Nu exista reguli, nu-i asa?...

Ma bintuie.. Am o zi foarte proasta.. De fapt am o perioada mai putin frumoasa... Pe naiba.. Sunt in curata depresie de citeva zile.. Mai mult de citeva zile... Depresia nu te anunta.. de fapt te anunta, dar te faci ca nu vezi semnele, apoi le vezi, dar le ignori, ultima etapa e sa refuzi sa le accepti.. dupa care nu mai ai ce sa faci decit sa constati ca esti in depresie si ca probabil va dura o vreme pina sa iesi de acolo...

Gri...

Pfuu... primavara.. si eternul proces de schimbat hainele.. alea de vara scoase de la naftalina, revizuite in lumina starii sufletesti.. impartite pe caprarii.. pe astea le port, pe astea poate, pe astea niciodata (ce naiba a fost in capul meu?!?)...

Stiti cum e, nu trebuie sa explic, fiecare trece prin chestia asta.. primavara si toamna... "transhumanta" garderobelor..  Nu despre asta voiam sa vorbesc... ci despre... surpriza.. culori...

On my way...

Nu stiu incotro ma indrept, dar sunt deja pe drum.. da, cam asa...

Vine o vreme cind toate lectiile pe care trebuie sa le inveti despre o anumita situatie/context sau cum vreti sa-i spuneti sunt livrate, citite, pina la urma asimilate. Se intampla sa treci de nenumarate ori prin aceleasi lectii doar pentru ca nu-ti intra in sistem si nu vrei sa inveti ce e de invatat sau nu vrei sa vezi ce e de vazut.

Momentul Dorian Gray...

Aveti debara?.. sau dulap? (din acelea in care sta, de obicei, ascuns scheletul.. pe care n-ar trebui sa-l vada nimeni).. Ei bine.. Intr-un proces de luna neagra/luna noua/eclipse si alte citeva momente decisive... am deschis debaraua in care arunc de ani buni ce nu-mi convine, ce ma deranjeaza, ce ma face sa sufar sau sa pling... Le-am indesat bine acolo si de fiecare data cind am mai aruncat cate ceva am inchis usa suficient de bine si de repede sa nu apuc sa vad ce-am mai adunat.. Si apoi am zambit, mi-am intreptat spatele.. si am mai trait o vreme..

Persoana de langa tine... ca o esarfa Hermes...

Ii stiti pe cei care vorbesc numai despre branduri.. tot timpul?.. Adica pe cei care nu si-au luat pur si simplu o geanta, si-au luat o geanta de la Furla... o pereche de pantofi Manolo.. un pardesiu Boss.. etc.. cunoasteti genul? cei care trebuie sa mentioneze neaparat eticheta/brand-ul... mai ales daca e unul foarte cunoscut.. cu pretentii... si care de obicei costa mult..

...doar pentru ca nici capra vecinului n-a murit inca...

Am obosit de oboseala altora... Adica.. am obosit sa aud oameni plangandu-se.. de.. cit de murdar e orasul, cita coruptie exista, cita mitocanie exista.. etc.. etc...

Unde zacea futurologul..

Citesc in ultima vreme din ce in ce mai des despre "wine bars" in Bucuresti.. despre cum au devenit ele ultima fitza in materie de iesit...

Pai.. nu stiu ce sa zic.. de cind scriam eu despre asta au trecut asa.. vreo doi ani... sigur.. pe vremea aceea existau doua bucati wine bars in Bucuresti, de atunci.. s-au mai deschis citeva..

Blue Belle Bovary sau cum s-o chema neuronu' meu diva..

Imi place Elif Shafak.. scrie asa.. cumva pe intelesul meu si rezonez la cartile ei. Desigur, la unele mai mult ca la altele, dar toate imi plac. Lapte negru mi s-a parut interesanta din multe puncte de vedere.. pe undeva.. am recunoscut in armata ei de voci interioare.. discutiile mele cu neuronii (eu credeam ca sunt doi). Probabil ca de fapt sunt mai multi, dar am ales sa-i ignor pe ceilalti sau sa-i inchid undeva.

Old dog.. new tricks?... Neah...

In 2009 imi faceam acest test de personalitate... vi-l recomand daca vreti sa mai aflati cite una, alta despre voi... Un ochi rade.. unul plange.. stiti cum e.. adica nu e usor sa constientizezi faptul ca din 100 de oameni tu esti singurul care percepe lucrurile intr-un anumit fel.. Atunci spuneam ca "toti sunteti ciupiti de molii".. evident.. era o gluma amara..

