedente în familie?!?...

Mama a fost diagnosticată cu cancer la sân când eu aveam... 26 sau puțin înainte de 27 de ani.. nici măcar nu știu.. timpul a devenit o nebuloasă pentru mine.. îmi aduc aminte fețe.. întâmplări... dar nu le pot.. deloc.. aloca un spațiu pe axa timpului.. axa timpului nu există..

Pe bune?

 

Unii oameni nu-și asumă propria viața... nu-și sumă propriile trăiri... se simt bulversați… și mai să găsesc vinovați pentru asta. But who am I to judge?!?... Wow.. life is so fucking amazing!... you are amazing.. she is amazing… You freaked out… and that's that...

Bărbații și barba...

Ce se întâmplă, domnilor? Adică... ok.. nu m-am mai uitat în jur de câțiva ani.. buni probabil... dar acum.. când mă uit în jur văd numai bărbați cu barbă.. cu chelie, cu păr, tineri, mai în vârstă.. mai supli spre slăbănogi, sau mai solizi spre obezi... toti... sau în proporție de 95,5% au barbă... de două zile.. de 5 zile.. cu model, cu codițe, cu ceară și pieptăn, sau perie asociate... ce se întâmplă? 

Adică e atât de greu să te bărbierești? În timp ce ai pretenția ca eventual ea... să fie dusă la cosmetică săptămânal... tu nu mai poți să mânuiești lama?!?... e prea complicat... prea multă energie consumată? A rămas singuru atuu al masculinității?!?... WTF... 

Eventual ea trebuie să fie ca scoasă din cutie și cu trei diplome... iar tu... în loc să-ți mobilezi mansarda... stai să-ți aranjezi barba.. cu perie.. cu ceară.. și neapărat să o timmezi săptămânal.. r u for real?!?...

Poate reușește cineva să îmi explice.. până acum ceva vreme nu mă interesa și n-am băgat de seamă, dar acum văd... la tot pasul... 

Azi e ziua fericirii..

 Am aflat că azi e ziua fericirii.. Mi se pare trist că avem nevoie de o zi să ne aducă aminte că această emoție atât de cunoscută sufletului nostru când suntem copii... când încă nu ne-a spus nimeni că suntem defecți într-un fel sau altul.. când eram pur și simplu fericiți pentru că suntem.. 

Culmea este că această stare este în noi.. trebuie doar să o redescoperim.. să fim fericiți că suntem.. și să fim fericiți că suntem noi... 

Dar starea a fost atât de alterată de contexte și societate.. încât acum credem că fericirea vine din afară.. de la ea.. de la el.. de la mai mulți bani.. o casă mai frumoasă sau o mașină mai nouă... 

Timid.. pe la marginea societății de consum.. se fac niște studii care arată că fericirea legată de toate astea.. nu durează.. că de fapt nici nu e fericire.. 

Pe tine ce te face fericit? Ce ai făcut astăzi pentru fericirea ta?...

Diferența dintre a vrea și a accepta...

Cred că există o mare diferență între a vrea și a accepta în general... A vrea presupune voință, inițiativă, dorință, un oarecare drive, o oarecare hotărâre, asumare. presupune să simți în adâncul tău că da, vreau chestia asta, da, voi depune efort pentru că o vreau... pe când a accepta... 

N-am dispărut... doar m-am mutat...

Poate părea că am dispărut timp de șapte ani, dar nu... doar m-am mutat pe alt blog... într-o altă etapă..

Se pare totusi că această platformă nu este atăt de folosită.. sau atât de la modă.. deci deși aveți butoane de share pe diverse alte platforme.. și puteți să încercați să o faceți, mie mi s-a spus că link-ul nu corespunde politicii, așa că... va fi șters.

Dacă vreți să știți când mai scriu câte un articol pe acest blog... trebuie să vă abonați să primiți notificare pe mail :)))) platformă pentru babette.. notificări la fel... Voi continua să scriu și aici articole din alt registru și din altă identitate... tot a mea...

Nu voi muta articolele nicicum.. nici de aici acolo, nici de acolo aici... voi scrie pe două bloguri tonuri diferite, teme diferite.. articole diferite... Poate din când în când voi avea câte ceva ce merită sau se potrivește pe ambele, dar în principi le voi lăsa să trăiască separat... așa și cum șiața mea are mai multe camere... diferite... în care se întâmplă trăiri diferite...