Desi e 1 aprilie.. nu e chiar o pacaleala :)

Stiti cum unele carti te gasesc din intamplare.. cind ti-e lumea mai draga. Se poate spune ca asta mi s-a intamplat si mie.

E o carte pentru barbati.. bine.. barbatul din mine a considerat ca nu exista pe lumea asta prea multe lucruri doar pentru barbati, asa ca.. si mai ales cind e vorba de carti.. cartile sunt pentru toti. Probabil lumea ar fi mai buna daca am face multe lucruri.. probabil si eu as fi mai buna daca as face multe lucruri, dar nu sunt.. nici eu, nici lumea.. mai bune.. si nici nu facem acele"multe lucruri" care sa duca la asta.

Vorbiti... romana? :))))

hehe... azi scriem despre perceptii... din nou.. De fapt nu stiu daca am mai scris despre perceptii, dar ele sunt importante.. pentru ca.. da.. ok, fiecare suntem ceea ce suntem, dar fiecare suntem si ceea ce cred ceilalti ca suntem..

O stiti pe aia cu: "lights travels faster than sound... that's why some people appear bright until you hear them speak."? N-o stiati? :))) pacat.. mare adevar salasluieste in aceste vorbe.. 

Si iar stau si ma intreb... do I really, really, really seem stupid? :))))))

Uneori stau si ma uit in gol.. gindindu-ma ca.. I did it again.. iar am lasat senzatia ca nu ma duce capul.. Oamenilor le place sa se creada inteligenti.. ii lasi sa o faca.. sa se simta bine in pielea lor - da, uneori poate se vede un zimbet superior in coltul buzelor (uneori nu te poti abtine.. e prea mult) - sa nu le tai avintul sau entuziasmul.. si ei se cred din ce in ce mai inteligenti..

Ohsawa 7

Pentru ca cica e bine din cind in cind sa te mai purifici.. macar fizic, daca psihic e mai greu.. am cautat, m-am interesat si am ajuns la metoda Ohsawa. Vinovat de aceasta este domnul.. George Ohsawa... un fel de "parintele dietei macrobiotice" si al filosofiei din spatele acesteia..

Despre oameni si lifturi..

Despre oameni si lifturi pare ca nu ai ce sa spui, dar daca lucrezi intr-o cladire cu multe lifturi.. multi oameni.. si reduse sanse de a ajunge la si de la birou fara lift.. incepi sa ai destul de multe de spus...

Un cuvint.. doua cuvinte..

Pentru cineva care tricoteaza in special in cuvinte.. cuvintele insele nu inseamna mare lucru... As spune ca exista o explicatie destul de logica pentru asta.. Stiu ce se poate face cu ele.. stiu cum sa le folosesc pentru a ajunge la un anumit rezultat.. e simplu sa le pui intr-o constructie careia sa-i dai drumul pe... apa simbetei... sau in mintea celui ce asculta.. 

2013.. La multi ani!

La multi ani! A mai trecut un an.. blah, blah, blah... v-ati facut lista cu ce-a fost, ce vreti sa fie.. ce nu vreti sa fie etc etc? Foarte bine, nici eu. ma intreba cineva daca mi-am pus o dorinta la 12 noaptea. Dorinta?!?.. la 12 noaptea?!?.. eu imi pun dorinte in fiecare zi.. Am nevoie de 12 noaptea pentru asta? sau de o anume noapte?.. pfuu... grea intrebare.. eu n-am.. asa cum n-am nevoie nici de o noapte speciala sa ies din casa..

Pentru ca e luna... Noua....

Intotdeauna am avut senzatia ca lucrurile se intampla in viata mea cu o oarecare ciclicitate.. Apare un personaj.. imi place... contextul insa nu se potriveste.. este acea situatie de timing total gresit.. Pe moment ma gindesc cum ar fi daca.. apoi tot eu imi spun ca n-ar fi.. pentru ca nu e locul.. si nici momentul, pentru ca am niste amanunte de rezolvat si daca nu le rezolv nimic nu se poate intampla asa cum cred, vreau.. Si apoi personajul dispare.. viata isi reia cursul..

M-am gindit sa ma vaccinez..

Sentimentul de vina la femei cred ca este un sindrom mai periculoas decit orice altceva.. Eva e "vinovata".. de toate relele acestei lumi.. desigur, incepand cu prima si cea mai importanta dintre rele si continuind.

Eroare de sistem..