Celălalt blog, pe care scriu din 2017 încoace..: Connecting to Yourself | You have the power to change your life at any given moment.

FFS... this still exists...

În traducere liberă FFS - For F*ck Sake... adică.. într-un fel.. incredibil!

Nu știu cum să interpretez asta, dar acest serviciu încă mai există?!? În ce univers paralel? În ce lume? sau vorbesc cu mine însămi? :))) Dacă mai există totuși.. trec la el de azi pentru că mi se pare muuuuult, dar muuuult mai prietenos pentru une babette ca mine :))) 

Jurnal de fumator 2

Sunt in India, de duminica :) ultima tigara am fumat-o pe aeroportul din Delhi.. La controlul de securitate mi-au luat bricheta pe motiv ca nu am voie sa am bricheta cu mine in aeroport. Mi s-a parut cel putin ciudat.. si nu se vand brichete la nici unul din magazinele din aeroport.. Au tigari in schimb.. cate vrei si de care vrei.. Probabil teama de piromani este foarte mare.. altfel nu-mi explic. Dar au sali speciale de fumat in aeroport si, pentru ca iti iau bricheta, au pus la dispozitia tuturor un obiect... o bricheta generala.. Am folosit-o si pe asta. :)

Jurnal de fumator.. 1

Fumez de.. 25 de ani. Chiar 26 daca consideram ca inca nu implinisem 15 ani cand am decis ca vreau sa fumez. Da, asa am facut. Am decis ca a venit momentul sa invat sa fumez si sa fumez. Si pana am inceput liceul deja fumam. Si de atunci nu m-am mai oprit. Niciodata. Imi place. Nici acum nu ma opresc pentru ca ceva. De fapt vreau si nu vreau sa o fac. Am luat decizia si voi face o pauza de doua luni jumatate.. Ma opresc pentru ca am vazut multe manifestari la diverse persoane in perioadele de "lasat de tigari", asa ca, avand in vedere ca nu vreau sa ma manifest curios in India si sa dau de belele pe acolo, avind in vedere ca nu e singurul inconvenient pe care o sa-l infrunt, am zis ca ok.. o sa iau o pauza de doua luni, dar sa incep putin mai devreme sa nu iau gatul cuiva prin aeroporturi.. in lungul drum catre acolo sau pe acolo.

...2014...2016, 2017.. timpul e o conventie..

Mereu am crezut ca la 40 o sa mor.. Inca de cand am devenit constienta de mine am crezut asta.. Cu toata spaima pe care o starneam in jur cand o spuneam, credeam.. chiar si cand am incetat sa o mai spun din cauza reactiilor. Nu mi se parea nimic special in asta.. mi se parea ceva natural.

Inca mai cred ca la 40 o sa mor, doar ca intre timp mi-am schimbat perceptia despre fenomen. Pentru ca pana la urma moartea nu este altceva decat o transformare.. Precum moartea (Arcana XIII) din Tarot.. personajul nu ia gatul nimanui, dimpotriva, isi taie piciorul, se schimba de la radacina...

Murim in fiecare noapte pentru a renaste a doua zi, murim in fiecare clipa pentru a renaste in urmatoarea. 

Se poate fara depresie..

Viata la 40 e cum e? Adica inveti si tu sa o iei asa cum e. La 40 incepi sa intelegi lucrurile din ce in ce mai bine, chiar daca ele se schimba in fiecare zi. De ce? pentru ca ai devenit curgere, pentru ca praful de stele face parte din tine si transformarea nu mai este doar un cuvint pe hartie.

Ai trecut prin multe.. jumatate de viata conform statisticilor.. deja cam ai idee despre ce iti place si ce nu iti place, despre ce vrei de la viata, de la tine, de la ceilalti si cum sa fii in armonie cu tine. E momentul cand iti dai seama ca armonia cu tine vine inainte de orice.. ininte de orice altceva.. si asta pentru ca daca ea nu exista, de fapt nici celelalte nu pot exista, si celelalte sunt schioape, incomplete sau in suferinta.

De unde si de ce?

Acum vreo şase ani (în 2010 mai exact.. prin martie) m-am hotarât mai mult sau mai puţin subit să nu mai manânc carne. Nu mai contează cum am ajuns la concluzia că ma simt mai bine fără. Oricum, nu a fost nimic impus.. nici de religie, nici de vreo problemă medicală, nici de stilul de viaţă. A fost pur si simplu o decizie personală. Am incercat o vreme, am văzut că mă simt bine, asa ca am continuat până în zilele noastre.

Let's be friends! But of course, my dear :)

Sa nu exageram.. sa nu exageram..

Tineti-va bine de scaune.. s-ar putea sa fiti ejectati cu totul..

 și când ești ejectat cu scaunul... e bine să te ții de el... nah..

Lumea din oglinda..

Faptul ca femeile au gasit total dezirabile atributele masculine cum ar fi independenta, hotarirea, taria de caracter si au facut in asa fel incat sa si le insuseasca nu mi se pare deloc surprinzator. Lucrurile au evoluat, societatea a evoluat.. femeile au evoluat si ele... Nimic anormal. Daca poti sa tii o casa, poti sa-ti iei deciziile in ceea ce priveste modul in care vrei sa-ti traiesti viata si ai si mijloacele sa o faci fara ajutor din afara.. chiar nu vad de ce nu ai face-o.

Asta este "fata lu' tata" cum s-ar zice...

There are no winners... ce te faci?

E tirziu.. si la propriu si la figurat.. s-au stins toate lumanarile, miroase a fructe de padure, dar inca mai am vin in pahar si tigara..care fumega. Imi place uneori sa o las in scrumiera sa fumege pur si simplu.. e ca un respiro... ceva isi vede de viata  (sau de moarte) fara sa fie nevoie sa intrevii(n)...

Bat campii.. fac ce stiu eu sa fac cel mai bine.. beau vin din noile mele pahare de cristal. I'm a winner.. Or am I?

delicii de primavara.. 2.. 3.. naiba mai stie

Colantii nu sunt pantaloni! Insist! Da! Asist la o redescoperire/reinventare sinistra a spandexului! 

Aha moments..

Am tot citit zilele astea ca planetele sunt aliniate in asa fel incit toata lumea va avea momente de iluminare.. acele "aha moments"... Desigur.. eu si planetele mele.. dar si paharul de vin.. se fac sinapsele mai usor... Am avut unul acum ceva vreme.. inca mai sap in jurul lui, dar...

Despre moarte.. poate

Azi o tema stupida..

Moartea e un fenomen firesc.. Pina la urma toti suntem datori cu una (au zis-o oameni mai inteligenti inaintea mea - Cosbuc, Preda. Nu-i vreo descoperiere de Nobel asta..).. si mai este si vorba conform careia.. dupa un joc de sah toate piesele ajung in aceeasi cutie (intamplator am recitit-o in Yalom). 

Deci nu, faptul ca lucrurile se termina la un moment dat, nu e o noutate si nici socant. 

Socant incepe sa fie cind se intampla unor persoane foarte tinere.. socant incepe sa fie cind iti dai seama ca nu stii niciodata cind se poate intampla... socant e cind iti dai seama ca daca ti s-ar intampla maine, sau peste o ora... ar putea sa fie multe pe lista aia pe care ti-ai facut-o (mental daca nu altfel) de lucruri pe care vrei sa le faci in viata asta.. care vor ramane in aer.

pentru ca da, se intampla altora, dar moartea o raportezi mereu la tine...

2014.. cu surprize..

Hai ca iar n-am mai scris de ceva vreme.. si a si inceput noul an de.. mai ca am uitat ca a fost vacanta.

Ma gindeam ca in fiecare an am cam spus ce sentimente imi trezeste el asa.. pe la inceputuri.. prin urmare mi-as da cu parerea si despre acesta.. Pe care il simt.. interesant. 

Pina cand am sa ma scol...

Vine-o vreme cind nu-ti mai vine sa spui "de ma voiu scula, pre multi am sa popesc si eu..."... nu.. iti vine sa te scoli si sa-i popesti pentru ca amenintarile n-au rezolvat niciodata nimic.. Adica e ca si cu tanguiala sau lamentarea... nu rezolva nimic.. doar iti fac viata mai urita.

Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?

Acum vreo patru ani si mai bine de jumate... incercam sa/-mi raspund la aceeasi intrebare intr-o leapsa pe bloguri... 

Au trecut ani.. si viata s-a schimbat... Nu, nu mi-am luat nevasta urita si cam proasta (ar fi putin cam complicat sa fac asta) :))... dar viata chiar s-a schimbat... si... mi s-a adresat din nou aceasta intrebare. Contextul in care s-a intamplat e total diferit de cel de acum x ani.. si persoana care mi-a adresat intrebarea este alta... totul este altfel.. inclusiv eu...