Eh, cu toata nebunia din ultima vreme n-am avut ceea ce se cheama ragazul necesar sa-mi mai dau teme de reflectie (cum imi comenta cineva la unul din posturile anterioare). De fapt am avut prea multe teme de reflectie si am intrat intr-un fel de.. eroare de sistem, supraincarcare cu informatii.. 

De fapt n-am avut ragazul sa trag concluzii pentru diversele teme de reflectie si in plus am facut ceva ce n-am mai facut de multa vreme.. m-am interesat putin de ce se intampla in afara mea.. in societatea asta in care incercam sa traiesc fara sa deranjez pe prea multi..

Ce faci cind n-ai ce face...?

Evident.. iti gasesti ceva de facut.. Cum ar fi sa te duci la teatru (nu.. nu ma duc pentru ca n-am ce face, ma duc pentru ca imi place, dar.. era just a matter of speaking), la o piesa de care n-ai auzit nimic in prealabil.. si sa vezi ceva care te intoarce total pe dos. Nu pentru ca nu ti-ar placea, dar pentru ca iti place si mai mult decit atit, te identifici cu personajul principal.. apoi incepi sa te gindesti daca e chiar asa.. daca femeile se transforma din ce in ce mai mult in barbatii cu care ar vrea sa fie.. daca are loc de fapt un transfer de personalitate intre barbati si femei..

Marja de eroare.. +/- 2%

Spunea cineva ca atunci cind se va descoperi centrul universului.. si/sau buricul pamantului, multi vor fi tare dezamagiti.. ba chiar contrariati pentru ca isi vor da seama ca nu ei erau..

Ploua.. si ploua... si exista umbrelele...

Imi dau seama ca n-am mai scris de ceva vreme.. peste o luna.. cred ca s-au intamplat ceva lucruri intr-o luna. Unele interesante, unele mai putin interesante, dar nu va spui de ele acum pen' ca nu fac subiectul acestui post.. nuuuu... subiectul acestui post este "umbrela"...

Numb... privind in gol :)

Silence... Uneori am nevoie de liniste. Am nevoie sa stau si sa nu fac nimic (dubla negatie.. la altii nu exista asta). Adica sa stau si sa fac... nimic. Asta inseamna ca pot sa ma uit in gol. Nu, nu am luat-o chiar pe cimpie.. sau poate am luat-o, dar nu de acum. Aceasta manifestare - poate total nesanatoasa - ma insoteste de multi ani.. de cind ma stiu de fapt.

Suntem perversi.. ce sa spun..

Doamnelor si domnilor.. daca mai aveati vreun dubiu.. uitati de el. Suntem eminamente perversi.. pentru ca cel mai accesat post al meu din ultima vreme.. sa spunem de anul acesta.. este.. ati ghicit "Trei". Oare pentru ca duce cu gindul la vreo three-some? nu stiu ce sa zic, dar pot sa spun ca am fost putin surprinsa, apoi intrigata de acest fapt. Adica la ce va asteptati? Sigur nu la vreo numaratoare inversa.. si pun pariu ca nici la subiectul respectivului post... ci la altceva..

Idei pietrificate...

Pentru ca s-au aliniat planetele de asa maniera incat sa ajungem in faza de introspectie.. mai de placere, mai de nevoie.. m-am gindit putin (ce surpriza).. Sa-i multumesc oare mamei pentru infantilismul sentimental de care sunt capabila? Nu stiu ce sa zic.. probabil ca ea de fapt nu are nicio vina.. Nu-i asa? Adica suntem oameni mari, maturi, vaccinati etc etc.. trebuia sa ne vindecam de tarele copilariei, sa ne lecuim de problemele de 'printip' pe care le-am capatat in acele vremuri, ca adevarate persoane mature.. vaccinate.. etc etc..

A venit primavara.. cu deliciile ei

Cit am asteptat-o.. toti cred ca am asteptat-o.. si ea de obicei vine cu o serie de delicii... despre unele am mai scris (de fapt.. acelea sunt deliciile de vara). Am si eu citeva idei.. putine si fixe, dupa cum spuneam.