Funny, funny, funny :))

I Write Like checks which famous writer you write like by analyzing your word choice and writing style and comparing them with those of the famous writers.

I write like
James Joyce

I Write Like. Analyze your writing!

Daca vreti sa va distrati.. Eu am folosit primul paragraf din ultimul post de pe blog.. ce sa zic? James Joyce nu e chiar cel mai usurel scriitor.. as vrea eu sa ii ajung macar pina la glezna..

Nu exista reguli, nu-i asa?...

Ma bintuie.. Am o zi foarte proasta.. De fapt am o perioada mai putin frumoasa... Pe naiba.. Sunt in curata depresie de citeva zile.. Mai mult de citeva zile... Depresia nu te anunta.. de fapt te anunta, dar te faci ca nu vezi semnele, apoi le vezi, dar le ignori, ultima etapa e sa refuzi sa le accepti.. dupa care nu mai ai ce sa faci decit sa constati ca esti in depresie si ca probabil va dura o vreme pina sa iesi de acolo...

Gri...

Pfuu... primavara.. si eternul proces de schimbat hainele.. alea de vara scoase de la naftalina, revizuite in lumina starii sufletesti.. impartite pe caprarii.. pe astea le port, pe astea poate, pe astea niciodata (ce naiba a fost in capul meu?!?)...

Stiti cum e, nu trebuie sa explic, fiecare trece prin chestia asta.. primavara si toamna... "transhumanta" garderobelor..  Nu despre asta voiam sa vorbesc... ci despre... surpriza.. culori...

On my way...

Nu stiu incotro ma indrept, dar sunt deja pe drum.. da, cam asa...

Vine o vreme cind toate lectiile pe care trebuie sa le inveti despre o anumita situatie/context sau cum vreti sa-i spuneti sunt livrate, citite, pina la urma asimilate. Se intampla sa treci de nenumarate ori prin aceleasi lectii doar pentru ca nu-ti intra in sistem si nu vrei sa inveti ce e de invatat sau nu vrei sa vezi ce e de vazut.

Momentul Dorian Gray...

Aveti debara?.. sau dulap? (din acelea in care sta, de obicei, ascuns scheletul.. pe care n-ar trebui sa-l vada nimeni).. Ei bine.. Intr-un proces de luna neagra/luna noua/eclipse si alte citeva momente decisive... am deschis debaraua in care arunc de ani buni ce nu-mi convine, ce ma deranjeaza, ce ma face sa sufar sau sa pling... Le-am indesat bine acolo si de fiecare data cind am mai aruncat cate ceva am inchis usa suficient de bine si de repede sa nu apuc sa vad ce-am mai adunat.. Si apoi am zambit, mi-am intreptat spatele.. si am mai trait o vreme..

Persoana de langa tine... ca o esarfa Hermes...

Ii stiti pe cei care vorbesc numai despre branduri.. tot timpul?.. Adica pe cei care nu si-au luat pur si simplu o geanta, si-au luat o geanta de la Furla... o pereche de pantofi Manolo.. un pardesiu Boss.. etc.. cunoasteti genul? cei care trebuie sa mentioneze neaparat eticheta/brand-ul... mai ales daca e unul foarte cunoscut.. cu pretentii... si care de obicei costa mult..

...doar pentru ca nici capra vecinului n-a murit inca...

Am obosit de oboseala altora... Adica.. am obosit sa aud oameni plangandu-se.. de.. cit de murdar e orasul, cita coruptie exista, cita mitocanie exista.. etc.. etc...

Unde zacea futurologul..

Citesc in ultima vreme din ce in ce mai des despre "wine bars" in Bucuresti.. despre cum au devenit ele ultima fitza in materie de iesit...

Pai.. nu stiu ce sa zic.. de cind scriam eu despre asta au trecut asa.. vreo doi ani... sigur.. pe vremea aceea existau doua bucati wine bars in Bucuresti, de atunci.. s-au mai deschis citeva..

Blue Belle Bovary sau cum s-o chema neuronu' meu diva..

Imi place Elif Shafak.. scrie asa.. cumva pe intelesul meu si rezonez la cartile ei. Desigur, la unele mai mult ca la altele, dar toate imi plac. Lapte negru mi s-a parut interesanta din multe puncte de vedere.. pe undeva.. am recunoscut in armata ei de voci interioare.. discutiile mele cu neuronii (eu credeam ca sunt doi). Probabil ca de fapt sunt mai multi, dar am ales sa-i ignor pe ceilalti sau sa-i inchid undeva.