Trei

De data asta neuronu' n-a scos o perla.. a analizat si pus cap la cap.. a bricolat (ce cuvint urit).... Nu este inventia mea, n-am stat eu sa fac un studiu pe aceasta tema.. dar.. e ceva cu cifra 3... dragostea dureaza trei ani.. o minune dureaza trei zile... o relatie ajunge intr-un punct de cotitura dupa aproximativ 3 luni.. E oare adevarat? Habar n-am, eu cred ca se poate si mai devreme.. unele nu apuca nici doua zile, altele citeva saptamani.. dar se pare ca exista totusi un prag al celor trei luni..

ca de luni :)))

Sunt absolut convinsa ca daca ne-ar interesa mai mult parul din ochiul nostru, decit paiul din ochiul altuia.. am fi muuult, dar muuult mai relaxati si impacati.. si dincolo de asta, toate cred ca ar merge mult mai bine chiar si in tara asta...

Nu cred in manuale de instructiuni..

Am gasit schita textului asta incercind sa fac curat prin blog.. m-am gindit sa o mai slefuiesc putin si sa o public. Probabil ar trebui sa mai stau citeva zile inainte de a-l publica pentru ca.. nu-i asa.. e 1 martie, am scris deja pe ziua de azi si.. as putea sa-l pastrez pentru o data ulterioara.. cind efectiv n-o sa am nicio idee... dar... l-am gasit.. l-am scuturat de praf.. il arunc in lume :))

Vine, vine.. dar nu inca :))

Uite ca a venit si primavara.. macar calendaristic daca nu altfel. De obicei vine asa.. cu un sentiment de "inceput", de nou, de proaspat.. cu un avint muncitoresc sa faci ceva, orice, oricum.. dar sa iesi din molesala specifica iernii si sa iesi din hibernare.

De ce? de ce?... oare de ce?

Uneori.. ma simt ca un copil de 4 ani... trebuie sa inteleg. Adica se intampla ceva si eu nu pot pur si simplu sa iau lucrurile ca atare. Nu.. eu trebuie sa inteleg de ce se intampla.. de ce asa si nu altfel, de ce acum si nu mai tirziu, de ce aici si nu in alta parte etc...

Problema e ca daca neuronu' nu intelege incepe sa faca scenarii.. Cauta informatii, da solutii - uneori poate nu cele mai bune, dar face ceva.. pentru ca nu poate sa stea degeaba. Si mai ales.. ia decizii..

Deciziile neuronului in lipsa de informatii sunt ciudate. Pentru ca nu-i plac lucrurile neclare sau tulburi incearca sa faca lumina si reuseste, chiar daca nu neaparat in directia potrivita..

m-am bulversat.. am uitat..

Incerc de vreo doua zile sa mai scriu ceva.. si tot nu reusesc.. de data asta n-a fost neuronu' nehotarit, a fost o problema de program.. da' nu m-am prins pina azi.. cind m-am hotarit sa citesc ce tot bolborosea Google pe undeva cu niste mesaje care-mi erau adresate..

Ei.. pai dah.. Blogger no longer supports your browser (IE adica...) si daca aveti probleme va recomandam Goggle Chrome... be bune?!?.. Bine ati venit in marea familie...

Si mi-au schimbat si interfata pentru posturi.. hmm.. Nu stiu daca imi place, inca nu m-am obisnuit cu schimbarea, sunt inca in primele faze.. prin urmare astazi.. in loc sa scriu ce voiam sa scriu.. m-am bulversat.. am uitat... nici nu mai stiu ce voiam sa spun si... am scris aberatia asta.

Va trebui sa ma suportati pina ma obisnuiesc cu noua interfata si sa-mi adun din nou frinturile de idei..

Se voia despre relatii...

Astazi nu stiu despre ce o sa scriu.. aveam o idee sa scriu ceva despre relatii, dar s-au spus si scris atitea.. sigur n-o sa inventez eu roata.. in plus mi-am si pierdut ideea, apoi mi-au venit alte ideai.. si asa m-am ametit in propriul cap..

Nu-i bai, se iarta tot...

Astazi o problema mai serioasa imi bazaie neuronu' astenic.. Lucrez de acasa - ah.. e foarte bine sa lucrezi de acasa... Fac o paranteza, dar trebuie sa spun.. sunt mult mai productiva :)) si in plus, in mediul familiar al propriilor papuci, neuronu' e foarte activ in toate directiile... Ma rog, ma rog.. inchid paranteza :))))

Neuronu' e agasat.. trebuie sa se exprime...

Neuronu' activ pe moment e agasat.. De la o vreme e asaltat de articole, poze, militantisme pentru "o mama buna"... pentru ca.. vedeti voi.. exista un curent care spune ca o mama buna poate sa fie intr-un anumit fel si nu altul... si daca stai sa citesti toate minunile.. reiese.. pe cale de consecinta (damn.. expresia asta ma face sa rid de fiecare data, asa ca o folosesc din ce in ce mai des)... ca sunt o mama execrabila..

Sa umplem golurile mai bine..

Nu sunt consecventa.. in postari vreau sa spun. Bine.. uneori nu sunt consecventa nici in opinii.. pentru ca uneori mai citesc, ma mai documentez, mai invat ceva si e normal pe undeva sa mi le schimb, dar am si unele idei putine si fixe.. si de data asta chiar nu mi-am schimbat opinia vis-a-vis de postul precedent. 

Chiar cred ca in afara de vreo.. ce sa zic.. 200 hai 300 de oameni... restul.. holograme :))) Nu, glumesc.. dar ceilalti sunt acolo cu o agenda. Si chiar si cei 200.. 300.. cred ca striga in primul rind impotriva lor insisi.. Ce naiba.. am luat-o pe cimpie.. cum sa spun asa ceva? Pai.. fiind aici un loc in care eu elucubrez, voi puteti sa faceti abstractie de ceea ce eu scriu/spun...

Azi facem surf?.. hai ca sunt valuri..

Astazi as putea sa scriu despre multe, dar... despre cocktai-urile Molotov si bucatile de asfalt au scris atitia.. ca nu are sens. Si cu bune.. si cu rele.. si cu naivitate si cu intentie. Astazi nu.. nu scriu despre asta pentru ca NU mi-am format o opinie.. si vreau sa spun una personala, nu preluata sau inoculata. De fapt am o opinie si probabil nu e pe placul naivilor si cu siguranta i-ar deranja pe cei cu intentie...

Cu entuziasm, va rog! :))

Hei.. e deja 2012. Am auzit atitea despre 2012.. am si vazut citeva.. toata lumea face planuri.. fie pentru ca vine sfirsitul lumii, fie pentru ca asa trebuie, nu? la inceputul anului sau la sfirsitul anului :))).. tragi frumos o linie si faci calculele, vezi daca da cu plus sau cu minus, unde iti ies minusuri incepi sa scrii rezolutii, unde iti da cu plus incercuiesti si subliniezi si tot vrei mai mult.. pentru ca.. nu-i asa... intotdeauna vrem mai mult... si altceva..

Too much.. Too little... Too late... too soon... time out

Iar n-am mai scris de ceva vreme.. poate pentru ca mi se pare ca lucrurile se misca prea repede si nu numai repede, dar haotic. Adica da, ok.. putina dezordine constructiva nu strica nimanui, nici macar mie, sau mai ales mie.. Eu sunt mama haosului, dar de obicei stiu exact unde este fiecare lucru in haosul pe care tot eu l-am creat.. ei bine.. acum ma simt cumva depasita de situatie..

Burgundy for kings, champagne for duchesses, claret for gentlemen.

...sau cel putin asa zice un proverb de la prietenii francezi.... Desigur.. imi place champania, dar nu despre asta e vorba acum :))

In contratimp... Sau din spirit de fronda..

Pe masura ce ma gindesc la asta imi dau seama ca asa e. Imi place timpul petrecut dimineata pe balcon.:) e momentul acela cind toata lumea se grabeste sa faca ceva, sa ajunga undeva, sa inceapa ceva... Atunci mie imi place sa stau, sa-mi beau cafeaua, sa ma uit cum rasare soarele si cum apare de dupa bloc si apoi printre ramurile teiului si peste tei... Mie atunci imi place sa stau si sa ma uit in zare, sa ma gindesc la ce s-a intamplat cu o zi inainte, la ce urmeaza sa fac in ziua aceea...

Stiu, probabil nu e normal, poate sunt anormala. Seara mi se pare ca n-am "ragazul" necesar si nici starea necesara pentru momentul de liniste. Seara as iesi, as face, m-as duce... m-as intoarce, as scrie, m-as vedea cu lume, as palavragi, as face si lucruri serioase. Dimineata insa.. ei bine, atunci e momentul de liniste. Poate tocmai pentru ca ar trebui sa ma grabesc, pentru ca toata lumea o face, pentru ca asa "trebuie", mie imi vine sa stau si sa meditez... si sa fac orice altceva decit sa ma grabesc...

35.. and counting...

Am 35... Mda, nu stiu, poate ar trebui sa simt ceva in legatura cu asta. Ar trebui? Ar trebui sa ma schimb sau sa propun niste rezolutii? Sa imi fac planuri cu... "things to do before turning 40" sau "things to do before I die"? Se spune ca imbatrinesti atunci cind regretele iau locul aspiratiilor. Well... Have they?