Old dog.. new tricks?... Neah...

In 2009 imi faceam acest test de personalitate... vi-l recomand daca vreti sa mai aflati cite una, alta despre voi... Un ochi rade.. unul plange.. stiti cum e.. adica nu e usor sa constientizezi faptul ca din 100 de oameni tu esti singurul care percepe lucrurile intr-un anumit fel.. Atunci spuneam ca "toti sunteti ciupiti de molii".. evident.. era o gluma amara..

Desi e 1 aprilie.. nu e chiar o pacaleala :)

Stiti cum unele carti te gasesc din intamplare.. cind ti-e lumea mai draga. Se poate spune ca asta mi s-a intamplat si mie.

E o carte pentru barbati.. bine.. barbatul din mine a considerat ca nu exista pe lumea asta prea multe lucruri doar pentru barbati, asa ca.. si mai ales cind e vorba de carti.. cartile sunt pentru toti. Probabil lumea ar fi mai buna daca am face multe lucruri.. probabil si eu as fi mai buna daca as face multe lucruri, dar nu sunt.. nici eu, nici lumea.. mai bune.. si nici nu facem acele"multe lucruri" care sa duca la asta.

Vorbiti... romana? :))))

hehe... azi scriem despre perceptii... din nou.. De fapt nu stiu daca am mai scris despre perceptii, dar ele sunt importante.. pentru ca.. da.. ok, fiecare suntem ceea ce suntem, dar fiecare suntem si ceea ce cred ceilalti ca suntem..

O stiti pe aia cu: "lights travels faster than sound... that's why some people appear bright until you hear them speak."? N-o stiati? :))) pacat.. mare adevar salasluieste in aceste vorbe.. 

Si iar stau si ma intreb... do I really, really, really seem stupid? :))))))

Uneori stau si ma uit in gol.. gindindu-ma ca.. I did it again.. iar am lasat senzatia ca nu ma duce capul.. Oamenilor le place sa se creada inteligenti.. ii lasi sa o faca.. sa se simta bine in pielea lor - da, uneori poate se vede un zimbet superior in coltul buzelor (uneori nu te poti abtine.. e prea mult) - sa nu le tai avintul sau entuziasmul.. si ei se cred din ce in ce mai inteligenti..

Ohsawa 7

Pentru ca cica e bine din cind in cind sa te mai purifici.. macar fizic, daca psihic e mai greu.. am cautat, m-am interesat si am ajuns la metoda Ohsawa. Vinovat de aceasta este domnul.. George Ohsawa... un fel de "parintele dietei macrobiotice" si al filosofiei din spatele acesteia..

Despre oameni si lifturi..

Despre oameni si lifturi pare ca nu ai ce sa spui, dar daca lucrezi intr-o cladire cu multe lifturi.. multi oameni.. si reduse sanse de a ajunge la si de la birou fara lift.. incepi sa ai destul de multe de spus...

Un cuvint.. doua cuvinte..

Pentru cineva care tricoteaza in special in cuvinte.. cuvintele insele nu inseamna mare lucru... As spune ca exista o explicatie destul de logica pentru asta.. Stiu ce se poate face cu ele.. stiu cum sa le folosesc pentru a ajunge la un anumit rezultat.. e simplu sa le pui intr-o constructie careia sa-i dai drumul pe... apa simbetei... sau in mintea celui ce asculta.. 

2013.. La multi ani!

La multi ani! A mai trecut un an.. blah, blah, blah... v-ati facut lista cu ce-a fost, ce vreti sa fie.. ce nu vreti sa fie etc etc? Foarte bine, nici eu. ma intreba cineva daca mi-am pus o dorinta la 12 noaptea. Dorinta?!?.. la 12 noaptea?!?.. eu imi pun dorinte in fiecare zi.. Am nevoie de 12 noaptea pentru asta? sau de o anume noapte?.. pfuu... grea intrebare.. eu n-am.. asa cum n-am nevoie nici de o noapte speciala sa ies din casa..

Pentru ca e luna... Noua....