Reguli pentru comentariile pe acest blog..

Incep prin a-mi cere scuze cititorilor si vizitatorilor obisnuiti ai blogului meu si care sunt persoane cu bun simt.

It's all in the genes..

De unde venim si incotro ne ducem.. it's in our genes. Nu poti schimba asta pentru ca asta vine odata cu creierul de reptila.. pe care toti il avem by the way.. si care ne transmite informatii.. (se numeste hipotalamus am aflat si eu citind.. da.. mi se mai intampla si asta, alaturi de celalalt obicei prost.. uneori gindesc)... da, chestia aia mica, cu informatii multe din vremea cind inca nu umblam pe doua picioare, care a acumulat in timp toate fricile, frustrarile si panicile de generatii..

It is not about me.. or you...

Spuneam acum ceva vreme.. poate nu aici, dar ideea ramane - ca ne credem speciali, deosebiti, buricul pamantului, dar nu suntem... povesti ca ale noastre exista cu sutele, cu miile... desigur, ce ni se intampla noua este cel mai important, dar asta nu inseamna absolut deloc cum ca am fi singurii care trecem prin una sau alta, ca daca scriu despre ceva mi s-a intamplat numai mie sau numai tie.. Sentimentul de identificare cu povestile de pe blog ma maguleste cumva.. este semn de scriere buna.. general valabila, dar stirneste pasiuni si dispute pe care nu le anticipez niciodata atunci cind scriu.

Azi am aflat ca am multe scame pe sacou... chit ca eram doar in camasa :)

Perierea este o activitate pe care nu o practic si in acelasi timp detest sa-mi fie aplicata.. ipocrizia dusa la extrem. O consider pe aceeasi treapta cu tratamentul libidinos.. mi se ridica coama si mi se zburlesc penele cind simt ca mi se aplica.

Is there something missing?...

Stiti senzatia aia pe care o ai o vreme.. cum ca nu se intampla nimic.. ca orice ai face nu reusesti sa termini nimic? Ei bine.. am trecut printr-o perioada de genul asta acum citeva luni.. daca ar fi sa o leg de planete (stiu.. eu.. si planetele din capul meu).. aratau ele cum ca asa trebuia sa se intample..

Hirtie sau no hirtie..

Unii oameni cred ca daca nu au o hirtie cu stampila primariei si un inel/verigheta... nu sunt casatoriti.. As vrea sa contrazic aceasta idee.. pentru ca de fapt casatoria este multe alte lucruri. Da, ce-i drept, daca nu ai hirtia si inelul.. teoretic poti sa pleci mai repede/nu ai responsabilitati/te crezi liber... Teoretic! practic insa.. daca aceasta relatie dureaza de ani buni.. e la fel de plina de responsabilitate/responsabilizare si tare ca o casnicie cu acte. Nu as vrea sa intru in zona juridica a lucrurilor.. concubinaj.. vorba ceea.. s-a legalizat cumva, deci se admite ca nu e nevoie de act de la primarie (sau concubinajul e declarat la primarie?)..

Esti pregatit/a pentru fata intunecata a Lunii?

Uneori stau si ma gindesc (rar.. stiu, dar mi se mai intampla sa si gindesc).. ce ciudata este o relatie de cuplu.. Adica.. nu ciudata, ciudata.. dar.. El sau ea.. ii vezi pe strada, in metrou, la birou wherever.. nu stii nimic despre ei si iti poti imagina o poveste.. a ta (evident, care poate nu are absolut nicio legatura cu realitatea si de cele mai multe ori nici nu are).. Apoi.. poate cunosti persoana respectiva.. stai de vorba.. iesi la masa.. nu-i vezi chilotii murdari si sosetele aruncate anapoda prin casa.. nici maldarul de haine si/sau pantofi de care nu mai ai loc si poate simti ca te sufoca.

Puterea obisnuintei...

Unii s-ar putea gindi ca este despre mine, dar nu, de data asta nu este despre mine.. sau nu este numai despre mine, este rezultatul unei observatii pe care neuornul o face de ceva vreme.. V-am zis doar.. el are o viata a lui, proprie.. Cind isi cristalizeaza o idee mi-o scuipa in fatza si nu am ce sa fac, e acolo, nu poate fi ignorata. uneori tace cu zilele.. cu saptamanile.. si dintr-o data.. zbang.. fleosc.. minunatia-i gata..