Intotdeauna am avut senzatia ca lucrurile se intampla in viata mea cu o oarecare ciclicitate.. Apare un personaj.. imi place... contextul insa nu se potriveste.. este acea situatie de timing total gresit.. Pe moment ma gindesc cum ar fi daca.. apoi tot eu imi spun ca n-ar fi.. pentru ca nu e locul.. si nici momentul, pentru ca am niste amanunte de rezolvat si daca nu le rezolv nimic nu se poate intampla asa cum cred, vreau.. Si apoi personajul dispare.. viata isi reia cursul..

M-am gindit sa ma vaccinez..

Sentimentul de vina la femei cred ca este un sindrom mai periculoas decit orice altceva.. Eva e "vinovata".. de toate relele acestei lumi.. desigur, incepand cu prima si cea mai importanta dintre rele si continuind.

Eroare de sistem..

Eh, cu toata nebunia din ultima vreme n-am avut ceea ce se cheama ragazul necesar sa-mi mai dau teme de reflectie (cum imi comenta cineva la unul din posturile anterioare). De fapt am avut prea multe teme de reflectie si am intrat intr-un fel de.. eroare de sistem, supraincarcare cu informatii.. 

De fapt n-am avut ragazul sa trag concluzii pentru diversele teme de reflectie si in plus am facut ceva ce n-am mai facut de multa vreme.. m-am interesat putin de ce se intampla in afara mea.. in societatea asta in care incercam sa traiesc fara sa deranjez pe prea multi..

Ce faci cind n-ai ce face...?

Evident.. iti gasesti ceva de facut.. Cum ar fi sa te duci la teatru (nu.. nu ma duc pentru ca n-am ce face, ma duc pentru ca imi place, dar.. era just a matter of speaking), la o piesa de care n-ai auzit nimic in prealabil.. si sa vezi ceva care te intoarce total pe dos. Nu pentru ca nu ti-ar placea, dar pentru ca iti place si mai mult decit atit, te identifici cu personajul principal.. apoi incepi sa te gindesti daca e chiar asa.. daca femeile se transforma din ce in ce mai mult in barbatii cu care ar vrea sa fie.. daca are loc de fapt un transfer de personalitate intre barbati si femei..

Marja de eroare.. +/- 2%

Spunea cineva ca atunci cind se va descoperi centrul universului.. si/sau buricul pamantului, multi vor fi tare dezamagiti.. ba chiar contrariati pentru ca isi vor da seama ca nu ei erau..

Ploua.. si ploua... si exista umbrelele...

Imi dau seama ca n-am mai scris de ceva vreme.. peste o luna.. cred ca s-au intamplat ceva lucruri intr-o luna. Unele interesante, unele mai putin interesante, dar nu va spui de ele acum pen' ca nu fac subiectul acestui post.. nuuuu... subiectul acestui post este "umbrela"...

Numb... privind in gol :)

Silence... Uneori am nevoie de liniste. Am nevoie sa stau si sa nu fac nimic (dubla negatie.. la altii nu exista asta). Adica sa stau si sa fac... nimic. Asta inseamna ca pot sa ma uit in gol. Nu, nu am luat-o chiar pe cimpie.. sau poate am luat-o, dar nu de acum. Aceasta manifestare - poate total nesanatoasa - ma insoteste de multi ani.. de cind ma stiu de fapt.

Suntem perversi.. ce sa spun..

Doamnelor si domnilor.. daca mai aveati vreun dubiu.. uitati de el. Suntem eminamente perversi.. pentru ca cel mai accesat post al meu din ultima vreme.. sa spunem de anul acesta.. este.. ati ghicit "Trei". Oare pentru ca duce cu gindul la vreo three-some? nu stiu ce sa zic, dar pot sa spun ca am fost putin surprinsa, apoi intrigata de acest fapt. Adica la ce va asteptati? Sigur nu la vreo numaratoare inversa.. si pun pariu ca nici la subiectul respectivului post... ci la altceva..

Idei pietrificate...

Pentru ca s-au aliniat planetele de asa maniera incat sa ajungem in faza de introspectie.. mai de placere, mai de nevoie.. m-am gindit putin (ce surpriza).. Sa-i multumesc oare mamei pentru infantilismul sentimental de care sunt capabila? Nu stiu ce sa zic.. probabil ca ea de fapt nu are nicio vina.. Nu-i asa? Adica suntem oameni mari, maturi, vaccinati etc etc.. trebuia sa ne vindecam de tarele copilariei, sa ne lecuim de problemele de 'printip' pe care le-am capatat in acele vremuri, ca adevarate persoane mature.. vaccinate.. etc etc..